Radu Carp: Noua lege a cetateniei romane ofera puteri sporite ministrului Justitiei
Chisinau, Basarabia/Romanian Global News   
vineri, 21 decembrie 2007

Image
Stimate domnule profesor, in luna septembrie Guvernul Romaniei, la initiativa ministrului justitiei Tudor Chiuariu care intre timp a si demisionat, a modificat Legea cetateniei nr. 21/1991 printr-o ordonanta de urgenta nr. 87/2007. Ce aduce nou acest act normativ? Considerati ca modificarile operate pot duce la simplificarea procedurii de redobandire a cetateniei romane de catre cetatenii moldoveni care au acest drept ? Ce ar trebui sa faca in continuare statul roman in aceasta directie ?  
  

Principala modificare a Legii cetateniei este ca acordarea si redobandirea cetateniei nu se mai face prin Hotarare de Guvern, ci prin ordin al ministrului justitiei. Potrivit Ordonantei, se modifica compenenta Comisiei care analizeaza cererile depuse.

Aceasta era compusa din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti. In prezent, potrivit OUG nr. 87/2007 Comisia este compusa dintr-un presedinte si 4 membri, personal de specialitate din cadrul Ministerului Justitiei, asimilati magistratilor. Interviul pe care solicitantul trebuie sa il sustina, in cazul in care Comisia ajunge la concluzia ca indeplineste criteriile pentru acordarea/redobandirea cetateniei romane, trebuie programat intr-un termen de 6 luni de la data la care Comisia incheie examinarea dosarului. Anterior nu era precizat un asemenea termen, ceea ce avea impact negativ asupra timpului in care era solutionata cererea. Ulterior interviului, ministrul justitiei emite ordinul de acordare/redobandire a cetateniei. Interesant de remarcat ca, in actuala formulare a OUG nr. 87/2007, ministrul justitiei nu este tinut de concluziile raportului Comisiei si nici de rezultatul interviului. Daca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea/redobandirea cetateniei, ministrul justitiei respinge cererea dar nimic nu il impiedica sa nu emita ordinul favorabil acordarii/redobandirii cetateniei in pofida avizului Comisiei si/sau a interviului. Astfel, ministrul justitiei a capatat deplina discretie in privinta acordarii/redobandirii cetateniei romane. Desigur, ordinul sau poate fi atacat in justitie, insa este putin probabil ca o sectie de contencios administrativ a unei Curti de Apel din Romania sa invalideze un ordin al ministrului justitiei. Legea cetateniei nu explicita aspectele procedurale privind desfasurarea interviului, rezumandu-se la a preciza ca la interviu se verifica indeplinirea conditiilor pentru acordarea/redobandirea cetateniei. Ar fi trebuit ca aceste aspecte sa fie clarificate printr-un alt act normativ (Hotarare de Guvern). Acest lucru nu s-a intamplat pana in prezent. Nici OUG nr. 87/2007 nu remediaza acest aspect. Ce inseamna de exemplu conditia ca solicitantul sa posede « notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca » ? Pun in mod firesc intrebarea cum poate un magistrat sau, in sistemul actual, un functionar asimilat magistratilor din Ministerul Justitiei sa verifice indeplinirea acestei conditii ? In prezent, celor care solicita acordarea cetateniei li se cere cunoasterea  Constitutiei Romaniei, in timp ce aceasta conditie nu li se cere celor care solicita redobandirea cetateniei. Nu ar fi fost firesc ca aceasta conditie sa se ceara celei din urma categorii ? La urma urmei, un functionar din Ministerul Justitiei se presupune ca stie mai bine Constitutia Romaniei decat elemente de cultura romaneasca. Actualul sistem nu ofera garantii de impartialitate pentru cei care doresc redobandirea cetateniei romane. Sa presupunem ca un cetatean al Republicii Moldova depune o cerere de redobandire, este chemat la interviu si relateaza Comisiei ceea ce a invatat la scoala si ceea ce poate citi in Republica Moldova si auzi in mass-media acestei tari : anume ca exista o identitate culturala si lingvistica moldoveneasca, distincta de cea romaneasca. In mod evident, procedand astfel, persoana respectiva nu indeplineste standardele minimale pentru promovarea interviului, insa nu din vina sa. Pentru cei care domiciliaza in Republica Moldova si doresc sa redobandeasca cetatenia romana, procedura nu se schimba prin OUG nr. 87/2007 : cererile se vor depune ca si pana acum la misiunile diplomatice si  oficiile consulare ale Romaniei. Prin OUG nr. 87/2007 s-a adaugat mentiunea potrivit careia « cererile vor fi inaintate de indata Comisiei pentru cetatenie ». Consider aceasta prevedere un simplu exercitiu de retorica, din moment ce nu se precizeaza ce inseamna « de indata », nu se impune un termen in care aceste cereri sa ajunga la Comisie. Situatia celor 450.000 de dosare de redobandire a cetateniei aflate in prezent la Ambasada Romaniei din Chisinau nu este solutionata prin aceasta modificare a Legii cetateniei. In concluzie, OUG nr. 87/2007 aduce o modificare indelung asteptata in privinta simplificarii procedurilor de redobandire a cetateniei romane, insa este vorba de un exercitiu care nu este dus pana la capat. Guvernul Romaniei nu a dorit sa modifice conditiile de fond in privinta acordarii/redobandirii cetateniei, ci a preferat sa modifice aspectele de forma. Ramane de vazut daca aceasta viziune va continua sau nu sa fie pusa in aplicare de persoana care va asigura functia de ministru al justitiei dupa demisia domnului Tudor Chiuariu.        

