Sala Discotecii Romania, din Platia Attikis din Atena, pusa gratuit de proprietari la dispozitia romanilor, s-a dovedit a fi neincapatoare pentru cele aproximativ doua sute de romani, printre ei si greci, veniti sa petreaca Craciunul romanesc… printre romani.  Prilej de reculegere si inaltare sufleteasca, Craciunul, cel al romanilor organizat la Atena, a fost momentul propice de reunire a romanilor raspanditi prin Grecia care au dovedit ca impreuna se poate. Copii de romani cu varste de la cateva luni si pana la varsta adolescentei au fost, timp de mai bine de 5 ore, artizanii petrecerii organizate duminica trecuta.
Zarva mare in sala discotecii. „Spiridusii” alearga de colo, colo, unii sunt angrenati in jocuri de copii cu noii lor prieteni sau alearga dupa cate un balon oferit de Western Union, alaturi de alte cadouri, altii sunt tinuti in brate de parinti sau in carucioare pentru ca nu au ajuns inca la varsta… alergatului, in timp ce cativa dintre ei fac primii lor pasi in viata (la propriu) chiar pe ringul discotecii romanesti. Fiecare pusti care stie o poezie, un cantec, un colind sau chiar cateva versuri trece pe la microfon si ii incanta, dar si distreaza, pe cei mari cuceriti de ezitarile, normale varstei, ale micilor artisti.
La intrare, cei prezenti contribuie cu cate 1 euro simbolic la tombola organizata de Comunitatea Sf. Stefan cel Mare cea care aduce sute de premii celor prezenti. In sala… agitatia se mareste si toata lumea priveste catre intrare. A… este anuntata sosirea lui Mos Craciun care nu a putut cobori prin horn pentru ca nu exista unul si a intrat pe usa. Saniuta cu reni… in parcare, dupa cum chiar mosul a spus, si cadourile incep sa se faca vazute. Fiecare copil primeste cadouri de la Mos si fericirea acestora nu poate fi descrisa in cuvinte. In sala avem si un „mos in miniatura” (vezi foto) o scumpete de copilandru care, la cererea noastra de a poza pentru Curierul, a luat imediat postura de fotomodel fara trac. Doua blonde gemene (Maria si Ioana) care au trecut cu putin de un anisor, fac furori in sala prin asemanarea extraordinara in timp ce parintii acestora Ionel si Ionela Lazar ne spun ca sunt doi dintre cei patru copii pe care ii au, dar nu si mezinele pentru ca al cincilea e pe drum. Un alt „strengar” mic si pitic poarta papion, in timp ce cateva fetite sunt imbracate in… Craciunite. Mosul isi face meseria pentru ca altfel nici nu s-ar fi putut, dupa care urmeaza cantece traditionale romanesti, colinde, cantece de dor de casa si neam, sarbe romanesti si cantece de joc traditional, auzite prin participarea Marianei Cauesteanu si a formatiei de muzica romaneasca Cristal, care au incantat asistenta. A venit ora pentru copiii mai mari, moment care ne-a aratat ca sarbatoarea a fost pe deliciul celor mici si o bucurie a celor mari. Incep a fi servite gustarile si bauturile racoritoare puse la dispozitie de Discoteca Romania, Restaurantul Dorna, Ambasada Romaniei si romancele gospodine si distractia se incinge. Cei mai putin rusinosi incep dansurile, moment prielnic de reamintire a dansurilor populare romanesti, in timp ce la hora romaneasca participa toata asistenta, cu mic, cu mare. Distractia se incheie cum nu se poate mai bine, cu rasplatirea celor care s-au distrat pana la final, moment in care sunt extrase numerele castigatoare ale tombolei de Craciun. Si… numarul norocos al zilei a inceput cu 4 pentru ca un prichindel mai indraznet a scos din punga cu numere un pumn plin cu bilete ale caror prima cifra a fost 4. Cele trei mari premii ale tombolei au fost cate doua bilete dus-intors in Romania din partea Lilian Tours si Leon Tours, precum si o cina de doua persoane la restaurantul Dorna, alaturi de alte zeci de premii. 
