Pomul de Craciun - Copacul Vietii
marţi, 25 decembrie 2007
Image

In timpurile pagane antice, ultima zi de iarna in emisfera nordica era sarbatorita ca noaptea in care Marea Zeita Mama a dat nastere copilului Zeu Soare. Mai este numita si Yule, ziua in care un bustean mare este adaugat unui foc in jurul caruia toata lumea dansa si canta pentru a trezi Soarele din lungul sau somn de iarna.

In vremea romanilor, s-a transformat in serbari in onoarea lui Saturn (Zeul Recoltelor) si Mithras (Zeul antic al Luminii), o forma de venerare a Soarelui cae a ajuns in Roma din Siria cu un secol inainte, cu cultul lui Sol Invictus. Anunta ca iarna nu este vesnica si ca viata continua, si era o invitatie de a-ti pastra buna dispozitie. Ultima zi de iarna in emisfera nordica este intre 20 si 22 decembrie. Romanii sarbatoreau saturnaliile intre 17 si 24 decembrie.

Primii crestini - Pentru a evita persecutia din timpul festivalurilor pagane romane, primii crestini isi impodobeau casa cu ilice de saturnalii. Pe masura ce numarul crestinilor crestea si obiceiurile lor prelevau, sarbatorile au luat o turnura crestina. Insa biserica timpurie nu a sarbatorit de fapt Nasterea lui Christos in decembrie pana la Telesphorus, care a fost al doilea Episcop al Romei, de la 125 la 136, si a declarat ca serviciul bisericesc ar trebuie tinut in aceasta perioada pentru a sarbatori “Nasterea Domnului si Matuitorului”. Oricum insa, cum nimeni nu era sigur cu adevarat cand s-a nascut Christos, Nasterea era tinuta deseori in septembrie, adica in timpul festivalului evreiesc al trompetelor (Rosh Hashanah din zilele noastre). De fapt, timp de peste 300 de ani, oamenii au vazut Nasterea lui Christos in diverse date. In anul 274, solstitiul a cazut pe 25 decembrie. Imparatul Roman Aurelian a proclamat data ca “Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii soarelui invincibil. In 320, Papa Julius I a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Iisus Christos.

Craciunul oficial, insa negeneralizat - In anul 325, Constantin cel Mare, primul imparat roman crestin, a introdus Craciunul ca o sarbatoare fixa pe 25 decembrie. A mai introdus si Duminica in a 7-a zi din saptamana ca de sarbatoare, si sarbatoarea mobila (Pastele). In Anul Domnului 354, Episcopul Romei Liberius a ordonat in mod oficial credinciosilor sai sa celebreze Nasterea lui Iisus pe 25 decembrie. Chiar si dupa ce Constantin a oficiat 25 decembrie ca Nasterea lui Christos, crestinii isi aminteau inca data ca o sarbatoare pagana, si nu impartaleau bunele intentii ale imparatului. Craciunul nu si-a capatat recunoasterea oficiala printre crestini decat relativ recent. In unele zone protestante sarbatorirea Craciunului a fost chiar interzisa. In Anglia, Oliver Cromwell a interzis sarbatorile Craciunului intre 1649 si 1660 prin asa-numitele Legi Albastre, in credinta Craciunului ca o zi solemna.

Cand multi dintre protestanti au scapat de persecutiile Bisericii Catolice fugind in coloniile din toata lumea, interesul pentru sarbatorile vesele de Craciun a fost reaprins. Cu toate astea, Craciunul nu a fost nici macar o sarbatoare legala pana in secolul trecut. Si, tineti minte, in acel timp, nu exista nici un personaj care sa-l intrupeze pe Mos Craciun (Santa Claus). Craciunul devine popular in secolul al XIX-lea - Popularitatea Craciunului a fost impulsionata in 1820 de cartea lui Washington Irving “Cum se tine Craciunul la Bracebridge Hall”. In 1834, Regina Angliei Victoria si-a adus sotul german, Printul Albert, la Castel, introducand in imperiu traditia Bradului de Craciun si a colindelor ce se tineau in Europa. Cu o saptamana inainte de Craciun, in 1834, Charles Dickens a publicat O Colinda de Craciun (in care a scris ca Scrooge ii cerea lui Cratchit sa lucreze si despre intrunirea de Craciun a Congresului SUA). Era deja atat de popular incat nici biserica nici guvernele nu mai puteau ignora importanta Sarbatorilor Craciunului.

In 1836, Alabama a devenit primul stat din SUA care a declarat Craciunul sarbatoare legala. In 1837, cartea lui T.H. Hervey “Cartea Craciunului” a devenit de asemenea un best-seller. In 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sfantul Nicolae, patronul sfant al copiilor, pentru a-l crea pe Mos Craciun (Santa Claus). In 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american ce declara Craciunul sarbatoare legala. An de an, tari din lumea intreaga incepeau sa recunoasca Craciunul ca zi in care se aniverseaza Nasterea lui Iisus. Craciun Fericit! - Astazi, multe dintre obiceiurile pagane sunt reflectate in Craciun.