Care este motivul pentru care nu s-a dorit o reforma mai in profunzime a Legii cetateniei care sa priveasca si aspectele de fond ? Poate din cauza temerii autoritatilor romane fata de o reactie nefavorabila de la Bruxelles ?      
 
In orice tara acordarea cetateniei este un subiect sensibil, mai ales in ultima vreme, cand emigratia a devenit o problema globala. Acordarea cetateniei nu este un drept fundamental al omului, asa cum este de exemplu dreptul la viata. Nici o Constitutie nu mentioneaza acest drept in capitolul dedicat drepturilor care sunt garantate. Acordarea cetateniei este un privilegiu al statului. O lege a cetateniei nu este un simplu act normativ, ci are puternice conotatii politice, deoarece exprima viziunea de la un moment dat a clasei politice aflata la putere asupra natiunii. Cine face parte dintr-o natiune este o intrebare politica si nu una juridica. O lege a cetateniei trebuie sa fixeze conditiile in care un stat isi exercita un privilegiu. Evident, se pune intrebarea ce intelegem in acest context prin « stat ». Este vorba de puterea executiva, legislativa sau de cea judecatoreasca ? Ori poate cumva o combinatie a celor trei puteri ? Initial, in privinta acordarii cetateniei prin « stat » se intelegea puterea executiva. Astazi, pe masura ce apar noi mecanisme de control reciproc al puterilor statului, prin « stat » in materie de cetatenie se inteleg si celelalte doua puteri. Asa se explica de ce intalnim din ce in ce mai multe sisteme de acordare a cetateniei in care decizia puterii executive de acordare sau neacordare a cetateniei poate fi contestata in fata instantelor judecatoresti sau chiar sisteme in care acordarea cetateniei se face de catre instante, fara interventia puterii executive. Acordarea cetateniei ramane deci in continuare un privilegiu al statului. Aceasta constatare este valabila si pentru statele membre UE. Uniunea Europeana nu are competenta in materia acordarii cetateniei, nu poate obliga un stat membru sa adopte un anumit sistem in aceasta materie. UE are in schimb competenta in materia combaterii migratiei ilegale si a gestionarii migratiei legale. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre o politica comuna europeana a migratiei si avem deja elemente solide pentru a afirma ca o asemenea politica intra deja in categoria politicilor comune UE. Nu exista acquis comunitar in materia acordarii cetateniei, insa exista in privinta migratiei. Atunci cand un stat membru relaxeaza conditiile de acordare a cetateniei, UE isi exprima ingrijorarea nu pentru ca ar putea sa intervina, ci pentru ca se naste temerea ca largirea categoriei de cetateni ai unui stat membru poate avea impact asupra pietei muncii UE, in conditiile libertatii de circulatie. Romania nu a dorit sa modifice conditiile de fond in materia acordarii/redobandirii cetateniei, temandu-se ca va exista o reactie de dezaprobare a Comisiei Europene. O logica falsa : atata vreme cat legea prevede ca nu pot dobandi cetatenia romana cei care sunt condamnati penal in Romania sau in alta tara, sunt satisfacute conditiile minimale UE. Am observat insa ca logica autoritatilor moldovene a fost si mai departe de o pozitie realista decat a autoritatilor de la Bucuresti : imediat dupa aparitia OUG nr. 87/2007 s-a argumentat de catre diplomatii moldoveni ideea ca Romania incearca de fapt stabilirea in spatiul comunitar a unor persoane certate cu legea. In concluzie, nici Romania, nici Republica Moldova nu stiu cum sa se pozitioneze exact fata de Bruxelles in legatura cu problema redobandirii cetateniei romane, deoarece nu intreprind rationamentul minimal pe care l-am expus. Dovada a necunoasterii a ceea ce este exact Uniunea Europeana.  Romania are unul dintre cele mai drastice sisteme de acordare a cetateniei dintre statele membre UE : 8 ani de la stabilirea domiciliului in tara sau 5 ani de la data casatoriei cu un cetatean roman. Cred ca trebuie deschisa o dezbatere asupra schimbarii acestor criterii. Romania nu se confrunta cu un aflux de emigranti pe care nu il poate stapani decat prin mentinerea unei legislatii restrictive. S-a considerat probabil la data aparitiei Legii cetateniei, in 1991 ca cetatenia romana este mai atractiva decat cea a altor state europene. In realitate, numarul scazut al cererilor de acordare a cetateniei de la momentul adoptarii acestei legi nu justifica aceasta temere initiala. Deocamdata, exista un tabu asupra acestui subiect. UE nu va incuraja niciodata Romania sa schimbe acest sistem, din ratiunile exprimate mai sus. Guvernul Romaniei trebuie sa inteleaga ca poate face reforme in acest domeniu fara riscul de a fi sanctionat de UE, SUA sau orice alt stat ori organizatie internationala.      
 