Plini de satisfactie si caldura in suflet, romanii au parasit incinta discotecii promitand ca vor fi prezenti si la urmatorul Craciun al Romanilor care, cu o asemenea participare, trebuie organizat la Megaro Muzikis, dupa cum glumea si George Tegu, presedintele Comunitatii Sf. Stefan cel Mare, excelentul organizator al acestei sarbatori care merita din plin felicitarile exprimate de toti cei prezenti.
Daniel Bala, atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Atena : „M-am simtit extraordinar si cred ca sentimentul este general in sala discotecii Romania. Tin sa apreciez efortul Comunitatii Sf. Stefan cel Mare care a reusit sa ofere aceasta sarbatoare de Craciun care a reusit sa fie pe deliciul celor mici si sa aduca bucurie in sufletul celor mari. Ambasada Romaniei la Atena sprijina si asigura asistenta manifestarilor si organizatiilor comunitatii romanesti in Grecia, a facut-o si de aceasta data si cel mai important lucru este faptul ca aceasta serbare a avut succes la nivelul comunitatii si toata lumea este prezenta aici. Profit de acest prilej sa urez tuturor cititorilor Curierului Atenei sarbatori fericite si implinirea tuturor dorintelor, atat pe plan profesional, cat si pe plan personal.”
Cristina Grigoras, antrenoare de gimnastica, ca sportiva, a adus Romaniei  zeci de medalii si cupe, titluri nationale, balcanice, europene, mondiale si olimpice: „Este o organizare foarte frumoasa si ma bucur ca  sala este plina de romani care au avut astfel ocazia sa se intalneasca. Doresc tuturor un an nou plin de bucurii si in continuare sa ne intalnim an de an.”
Madalina Tanase, antrenoare de gimnastica, fosta medaliata la campionate europene si mondiale sub culorile Romaniei: „Ma bucur foarte mult ca s-au strans atat de multi romani pentru aceasta serbare. Ne place  sa ne intalnim in fiecare an si doresc tuturor romanilor sarbatori fericite si la multi ani.”
Mariana Cauesteanu, cantareata si membra a  formatiei de muzica romaneasca Cristal: „Am avut marea placere sa ma aflu aici in aceasta speciala zi care ne umple sufletele de bucurie in mijlocul tuturor romanilor care au dorit sa sarbatoreasca aceasta zi impreuna. Cu mult drag am adus cantecele mele care vorbesc despre dorul de casa, de zapada, de iarba verde, de parinti, rude si cei dragi care la momente de bucurie si necaz nu ne sunt aproape. Nu am uitat colindele care ne ung sufletele si ne umple de bucurie si liniste crestineasca, care ne fac sa fim mai buni si mai curati. Le transmit tuturor romanilor un an nou fericit plin de realizari, cu sanatate si credinta in suflet.”
Valentina Stefanidou, reprezentant al Western Union, unul dintre principalii sponsori ai acestei activitati: „Romanii sunt oameni deosebiti si caldurosi. Aceasta sarbatoare este speciala, organizatorul este foarte bun si a reusit sa aduca atat de multa lume in acelasi loc printr-o incercare deosebita. Noi suntem alaturi de romani si vom fi alaturi si la alte incercari de acest gen.”
Costica Ivan, Mos Craciun: „Toti copiii au primit cadouri si din partea comunitatii si din partea ambasadei. A fost o sarbatoare foarte frumoasa pentru copii, dar si pentru Mos. Ma aflu pentru prima oara la o astfel de sarbatoare si va multumesc.”
Rodica Slavar, com. Galbinesti, jud. Buzau, cititoare fidela a Curierului Atenei: „Cu toate ca venim pentru prima oara aici ne simtim foarte bine. Fetele sunt incantate, chiar acum una dintre ele este in fata si asteapta sa vina mosul.  Imi pare foarte bine ca sunt stransi atat de multi romani aici.”
Stelian Voinea, de provenienta din satul lui Ion Creanga, Humulesti : „Nu exista o mare diferenta intre sarbatoarea de pe timpul lui Ion Creanga si ce avem noi acum. Este doar o avansare a tehnologiei si societatii. Practic acum avem o sarbatoare intr-un stil modern. Ne simtim foarte bine aici chiar daca este pentru prima data cand venim la o astfel de sarbatoare. Uram romanilor la multi ani si multa sanatate”.
Ene Lacramioara, Suceava: „Ne simtim foarte bine aici. Sunt foarte multi copii, romani… un pic de caldura de acasa. Venim pentru prima oara aici si este foarte frumos.”

