Eugen Sarbu – un violonist roman la Palermo
Palermo, Italia / Romanian Global News   
duminică, 09 decembrie 2007
Image
Aflat pentru trei zile la Palermo, invitat pentru a sustine trei concerte cu Orchestra Simfonica Siciliana a Teatrului Politeama, celebrul violonist de talie internationala a participat la Ziua Nationala a Romaniei, organizata de Asociatia Nicolae Balcescu, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni si Asociatia Ciprian Porumbescu.

Eugen Sarbu traieste la Londra si sustine concerte in toata lumea cu vioara sa Stradivarius(1729).
Universal recunoscut ca unul dintre cei mai importanti muzicisti ai generatiei sale, Eugen Sarbu a fost considerat “destinat gloriei” de Daily Telegraph, Londra si comparat cu “insusi Paganini” de Goteborg Musik. Magnetismul sau asupra publicului provine dintr-o combinatie unica de talent si sarm. Putini violinisti au creat un impact asa de rapid asupra scenelor muzicale mondiale precum Eugen Sarbu.


Cariera sa internationala s-a lansat printr-o serie de triumfuri in aproape toate concursurile violonistice din Europa si nordul Americii. Succese care au culminat cu victoria Premiului Intai absolut in unanimitate al Concursului International “Niccolò Paganini” desfasurat la Genova in 1978 si premiul publicului al Concursului International “Carl Flesch” din Londra. In cariera sa a interpretat ca solist si director traversand cinci continente, afirmandu-se cu cele mai importante orchestre ale lumii: Londra, Viena, Hamburg, Monaco, Bamberg, Milano, New York, Pittsburgh, Baltimore, Dallas, Geneva,  Helsinki, Amsterdam, Goteborg, Sydney, Melbourne, Noua Zeelanda, Singapore, Tokyo, Hong Kong si Santiago de Chile. Celebrul violonist a interpretat recitaluri alaturi de pianistii Gordon Back, Bruno Canino si de sora sa Carmina Sarbu, in cele mai importante sali de ale lumii si cele mai importante festivaluri internationale. Adesea este oaspete la radio si televiziuni din intreaga lume, efectuand numeroase inregistrari pentru BBC. A editat numerose CD-uri de mare succes: cu Orchestra Halle - Concertul pentru vioara Sibelius(EMI), ca solist si director “European Master Orchestra” - “Patru anotimpuri”  de Vivaldi etc.


Masura personalitatii violonistului de talie mondiala a fost evidenziata la Royal Festival Hall din Londra. In 1994 Eugen Sarbu a tinut o istorica performanta la Metropolitan Museum din New York interpretand cu vioara sa Paganini “Cannone” - Guarneri del Gesù. In 1997 a fost invitat de Majestatea Sa, Principale Carlo la St. James Palace. In acelasi an a fost numit director onorific al Orchestrei Nationale de Radio din Bucuresti. In septembrie 1999 marele violonist a deschis stagiunea concertistica 1999-2000 la Carnegie Hall din New York cu “American Symphony Orchestra”, Concert pentru vioara de Brahms, cu un succes fulminant.


Nascut in Romania la Pietrari (Dambovita) in 6 septembrie 1950, a studiat vioara de la 5 ani, cu prima aparitie in public la 6 ani. A terminat liceul de muzica din Galati, in clasa profesorului Nachmanovici, apoi a inceput Conservatorul de Muzica din Bucuresti si Paris, ca apoi, sa obtina o  o bursa din partea statului american in 1970 la Institutul Curtis din Philadelphia, dupa o auditie sustinuta in fata lui Ehudi Menuhin venit la Bucuresti. Ehudi Menuhin a fost elevul lui George Enescu si un mare prieten al Romaniei. Eugen Sarbu a studiat vioara cu Ivan Galamian si  dirijorul Eugene Ormady, director de orchestra. A obtinut licenta la Juilliard School din New York.


