18 ani de la revolta anticomunista - Majoratul democratiei?
Chicago, SUA/ Romanian Global News   
vineri, 21 decembrie 2007
Image
N-am sa pot uita niciodata cateva evenimente ce s-au petrecut in timpul vietii mele. Unele ma privesc mai mult pe mine, iar altele mai mult pe altii dar au un oarecare impact si asupra mea. De fiecare data cand imi aduc aminte de astfel de evenimente marcante, simt fiori - fie de extaz, fie de agonie. In pofida sentimentelor, placute sau neplacute, timpul nu poate fi dat inapoi si deci lucrurile, evenimentele sau infaptuirile nu pot fi schimbate. Ele raman asa cum au fost atunci. Totusi, prin revizuirea corecta a circumstantelor cat si a consecintelor, ceea ce se poate schimba este atitudinea actuala si modul de gandire si actiune in viitor. In alte cuvinte, fapte din trecut pot schimba viata si viitorul in bine sau rau.

N-am sa uit niciodata ziua de duminica din mijlocul lunii octombrie a anului 1983. Nu pot s-o uit. N-am sa uit ce senin a fost cerul si cat de stralucitor era soarele in acea dimineata perfecta de „vara indiana“ (cum spun americanii cand dau de-o zi in toiul toamnei in care caldura este ca vara). Nu pot uita sfaturile parintilor care ma priveau cu un zambet diferit decat in celelalte zile. Imi aduc aminte si de matusa si unchiul care-mi erau ca niste bunici. M-au imbratisat cu totul altfel si-mi spuneau ce important este sa sti sa traiesti responsabil ca persoana ce-a ajuns cu varsta la majorat. Am inteles abia mai tarziu ca majoratul este intr-adevar o varsta frumoasa, matura, ce implica responsabilitate si seriozitate. Probabil si dumneavoastra aveti amintiri placute cu privire la majorat. Detalii din urma cu ani si ani probabil va retrezesc sentimente ce nu pot fi uitate sau ingropate indaratul anilor trecuti parca prea repede. Fiecare veti fi de acord ca odata ajunsi „majori“ v-ati schimbat cat de cat vorba sau mersul, visele si idealurile, ati cautat intr-un fel sau altul sa dovediti celor din jur si dumneavoastra insiva ca nu mai sunteti copii. Ei bine, din pacate definirea aceasta a majoratului si legatura sa cu 18 ani de viata si invatatura nu prinde bine deloc cand o aplicam la lumea politica si democratia romaneasca. Din nefericire, ea este inca mult prea copilaroasa, capricioasa, mofturoasa, galagioasa, galcevitoare, batausa, invidioasa pe jucariile sau hainele altora, prea incerta, prea fragila, prea necoapta, prea indispusa la a lua in serios atributiile sale administrative pentru binele unei intregi natiuni ce-si cere dreptul la o viata mai buna. Am ajuns o natiune dispersata pe toata fata pamantului. Romani, familii rupte si dezradacinate de locurile natale obligati sa vorbim limbi straine neamului nostru. Am plecat alungati de rautatea comunista iar numarul nostru mare s-a inmultit cu nefericitii care nu si-au gasit un loc de munca sau o plata adecvata, care n-au avut parte de oportunitati cuvenite si n-au avut fie banii fie dorinta de a da o spaga pentru un loc mai bun, nu doar de munca ci de viata. Au trecut 18 ani de la plansul si scrasnirea dintilor ce-a culminat cu peste 1000 de sicrie. Vieti curmate, vise naruite, familii indoliate, fotografii inlacrimate de-a lungul anilor, inimi frante, libertate mult dorita ce-a venit parca in rate atat de mici sa nu poata prinde bine numai celor ce-i tin de capat si trag de sfoara ca sa arate cat de tari sunt.
