Se cauta un tap ispasitor!
Chisinau, Basarabia/ Romanian Global News   
vineri, 21 decembrie 2007
Image
Somnul diplomatiei naste monstri. Iar criza de proiect in care se zbate astazi Chisinaul nu face exceptie. Sintagma cea mai des vehiculata astazi in discursul oficial pare sa fie aceasta: „Problemele in relatiile noastre cu Romania tin exclusiv de elaborarea si semnarea a doua acorduri – Tratatul de baza privind relatiile moldo-romane si Tratatul de Frontiera. Nesemnarea acestor doua acorduri demonstreaza faptul ca Romania nu recunoaste Moldova ca tara independenta si suverana”. Stilul ritos nu tine insa loc de logica. Sofismele sunt la ele acasa in aceasta formula si cotele falsului, monstruoase.

Caci nesemnarea respectivelor documente nu indica, in nici un caz, ca „Romania nu recunoaste Moldova ca tara independenta si suverana”. Inseamna, doar, ca Romania nu are in acest moment cu R. Moldova relatii care sa se concretizeze intr-un tratat. Atat si nimic mai mult! E un fapt normal si deloc unicat. Caci daca am duce logica Chisinaului mai departe ar rezulta ca perioade intregi de timp, statele europene, si nu numai, au trait si traiesc „fara sa isi recunoasca independenta si suveranitatea” unul altuia. Ceea ce este nu doar neconform cu dreptul international, dar de-a dreptul ridicol.Am spus-o si o repetam. Un tratat nu este un document pe care, cu capul in nisip, o parte il redacteaza, il duce celeilalte sa il semneze si, daca aceasta nu o face, incepe sa se isterizeze ca o Coana Chirita cu voce grava. Un tratat e ca un tangou: se „danseaza” in doi. Adica devine – daca devine! – expresia unor relatii care exista – daca exista! - la un moment dat intre doi parteneri. Daca nu dansam, nu inseamna ca nu ne recunoastem. Inseamna, doar, ca nu dansam. Din varii motive. Si punct. Vom dansa, poate, maine sau poimaine, caci daca dansam acum riscam sa ne calcam violent pe bombeuri. Relatiile dintre Romania si R. Moldova sunt astazi blocate. De aceea este blocat si tratatul. Si nu pentru ca Bucurestiul nu ar recunoaste „independenta si suveranitatea” unui stat a carui independenta a recunoscut-o... primul! Dar enormitatea acuzei mai sus-mentionate este evident cunoscuta si la Chisinau. Numai ca nu asta este miza. Repetand ostentativ aceasta fraza, diplomatia de acolo nu face decat sa caute un tap ispasitor. Adica vrea sa deturneze sensurile discutiei despre trecutul recent si viitorul imediat al unui stat care a ratat in realitate multe dintre tintele pe care si le-a propus. Iar acest tap ispasitor trebuie sa fie – cum altfel? - Romania. Nu guvernarea propriu-zisa din R. Moldova, nu elitele de la putere, nu partidul majoritar, nu Federatia Rusa cu trupele ei din Transnistria transformate, strategic, in „clici mafiote”. Ci, Romania! De parca lipsa tratatului a impiedecat trupele ruse sa plece din Transnistria, a intarziat implementarea Planul de Actiuni cu cel putin un an, a pierdut procese la CEDO, a blocat justitia, a generat si perpetuat coruptia sau a imbinat spatiul mediatic cu televiziuni neeuropene. Si pentru ca Romania sa fie si mai judicios identificata in postura de tap ispasitor, pe langa tratat s-au mai acrosat doua mize adiacente. Prima a fost inghetarea relatiilor diplomatice dintre cele doua tari. Expulzarea a doi diplomati romani si chemarea ambasadorului R. Moldova de la Bucuresti (concomitent cu subtierea numerica a ambasadei R. Moldova din Romania) asta sugera, de fapt. Chestiunea nu a tinut, pentru ca Bucurestiul a reactionat chibzuit si pacifist la provocare: politica procetateni, nu proguvernare. Dar vine a doua. A fost exprimata recent explicit prin vocea cea mai puternica de la Chisinau, dar a plutit in aer o buna bucata de timp (inca de pe vremea faimoasei „Conceptii nationale” a presedintelui Voronin din 2004). Este vorba de reluarea razboiului simbolurilor identitare. Presedintele a confirmat recent intentia administratiei comuniste de a introduce in scoli studierea „limbii moldovenesti”. Mai mult, seful statului a developat, in cadrul unei conferinte de presa, intentia de a modifica simbolistica tanarului stat: reperele istorice, imnul, stema, drapelul (care prea seamana cu cel romanesc, „fascist”, in viziunea prezidentiala). Nu cu multa vreme in urma, presa de la Chisinau vehicula numele a doi remarcabili oameni de cultura, Eugen Doga si Grigore Vieru, carora li s-ar fi propus sa scrie muzica si, respectiv, versurile, noului imn. Cei doi au declinat, dar asta nu inseamna ca initiatorii proiectului se vor opri aici. Anul 2008 va fi anul unei confruntari simbolico-identitare cum nu a mai cunoscut R. Moldova nici in 1995-96, nici in 2002-2003. Riscam sa fim martorii unui 1989-1990 intors pe dos. Tratatul, inghetarea relatiilor diplomatice si razboiul simbolurilor sunt stratagemele pe care incearca sa le aplice astazi guvernarea pentru a deturna atentia de la criza de proiect in care se afla inca R. Moldova. Si care risca sa se accentueze intr-un context international labil si in care acum se poarta negocieri la cele mai inalte nivele. Iar aceste negocieri, in care R. Moldova este un pion abia vizibil, vor determina (si) configuratia regiunii pe ani buni de aici inainte. In acest context international, Chisinaul, disperat si prins cu garda jos, nu are nici o garantie de securitate, iar principalul lui (potential) aliat este desemnat stupid de catre guvernanti drept inamicul numarul unu. Si cu el a ales acum guvernarea comunista sa declanseze batalia, sperand naiv ca va evita o nota de plata iminenta si corect aplicata. Riscul este mare. Cineva se face ca uita un lucru. Singurele motive pentru care R. Moldova a iesit si a ramas consistent in strada au fost cele identitare. La acel nivel (inca) se reactioneaza. Cand Chisinaul oficial decide sa agreseze din nou aceasta simbolistica, isi asuma riscul deschiderii cutiei Pandorei. Si niciodata cei care au deschis acest dosar nu au castigat pana la capat. In 2009 vom avea posibilitatea sa ne convingem, inca o data, de aceasta realitate. Doar ca pentru unii va fi atunci prea tarziu.

Dan DUNGACIU (foto), Flux