Succes de organizare, model de comportament si infratire a romanilor petrecerea a constituit prilejul propice de observare a confratilor nostri. Cu ochiul ziaristului obisnuit sa scaneze tot ce „misca” am notat cele mai bune si pozitive critici la adresa romanilor nostri, cu referire la cei prezenti in sala Discotecii Romania.
Inca de la intrare a impresionat portul nu numai ingrijit, dar si de sarbatoare al celor prezenti, fapt ca au venit aici avand in suflet sarbatoarea Craciunului, comportamentul politicos si manierat al celor mai multi dintre ei, dar si respectul reciproc cu care intretineau discutii. Cei prezenti erau insotiti de intreaga familie sau doar de prichindei, niste pitici fara mofturi si bine crescuti (de parinti educati la randul lor cu principii sanatoase) care nici nu au facut stricaciuni si nici nu s-au plans ca darul meu e mai mic sau mai urat decat al celuilalt. Copiii!?... si ei imbracati superb, in spiritul celebrarii. Sotiile… gospodine recunoscute care au participat la masa comuna cu cate un platou cu gustari, sarmale sau prajituri, in timp ce sotii salutau respectuos pe cine cunostea sau ii aborda. Sarutatul mainii nu a lipsit nici el, dovada ca nu am uitat bunele maniere romanesti, in timp ce conversatiile purtate aveau ca tema principala familia, Romania si sarbatorile.
Cu mic cu mare, sarbatoarea a constituit un bun prilej de a face noi cunostinte, de a incheia noi prietenii chiar daca parintii sunt prea ocupati cu munca pentru a-si intretine odraslele si a le oferi un trai mai  bun decat ei insisi au avut. Si acest lucru se putea observa simplu privind mainile muncite si chinuite ale parintilor mandri ce-i tineau in brate pe tanci. A impresionat si seriozitatea cu care cei prezenti au respectat rugamintea organizatorilor de a nu se fuma in sala pentru a oferi celor mici un aer cat mai curat, dar si participarea tuturor cu cate o gustarica la bogata masa a romanilor. Cat despre dans, nici unul dintre cei prezenti nu a uitat hora romaneasca, moment in care o intreaga sala… salta.
Si, aceasta sarbatoare, organizata de Comunitatea Sf. Stefan cel Mare a fost cea mai elocventa proba de civilizatie, cultura, solidaritate si infratire a romanilor, un exemplu care se merita subliniat si salutat chiar daca numai de noi, presa de limba romana din strainatate.