Au trecut 18 ani in care numele celor ce-au crezut in demnitate, unitate si libertate si s-au jertfit pentru acest ideal au fost uitate si sunt acoperite de praf pe pietrele din cimitire iar trecatorii nepasatori nici nu realizeaza ca daca azi au televizor color in casa este si datorita lor, mortilor pentru un vis pe care nu l-au mai atins in lumea aceasta. Multe lucruri nu mai sunt cum au fost, si totusi n-am mers prea departe. Degeaba sunt masini straine in Romania pe toate drumurile si se intrec care mai de care in scumpetea si raritatea lor, daca nu au fost cumparate pe bani cinstiti. Acesta nu este semnul  sau dovada libertatii adevarate. Degeaba sunt reclame luminoase la produse ce doar mai putin de 10% din populatie le poate cumpara. Degeaba sunt banci si cladiri luxoase la tot coltul daca romanului de rand nu-i ajung banii de pe o zi pe alta. Degeaba nu se mai distribuie curentul cu portia stingandu-se lumina in cartier daca el a ajuns prea scump pentru ca pensionarul sa-si pastreze becul aprins si opteaza sa stea la lumina unei lumanari. Degeaba nu se mai sta la coada pentru carne daca pretul acesteia il face pe bietul pensionar sa-si planga zilele vietii si sa-si doreasca anii trecuti ai epocii de aur ceausiste cand era respectat pentru ca avea liceul terminat si detinea un loc de munca. Nu e vorba de tinerete, nu e vorba nici de batranete ci doar de lipsa de respect si de interes pentru conationali. In loc sa-si ajute consatenii, politicianul de azi prefera caltabosi, tuica si parai straini pentru a ciurdi din averea statului furand de fapt din pensia batranilor, napastuind astfel bugetul unei tari fara sistem de sanatate adecvat, fara a privi la consecintele poporului ci numai la averea familiei sale si la masina de lux cu care se afiseaza ca sa stie tot romanul ca asta s-a ajuns om. Om? Adica om fara omenie.Citeam cu consternare ca azi sunt multi, prea multi, cei care se mai gandesc la vremurile apuse ale dictatorilor Ceausisti cu atata nostalgie de le vine sa faca rugaciuni ca acestia sa invie.
Am ramas uimit la cele ce-am citit si ma intreb: cum e posibil ca lumea sa uite tirania si dictatura comunista si sa-si aduca aminte doar de stomac? Oare sa fi uitat acesti nostalgici cu adevarat ce-a insemnat teroarea dictaturii ceausiste cu comunismul ei cu tot? Sau nu cumva o fi vorba din nou de un sondaj de opinie comandat menit sa serveasca romanilor o noua ademenire taman acum in preajma unei aniversari mai putin fericite? Nu pot sa fiu de acord nici macar cu gandul ca vremea epocii de aur comuniste a fost un lucru bun pentru Romania sau pentru romani. Am fost una dintre milioanele de cetateni frustrati si satui de ipocrizia egalitatii in drepturi fiind apasat si de bogatia averii comune nationale care de fapt nu era a nimanui. Eu insa n-am avut rabdare pana la o revolta a maselor ci am incercat frontiera cu inca 11 tineri revoltandu-ne astfel si demonstrand opozitie regimului comunist. Oricat am vrea sa fim de negativi sau din orice colt intunecos am cauta sa privim lucrurile, trebuie sa recunoastem ca Romania de azi nu mai este deloc aceesi ca inainte de decembrie 1989. Nu ma refer aici doar la faptul ca Romania este imbracata in reclame luminoase ce scot pe piata produse cu duiumul in loc sa faca propaganda gratuita, dar obligatorie, unicului partid politic al vremii apuse. Romanii sunt azi liberi sa gandeasca, sa alege, sa fie parte din procesul de formare al intregii natiuni insa se pare ca acest lucru nu valoreaza foarte mult. Un drept nefolosit in opinia mea este egal cu zero. Oare miile de studenti si muncitori ce-au iesit in strada satui de a fi spionati de proprii colegi, sau poate obositi de-a face pe informatorii, au riscat totul pentru nimic? Vrem nu vrem, trebuie sa admitem ca acesti 18 ani au fost furati cu impertinenta de aceeasi hoti care-au furat si revolutia din decembrie 1989. Au facut astfel incat sa nici nu-i mai poti zice revolutie anti-comunista, ci mai degraba revolta populara invinsa de-a lungul celor 18 ani si manipulata de interese meschine ale internationalei socialiste in spatele carora au ramas aceeasi marxisti. Cati dintre cei ce au tras cu arma la revolutie si au curmat viata altora au fost pedepsiti?
Libertate!
Daca stiau bietii revolutionari ca cei ce vor beneficia cel mai mult de libertate vor fi doar vechi nomenclaturisti si cei ce le-au tinut apararea, cred ca nu ar mai fi permis sa le fie furata revolutia. Nu ar mai fi permis ca oameni din interiorul vechilor structuri sa ramana nici macar in apropiere de scena politica. Punctele proclamatiei de la Timisoara si transparenta politica ar fi fost desigur vehement impuse. Lupta lor insa a fost cu un sistem infipt prea adanc pentru a fi eradicat usor.