Ordonanta si ministrii trec, problemele raman. Cum credeti ca ar trebui reglementata problema acordarii si redobandirii cetateniei romane ?    
  
Cred ca legiuitorul roman ar trebui sa se ghideze dupa cateva principii foarte clare. Acordarea cetateniei romane pentru resortisantii extra-comunitari ar trebui inasprita, in sensul modificarii conditiilor de forma, procedurale. Ar fi normal ca acordarea cetateniei romane fata de aceasta categorie de persoane sa fie facuta prin decizia instantelor judecatoresti din Romania, fara ca Guvernul sa intervina, potrivit unui model din ce in ce mai practicat in Europa. Exista si o conditie de fond care nu isi mai are rost in conditiile in care Romania este membru UE : posibilitatea actuala ca cetatenia romana sa fie acordata in conditii mai favorabile persoanelor care au investit in Romania sume care depasesc 500.000 euro. Acest regim favorabil nu se mai justifica : anumite facilitati (cele mai importante) pentru investitii ar trebui acordate cu aprobarea Comisiei Europene. Pentru resortisantii comunitari, conditiile de acordare a cetateniei ar trebui relaxate, inclusiv in ceea ce priveste perioadele care se cer de la data la care solicitantul domiciliaza pe teritoriul Romaniei. Pentru aceasta categorie de persoane se poate deasemenea institui competenta instantelor judecatoresti. Redobandirea este o problema distincta fata de acordarea cetateniei. Ar trebui ca, in mod logic, solutiile sa fie diferite. Nici un alt stat membru UE nu se confrunta cu atat de multe cereri de redobandire a cetateniei si nici nu a avut atat de multe momente istorice in care renuntarea la cetatenia romana sa fi fost facuta fara un acord de vointa din partea persoanelor in cauza: retrasarea granitelor dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, emigrarea fortata a comunitatii evreiesti, a sasilor si svabilor, pierderea cetateniei de catre disidentii anti - comunisti. Drept urmare, ar trebui ca aceasta problema exceptionala sa fie remediata prin masuri derogatorii de la dreptul comun – in acest caz, cel care se refera la acordarea cetateniei. Cred ca in materia redobandirii cetateniei actuala procedura prin care competenta de solutionare revine unei Comisii din Ministerul Justitiei ar trebui sa fie mentinuta, cu unele amendamente. Acestea ar fi : cererea de redobandire a cetateniei sa fie dezbatuta in cel mult 3 luni de la inregistrare, programarea la interviu, emiterea ordinului ministrului justitiei, respectiv depunerea juramantului de credinta fata de Romania in acelasi interval de timp, astfel incat intreaga procedura de redobandire a cetateniei sa dureze maximum 1 an de la data inregistrarii cererii la Ministerul Justitiei.  In privinta celor care studiaza in Romania si care indeplinesc conditiile pentru redobandirea cetateniei romane, cred ca aceasta problema nu se rezolva prin modificarea Legii cetateniei, ci eventual printr-un ordin al ministrului de interne si reformei administratiei care sa reglementeze relatia intre viza de sedere in Romania si durata studiilor.  Daca un student termina o facultate si este admis la o forma de invatamant post-universitar, de ce sa nu i se prelungeasca automat viza de sedere, prin simpla prezentare a dovezii inmatricularii la o universitate acreditata si unde este inscris la  studii de master sau doctorat ?  Daca toate aceste sugestii ar fi puse in aplicare, problema acordarii si redobandirii cetateniei romane ar deveni cu siguranta mai transparenta, mai eficienta si mai usor de explicat cetatenilor Republicii Moldova indreptatiti la cetatenia romana si deopotriva institutiilor UE care monitorizeaza fenomenul migratiei legale si ilegale.        

Octavian Sergentu, Presa.md

 

Foto: Prof. Radu Carp