Ana Tutuianu

Micuta localitate a Korinthiei ascunde secretele a sute de locuitori, printre ei si un roman. Un om simplu si respectuos, ca multi romani aflati in Grecia.
In Aghioi Theodoroi a ajuns din intamplare in urma cu 18 ani. Trecusera doar cateva luni de la Revolutia Romana, si interlocutorul nostru de astazi, pe atunci in floarea varste, plin de viata si incredere, si-a asumat riscul plecarii ilegale din tara. A trecut frontierele pe jos, prin frig si ploaie, platind cateva sute de euro si dupa multe zile de emotii a ajuns in Grecia, alaturi de bunul sau prieten Liviu (cu care si acum sunt in foarte bune relatii). La o benzinarie le-a iesit in cale o familie de englezi - greci care i-au ajutat sa ajunga in Larisa, pentru ca mai tarziu sa le ofere un acoperis in Aghioi Theodoroi, pana cand se vor pune un pic pe picioare. Asa le-au fost indrumati pasii catre acest minunat loc al Korinthiei. Liviu a plecat, la putin timp, la Atena insa interlocutorul nostru a cunoscut in comunitatea de pe malul marii nu numai iubirea pentru o noua patrie, dar si dragostea deplina si implinirea sufleteasca. La cativa ani de la venirea in zona s-a casatorit, iar in prezent are trei puisori: Alexandru 14 ani, Stefanos (12 ani) si, rasfatata familiei, Theodora (2 ani).
Florin Craus, pentru ca intentionat nu v-am prezentat numele inca de la inceput, este un om simplu care vorbeste fara sa se ascunda, de toate greutatile prin care a trecut in primii ani in care a facut toate meseriile posibile.  Acum, la aproximativ 20 de ani, este prima oara cand se simte implinit, profesional. Dragostea pentru fotografie, l-a facut cunoscut in zona in care locuieste, dar si in comunitatea romanilor din Grecia. Si putem spune ca Florin Craus este unul dintre multii romani care reprezinta cu cinste numele de roman si pe care Curierul Atenei il va gazdui in paginile sale.
In aceste zile de sarbatoare, Florin efectueaza prima expozitie fotografica, gazduita de centrul cultural din Ag. Theodoroi, acolo unde pana la sfarsitul anului puteti admira si chiar cumpara fotografii ale reputatului fotograf roman. Pentru cine nu poate ajunge acolo fotografiile pot fi admirate si pe site-ul personal al fotografului www.florin.literarium.com , si chiar in ziarele de mare tiraj din Grecia cu care colaboreaza. Dar, iata si ce a declarat Florin Craus,  in exclusivitate pentru Curierul Atenei, la deplasarea noastra in Ag. Theodoroi.
Cum l-ai caracteriza pe Florin Craus ca om, dar si a fotograf?
Cam greu sa ma caracterizez... cred ca am ramas acelasi, pentru cei care ma cunosc... Fotograf?! De  fotografie m-am apucat in 1999 din cate imi amintesc, la inceput mai putin dar dupa indemnul altora m-am „inrait” si inainte de toate as vrea sa-i multumesc, public, prietenului meu David Floroaie care mi-a destainuit primele secrete ale aparatului foto, tehnicile si multe altele despre fotografie... poate in „numele lui beau apa” azi, cum zic Grecii.
Cred ca cine iubeste fotografia si natura iubeste si tot ce il inconjoara, bun sau rau. Acesta sunt si eu...
 
Te afli la prima expozitie fotografica ce a venit si la putin timp de la data la care te-a apucat de fotografiat? „Mediul inconjurator” este tema expozitiei: sa intelegem ca se datoreaza incendiilor din Grecia, Korinthos si a pericolului mondial in care se afla mediul inconjurator?

Da, ma aflu la prima expozitie si pentru mine este o realizare destul de mare, avand in vedere ca de fotografie profesionista m-am apucat acum un an si jumatate... Mediul Inconjurator, este tema primei mele expozitii, incercand sa arat partea buna, dar si partea rea  a naturii. Referindu-ma la partea rea sunt expuse fotografi de la incendiile dina ceasta vara, din zona in care locuiesc, Korinthia, catastrofele produse de focurile verii trecute, in general. Sunt surprinse in imagini incendii in plina desfasurare, animale arse, case arse, paduri si munca oamenilor de zeci de ani... Este greu de descris in cuvinte ce am trait acolo alaturi de acesti oameni, mugetul focului care distrugea tot ce intalnea in calea lui, durerea oamenilor, sentimentele mele si a oamenilor care se zbateau sa salveze orice se putea.
...Partea buna a expozitiei!? Suntem norocosi ca avem, inca si parte buna a naturii noastre exceptionale. Peisaje superbe, pasari, animale, flori... Cu mare tristete trebuie sa spun ca parte din acele peisaje frumoase pe care le vedeti in fotografiile mele acum nu mai exista. Fotografiile le-am facut inaintea incendiilor, iar acum toata aceasta frumusete este acum trecut.  