Vremurile apuse ale comunismului dictatorial, desi infrant de revolta poporului, desigur au lasat o amprenta adanca in gandirea prea multora. Faptul ca oamenii aveau intr-adevar o pensie sau un salariu, dar cu care nu se puteau descurca prea bine, o fi azi un prilej de nostalgie pentru unii dar asta si pentru ca sub ochii lor cei ce-au furat libertatea s-au imbogatit prea repede si au ramas liberi. Liberi si nejudecati, liberi si nepedepsiti. Timp in care privilegiatii sistemului actual fac parada ingnorantei cu masinile lor de lux, pensionarii sunt invinsi pentru ca au fost naivi si au crezut in munca in echipa fara prea multa competitivitate, pentru ca nu au fost incurajati sa gandeasca dincolo de locul lor propriu de munca, la generatiile urmatoare. Iar partizanii de azi, liberali, democrati, taranisti, social-democrati, nationalisti sau de orice alt curent politic, parca nu mai au insemnatatea menita. In ultimii ani au avut loc migrari masive de politicieni dintr-o tabara politica in alta, dintr-un partid in altul. Migrantilor parca nici ca le mai pasa de orientarea curentului politic ci numai de ciolan si putere. Traseismul politic este mult prea in voga in politica romaneascat. Stanga nu mai este stanga iar dreapta nu mai este dreapta. Stanga e si-n dreapta iar dreapta e si-n stanga. Un amalgam de persoane si interese care numai binele poporului roman nu-l are pe inima. Sa fie astfel majoratul sau maturitatea politicii romanesti? Am ajuns sa privim la scena politica romaneasca si sa nu ne mai putem da seama cine are dreptate si cand. Am devenit prea obisnuiti cu scandaluri de coruptie la toate nivelele si prea putini judecati si pedepsiti. Supararea mea nu este pricinuita doar de acesti politicieni egoisti si parsivi care-i pun in umbra pe foarte putinii cinstiti care ar vrea sa faca ceva dar se lupta cu morile de vant. Sunt cel putin la fel de indignat de absenteismul si pasivitatea romanului de pretutideni! Nu sunt de vina doar romanii din tara care sunt parca condamnati sa indure prea direct efectele politicii romanesti acolo pe meleagurile carpatice-dunarene. Desigur tacerea lor pedepsita prin rezultatele electorale din ultimii ani este intr-un fel tot un examen daca nu de maturitate macar un test de invatatura de minte. De vina suntem si noi toti romanii din afara Romaniei. Am ajuns sa bem lapte si sa mancam miere prin tarile ce nu ne-au fost fagaduite si ne credem atat de binecuvantati si privilegiati ca nu mai privim inapoi. Avem frati, rude si prieteni ramasi in tara de care am uitat de tot. Nici macar sarbatorile nu reusesc sa ne sensibilizeze indeajuns pentru a scrie o felicitare sau a trimite o mica atentie. N-am putut trece cu vederea acest decembrie. N-am vrut sa trec cu vederea ceea ce inca se mai poate face pentru Romania, pentru romanii de pretutindeni, pentru bunastarea acestei natiuni cat si pentru demnitatea noastra de oameni. Am lasat nemultumirea sa-mi iasa la iveala si-mi doresc mult ca, daca ai ales sa citesti pana aici acest articol, sa hotarasti in dreptul tau si sa actionezi matur! Aceasta varsta de „major“ in democratia romaneasca iti revine si tie si cred ca trebuie sa te oblige si pe tine sa actionezi altfel decat ai facut pana acum. Nu uita, anul viitor este un an electoral. Fii sigur ca vei avea pasaportul gata de vot! Informeaza-te si stai in pas cu cele ce se intampla in tara al carui nume etnic iti ramane pe viata. Daca vrei sa fie lucrurile altfel pentru romani, indiferent unde ar locui, nu mai sta cu bratele incrucisate. Este dreptul tau dobandit prin sangele miilor de eroi ai revolutiei decembriste, dar si obligatia ta de a schimba viitorul familiilor lor. Ei au dat atunci libertatea la viata ca tu sa fi azi liber sa gandesti si sa votezi cu cine crezi ca este mai bun pentru o Romanie cu adevarat libera. Ignorand acest drept si aceasta responsabilitate vei fi mai las decat ucigasii care-au ales sa le stinga visul libertatii cu un glonte. Tu le vei ucide speranta in mai bine prin nepasare!


Steven V. Bonica (foto) - Redactor Sef, Romanian Tribune