Iisus s-a nascut in martie si totusi Nasterea sa este celebrata pe 25 decembrie, in momentul solstitiului. Sabatorile de Craciun se termina in a 12-a zi de Craciun (6 ianuarie), aceeasi perioada cat se serba si reintoarcerea Soarelui de anticii romani si pagani. De aceea nu surprinde ca puritanii crestini - sau chiar crestinii conservatori - sunt deseori suparati deoarece Craciunul “nu este atat de religios pe cat ar trebui sa fie”, uitand ca acesta nu a fost de fapt sarbatorit deloc pana relativ recent. Pomul de Craciun - Se spune ca Sfantul Bonifaciu, un calagar din Crediton, Devonshire, Anglia, care a fondat biserici crestine in Franta si Germania in secolul  al VII-lea, a dat intr-o buna zi peste un grup de pagani adunati langa un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor. Pentru a opri sacrificiul si a salva viata copilului, Bonifaciu a doborat copacul cu o lovitura puternica de pumn. In locul sau a crescut un mic bradulet. Sfantul a spus paganilor proslavitori ca braduletul subtire era Copacul Vietii si era marturia vietii eterne a lui Christos. Se mai spune ca Sfantul Bonifaciu a folosit forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfanta Treime a Dumnezeului Tata, a Fiului si Sfantului Duh.

Pana in secolul al XII-lea, pomii de Craciun erau atarnati de tavan ca un simbol al crestinatatii. Insa, in acele timpuri, dintr-un motiv pe care nimeni nu l-a putut explica, brazii erau atarnati cu varful in jos. Copacii ca simbol - Pomii au fost un simbol al vietii cu mult inainte de crestinism. Egiptenii antici aduceau in casele lor ramuri verzi de palmier, in cea mai scurta zi a anului, in decembrie, ca un simbol al triumfului vietii asupra mortii. Fenicienii din antichitate foloseau tufisuri sacre in loc de temple. Romanii isi decorau casele cu brazi vesnic verzi in timpul saturnaliilor, un festival de iarna in cinstea lui Saturn, Zeul Agriculturii. Preotii druizi decorau stejarii cu mere aurii pentru festivitatile solstitiului de iarna. In timpul lui decembrie, in Evul Mediu, pe copaci erau atarnate mere rosii ca un simbol al sarbatoririi lui Adam si Eva si erau numiti copacii paradisului. Se spune ca Martin Luther (1483-1546) a fost primul care a decorat Pomul de Craciun cu lumanari pentru a arata copiilor cum stralucesc stelele in noptile intunecoase.

Prima referire despre un brad decorat pentru Craciun apare la Riga, in Lituania, in 1510. In 1521, Printesa Hél?ne de Mecklembourg a intodus bradul de Craciun in Paris dupa ce s-a casatorit cu Ducele de Orleans. Mai exista o referire scrisa cu privire la pomul de Craciun in Germania, datata din 1531. O alta referinta celebra, din 1601, este a unui vizitator la Strasbourg, Germania (acum parte din Franta) care a consemnat o familie care decora un copac cu “napolitane si bete de zahar aurii rasucite (zahar de orz) si flori de hartie de toate culorile”.Pomul de Craciun a fost intodus in Statele Unite ale Americii de colonistii germani si de mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. In 1804, soldatii americani stationati la Fort Dearborn au tarat copaci din padurile inconjuratoare in baracile lor.

Marea Britanie a facut cunostiinta cu pomii de Craciun in 1841, cand sotul german al Reginei Victoria, Printul Albert a adus un brad de Craciun pentru familia regala la Castelul Windsor. Obiceiul Bradului de Craciun s-a raspandit cu repeziciune in clasa mijlocie, spre muncitori, si prin colonii (unde steagul imperial flutura uneori in varful copacului). Colinde de Craciun - Apostolii cantau cantece de rugaciune, multe bazate pe psalmi. Ca fondatori de biserici, entuziasmul lor a inspirat noile lor congregatii catre cantec. Insa din nefericire nu ne-au lasat copii ale partiturilor lor muzicale. Una dintre cele mai vechi colinde de Craciun este din secolul al IV-lea, Jesus refulsit omnium, compusaade Sf.Hilary din Poitiers.