Fotografia - hobby sau un mijloc de ati asigura existenta?

Fotografia?! Sigur ca am inceput din hobby, m-am „indragostit” de ea si acum o am al doilea „partener” in viata... dupa familie.  Fotografia este marea mea dragoste... o iubire care imi permite sa o si exploatez... si sa traiesc din ea.

Care a fost participarea si sprijinul din partea comunitatii locale, dar si impactul asupra ei?

Inaugurarea a avut loc intr-o zi speciala, ziua mondiala a mediului inconjurator.  A fost efectuata bineinteles cu sprijinul unor oameni carora le multumesc din suflet, domnului Nikos Dendrinos redactorul revistei „Ikona” si al ziarului „Nea Kromiona” din aceasta zona, care in acelasi timp a fost si organizatorul acestei expozitii, cu ajutorul domnului primar al Ag. Theodoroi, Giorgos Sofias, si al doamnei Theoni Mavromatidou responsabila salii culturale care gazduieste expozitia. Impresiile au fost deosebite si acest bravo a fost unul imens.

Cum esti vazut de cei din jur: ca un imigrant, ca un roman sau ca un om simplu care a reusit?

Aceasta intrebare este cam dificila. Oamenii te vad din diferite unghiuri in functie de pregatirea lor, de contactul lor cu alti imigranti, in special cu romanii, de cat de deschisi sunt ei in general. Roman-strain.... strain, bravo lui... Nu ma deranjeaza cu absolut nimic, sunt roman si roman am sa mor. Sunt doar un om simplu care a „reusit” sa arate ca strainii (romanii) nu sunt numai cei care fura si jefuiesc...

Te-ai implica intr-un program cu tema promovarea si refacerea imaginii Romaniei peste hotare?

Cu cea mai mare placere m-as implica si cred ca as da tot ce stiu si ce este mai bun pentru a schimba imaginea Romaniei, cu toate ca multi stiu ce este Romania, au fost acolo, au vazut-o, au trait-o si isi pot spune parerea. Sa nu uitam ca Romania nu este a celor care o defaimeaza, Romania este tara balcanica cu trecut istoric, cu mare cultura si oameni geniali. Fiecare tara are ciurucurile ei... dar stiti, multi nu isi vad lungul nasului, ci doar paiele din ochii altora.

Ai face o expozitie de fotografie cu tema „Romania vazuta prin obiectiv”?
Bineinteles, fara a discuta a doua oara.