Multumim pentru participarea dumneavoastra care ne-a onorat. Maestre, cu ce ocazie la Palermo?
Eugen Sarbu: Mi-a facut placere, mare placere, si vin de cate ori voi putea alaturi de dumneavoastra, ma simt onorat. Am prieteni dragi romani, artisti ca si mine, si e minunat sa-i vezi premiati si apreciati! Am venit invitat de Orchestra Simfonica Siciliana din Palermo sa sustin trei concerte. A coincis cu sarbatoarea noastra, a tuturor romanilor oriunde s-ar gasi si sunt emotionat pentru ca iubesc Romania si sunt mandru ca sunt roman. Sunt fericit ca i-ati premiat pe colegii mei, fiindca muzica reprezinta “destainuirea sufletelor” fara a utiliza limbajul, cuvintele sau eventuala traducere.
Pribeag prin lume, cu o carte de vizita impresionanta; Succes dupa succes, faima, si o vioara Stradivarius. Care este secretul dumneavoastra?
Am avut o mare sansa de la inceput. Importanta capitala o acord rectorului Conservatorului de Muzica din Bucuresti, Victor Giuleanu (prapadit de cativa ani) care s-a luptat in anii 70 sa primesc aprobarea statului roman sa plec cu o bursa oferita de statul american. Ma ascultase Ehudi Menuhim la Bucuresti intr-o auditie, aveam 18 ani si vise cat pentru un secol. De cand aveam 5 ani am stiut ca o sa ajung violonist! Imi aduc aminte, din usa avionului  la aterizarea pe aeroportul Kennedy din New York, in mintea mea de 19 ani, observand nebunia, imensitatea si miscarea mi-am zis: “si totusi o sa inving!”. Inceputul era greu, bursa era mica, faceam foamea, pot spune asta! Treceam pe langa o rotiserie si respiram aerul cu pui, iar unde locuiam mancam doi cartofi. Foarte greu.Nu imi trecea prin cap sa raman in America, vroiam dupa studii sa vin acasa. Dar circumstantele mi-au schimbat soarta si am  fost pribeag, in opt tournee in jurul lumii. A fost un “self exil”. Am obtinut 33 de premii internationale si nu exista un alt artist sa aiba mai multe decat mine. Inutil sa fiu modest, este un fapt. Dovada ca iubesc Romania este ca de-a lungul acestor ani mi-am pastrat cetatenia romana. Gustul amar l-am avut in 1977, politica in Romania incepea sa fie tot mai putin democratica. Mama facuse cerere de 8 ori sa vina la mine in America si nu i-au aprobat organele de la Galati. Pe tata l-au lasat, cu conditia sa vina sa ma ia. Pe tata l-au si pensionat mai repede ca repercursiune... in 1985. A suferit atunci. Mi-a ramas in inima insa alt lucru: dupa cutremurul din 4 martie 1977 m-am gandit sa ajut sinistratii. Am organizat un turneu de patru saptamani si jumatate in America si am donat integral onorariul meu in valoare de 124.000 dolari sinistratilor din Romania. N-am primit nici macar o scrisoare ca au ajuns banii, “sa traiesti” nimic, niciodata. In fine, am reusit totusi sa imi iau sora, Carmina cu mine. Ea este pianista, solist international. Din 1990 pana acum am incercat sa recuperez timpul pierdut, vizitez Romania des, fiindca 20 de ani tare mi-a mai fost dor.
Secretul succesului?
(Se gandeste un moment) “Fa-ma mama cu noroc/Si apoi arunca-ma in foc”. Norocul! Si sa nu uiti in exil sa te gandesti la altii. Eu am suferit, ca toti cei care au indurat pe pamanturi straine foamea, greutatile, dorul si ii inteleg.
Vioara Stradivarius pe care o detineti, ce reprezinta pentru dumneavoastra?
Ca e pe maini bune! (rade) Stiti piesa “ Dimineata dupa nunta”, de Ion Voicu? Melancolica, dulce, vioara poate canta cu dragoste si ura, cu sufletul plin de bucurie sau sfasiat de necazuri fara un “cuvant rostit”. E arta, miracol, Infern, Paradis... E mandria unui roman trecator prin lume si prin suflete pelegrine, calde. Exista intre violonisti o expresie: fiecare violonist ajunge sa cante cu vioara pe care o merita”!
In casa familiei Marinescu a cantat magic un Stradivarius pe mainile bune ale lui Eugen Sarbu,  in onoarea lui Mihai Spinei, Iuliu Hamza, Petru Iroaie, in seara de 2 decembrie 2007. In cinstea tuturor romanilor din Palermo!
(Gazeta Romaneasca)