In timpul secolului al XII-lea, Sf. Francis din Assisi a introdus in mod oficial Colindele de Craciun in slujbele religioase. Ca patron al artelor, a inspirat compozitorii si poetii zilei sa faca muzica de Craciun. Cantecele usoare si vesele de Craciun au fost introduse multi ani mai tarziu, in Renasterea Italiana - anii 1400, timpul lui Leonardo da Vinci si Michaelangelo. Prima copie cunoscuta a unei colinde englezesti a fost scrisa de Ritson prin 1410. De-a lungul anilor, calugarii au contribuit si ei semnificativ la compunerea temelor muzicale biblice. Cand Johannes Gutenberg a inceput sa-si invarta presa de tipar in 1454 copii ale colindelor au putut fi distribuite aproape gratuit. Oricum, trebuie retinut ca sarbatoarea de Craciun a fost suprimata de puritanii timpului; Craciunul nu a devenit popular pana tarziu in secolul trecut. De aceea, multe din colindele de Craciun pe care le cunoastem astazi nu sunt citate direct din Biblie si au fost compuse relativ recent.. Colindele de Craciun au fost interzise intre 1649 si 1660 in Anglia de Oliver Cromwell care credea ca aceasta sarbatoare ar trebui sa fie o zi solemna. (Cromwell a abolit, de asemenea, si monarhia). Cand protestantii, inspirati de Martin Luther, s-au alaturat bucuriei Colindelor de Craciun, multi au trebuit sa plece in Europa sub presiunea Bisericii Catolice. Au luat cu ei colindele de Craciun la noile lor case din toata lumea. In 1649, John de Brebeur a scris prima colinda americana de Craciun, numita Iisus S-a Nascut. Din fericire, in Europa, cand colindele nu puteau fi cantate in biserici, si-au gasit locul in alta parte. Piesa religioasa, renumita in intreaga lume, Patimirea, a fost pusa in scena in Oberammergau, Germania, in 1634 (si a fost jucata la fiecare 10 ani de atunci).

In anii 1700, muzica lui Mendelssohn si Händel a fost adaptata si folosita in loc de colinde de Craciun. Silent Night, Holy Night - Noapte Linistita, Sfanta Noapte - Probabil cea mai cunoscuta colinda de Craciun este Noapte Linistita, scrisa in 1818 de un preot asistent austriac Joseph Mohr. I s-a spus cu o zi inainte de Craciun ca orga bisericii era sparta si ca nu va fi reparata la timp pentru Ziua de Craciun. Intristat, s-a asezat sa scrie trei versuri care sa poata fi cantate de cor cu muzica de chitara. “Stille Nacht, Heilige Nacht” a fost auzit pentru prima data la Litughia de Noapte in Biserica Sf. Nicolae in Oberndorf, Austria. Congregatia asculta cum vocile lui Fr. Joseph Mohr si a dirijorului corului, Franz Xaver Gruber, sunau in toata biserica in acompaniamentul chitarei lui Fr. Mohr. Astazi, Silent Night, Holy Night este cantata in peste 180 de limbi, de milioane de oameni. Felicitari de Craciun - Desi sculptorii in lemn au reprodus teme religioase in Europa Evului Mediu, prima felicitare comerciala de Craciun si Anul Nou a fost desenata in Londra, Anglia, in 1843. John Callcott Horsley (1817 - 1903), un pictor narativ britanic si academician la Academia Regala, a desenat prima felicitare de Craciun si Anul Nou la sugestia si cererea prietenului sau, Sir Henry Cole, care a fost primul director la Muzeul Victoria.

Horsley a desenat prima felicitare de Craciun in 1840, insa a ajuns la vanzare in 1843, cand s-au oferit 1.000 bucati pentru un pence fiecare. Felicitarea nu a fost primita fara controverse, pentru ca infatisa o familie ridicand paharele pentru toast de Craciun. Puritanii le-au denuntat imediat. Ideea era excelenta insa pentru altii. Felicitarile de Craciun au devenit foarte populare si alti artisti au urmat imediat conceptul lui Horsley. O felicitare deosebit de populara a fost desenata de artistul englez William Egley in 1849. Felicitari de Anul Nou - Felicitarile nu erau noi. Inca de la litografia perfecta a lui Aloys Senefelder in 1796, comerciantii trimeteau clientilor lor urari de bine pentru noul an. (Litografia este o tehnica prin care un numar mare de imagini sau texte desenate mai intati pe o piatra cu o structura foarte fina puteau fi reproduse pe hartie.) Felicitarile de Craciun au inlocuit cu timpul Felicitarile de Anul Nou, cu exceptia Frantei unde era o preferinta pentru cele din urma. Prima felicitare produsa in SUA a fost de un litograf german, Louis Prang, care a emigrat in New York in jurul anului 1850.

Prang a pus la punct un atelier in Boston, Massachusetts, in 1860, si a inceput sa produca primele felicitari color cu scene din povestile de iarna pentru Craciun si Anul Nou. In timpul Razboiului Civil American, Abraham Lincoln a cerut unui desenator politic, Thomas Nast, pentru a-l ilustra pe Mos Craciun (Santa Claus) cu trupele unioniste pentru a le sustine curajul. Nast a fost primul care a prezentat un Mos Craciun in traditionala de pe-acum, mantie rosie cu o curea de piele lata. In zilele noastre, exista o gama de felicitari pentru aproape orice ocazie.