Ana Tutuianu

Probabil pentru o pronuntie mai eufonica si mai comoda, sprijinita pe aceasta vocala-respiro. Zici mai usor aspun, decit spun, aros, aumbra, etc., decit abrupt: rosu, umbra. Aceasta caracteristica fonetica a determinat si numele lor de aromani armani, desi cei mai numerosi dintre ei, farserotii din Albania si Grecia de nord – etnonim probabil de la Farsala, din Tesalia/Grecia, unde traiesc si azi multi aromani, locul unde in anul 48 i. d. Chr. Cezar  l-a invins pe Pompei –, acestia deci, farserotii isi zic pur si simplu, ramañi, adica romani. Gustav Weigand a oficializat oarecum etnonimul aroman insa, dupa ce a tiparit la Leipzig, in 1895, un studiu amplu, fundamental, in doua volume, Die Aromunen/”Aromanii”. Eminescu insa, in numeroase articole din "Timpul", le-a zis numai macedoromani, desi aromanii nu traiesc numai in Macedonia ci si in Epir, Tesalia, Bulgaria etc. Marele poet a vrut se vede sa evite confuzia armani-armeni. Iar Dimitrie Bolintineanu i-a numit simplu, romani, in cea dintii carte romaneasca ce le era consacrata lor, in 1858, Calatorie la Romanii  din Macedonia. Si chiar este un miracol ca isi zic asa, dupa o despartire de 14 secole de romanitatea nord-dunareana din veacul al VII-lea, cind sub fluviu s-au asezat bulgarii si slavii de miazazi. Un miracol, ca vorbesc si acum inca, o limba ce nu e nici italiana, nici franceza, spaniola, portugheza, ci limba romana, fireste ca locala, la sute de km. de trunchiul dacoroman din fosta Dacie, – Romania de azi, care i-a si adoptat moral, ajutindu-i sa se mentina ca romani inca de pe vremea lui Bolintineanu si a pasoptistilor nostri, Ion Ghica, Christian Tell, Nicolae Balcescu desigur, etc.
Ce limba vorbesc, prin urmare, aromanii?
Un aroman, chiar din locurile lor de bastina din Balcani, va raspunde la aceasta intrebare: Noi, armanl^i/ ramañil^i zburim limba armaneasca/ ramaneasca! Din aceasta propozitie doar vocabula "zburim" (“vorbim”, de la sl. suboru, ramas in dacoromana doar insobor/ adunare, consfatuire sinodala) n-ar fi inteleasa in Romania: Noi aromanii/ romanii vorbim limba aromaneasca/ romaneasca. Prof. univ. dr. Matilda Caragiu Marioteanu, membru coresponent al Academiei Romane scrie in acest sens: "Limba aromanilor este aromana", in sensul ca limba lor este dialectul lor local, pe care ei il folosesc spre a comunica intre dinsii, deci in chip de limba. Dealtfel, dialectele
pot fi privite si ca limbi, cum si fac adesea lingvistii, orice dialect putind deveni limba in anumite conditii (vezi, dialectul slavo-macedonean/ bulgar, devenit limba macedoneana de expresie bulgaro-slava in Macedonia, Skoplje); sau putind disparea, topit in limbile majoritare inconjuratoare. À-propos de acest sentiment al vorbitorilor unui dialect, considerat de acestia drept limba, marele nostru filolog Eugeniu Coseriu de la Universitatea din Tübingen, face urmatoarele consideratii. El spune, intr-un interviu acordat lingvistului Nicolae Saramandu, ca vorbitorii unui dialect (cazul graiurilor aromane din Balcani), atunci cind nu stiu ca limba lor se vorbeste si in alte regiuni, ca exista deci si alte varietati ale graiului lor local, si-l numesc pur si simplu limba. Deci nu langue, nici lingua, lengua ci limba", ca la nord de Dunare.
Atunci de unde aceasta confuzie la unii aromani, ba chiar dihònie, cum i-a zis cineva, cu privire la graiul lor: limba sau dialect, si la apartenenta lor etnica: sunt romani sau un alt popor neolatin? Si de ce era nevoie sa li se ofere din afara pina si un alt alfabet, de la Freiburg din Germania, dupa care Saguna se scrie "Shaguna" iar aromanii trebuie sa se scrie "armanjilji", si... "njic"? In loc de armanil`i, si nic (aromanii si mic). Ceea ce i-a inveninat si i-a invrajbit pe unii dintre dinsii!
Raspunsul la aceste intrebari tine de informatia subiectilor, mai precis de lipsa lor de informatie sau de intentia politica a acestora, declarata sau nu.
Sa le luam pe rind.
Masa aromanilor, ba chiar a daco-romanilor din tara, neinformata in ultimele 5-6 decenii cu privire la romanii de dincolo de hotarele actuale ale Romaniei, fiindca in anii dictaturii comuniste nu s-a intreprins mai nimic in acest sens, ba se vorbea despre acesti romani aproape conspirativ chiar, bineinteles ca stie prea putin despre ei, iar adesea mai nimic sau nimic de-a dreptul, nimic exact, corect.
Cu atit mai mult continua sa nu cunoasca esentialul despre ei insisi o buna parte dintre aromani, lipsiti in acest lung rastimp, de scolile lor romanesti, deschise pentru ei in Balcani incepind din 1864, inchise insa brutal de comunistii instalati la putere la Bucuresti dupa 1944, o data cu transformarea Romaniei intr-un fel de pasalic turcesc sau gubernie ruso-sovietica. Iar fara scoli romanesti de mai bine de o jumatate de secol, acesti frati ai nostri au putut crede, mai cred si azi dintre ei, ca nu sunt romani, de vreme ce Romania i-a uitat atita amar de ani, probabil nemaisocotindu-i romani! Unii, cu care   m-am tot intilnit in Albania, in Macedonia, Bulgaria mi-au vorbit in acest sens, cu indurerare: "Atunci ai cui suntem noi...? Ca greci nu suntem, nici albanezi, slavi..., chiar suntem orfani de tot?"
Si, de aici pina la ideea tot mai inradacinata ca ei, aromanii nu sunt romani, n-a mai fost decit un pas. Desigur, e vorba de categoria de oameni neinformati, carora de generatii, scoala in limbile statelor balcanice le-a tot spalat creierul! Ca sa nu mai vorbim de greci, dupa care aromanii ("kuto-vlahii") ar fi de fapt... greci romanizati pe vremea ocupatiei romane. Asa a scris intr-un studiu al sau, Ce sunt Cuto-vlahii?, publicat la Atena, un academician grec, Antoniou Keramopulos, in 1939, fara a rosì! Ceea ce e chiar ridicol, fiindca tocmai romanii au fost adesea grecizati: Megalo-Ellada (Grecia Mare) a inflorit in Italia de sud chiar, deci dincolo de Grecia propriu-zisa...) Dar macar Keramopulos (combatut zdrobitor de Th. Capidan si nu numai de el), servea, fie si necinstit, politica sovina a statului grec. Pe cine sevesc insa keramopoliotii aromani de astazi, oameni cu carte, totusi... dar cu interese egoiste, personale?
Din pacate, acest curent – ca aromanii ar fi un popor neolatin diferit de dacoromani, absolut caraghios – in raspar cu istoria si filologia romana si straina, este sustinut in deceniul din urma tot mai mult de nu putini asemenea "fundamentalisti" aromani ce au facut studii in limba romana, chiar studii universitare! Din generatia varstnica, instruiti si educati in scolile romanesti din tarile balcanice, unde, cum spun fosti elevi ai acestora, se ajunsese la o adevarata efervescenta romaneasca in toate privintele, cu sentimentul ca acolo, in Grecia, Albania, Macedonia se traia ca intr-o alta Romanie pana in primul razboi mondial. Numai ei, "fundamentalistii" vizati, se vor un alt popor in Balcani, ba chiar si aici in Tara, unde s-ar dori o... “minoritate”, ca toate minoritatile!
Oare, sa nu stie acestia din urma, ca sunt romani? Ca oameni cu studii inalte, sa nu fi auzit ei macar de George Murnu, inegalabilul traducator al lui Homer in limba romana, dar si istoric al aromanilor? Sau de marele lingvist Th. Capidan, elev al lui Gustav Weigand, de Pericle Papahagi, Tache Papahagi... Si A. Philippide, Ovid Densusianu, Al. Rosetti, iar dintre istorici, de marele Nicolae Iorga, dupa tata el insusi originar din Sudul romanesc, D. Onciul, Alexandru Xenopol etc. etc., tot nume ilustre de savanti. Sau de atitia mari invatati straini, care au scris elocvent despre unitatea de limba si de neam a tuturor romanilor, inclusiv aromanii! Printre care J. Kopitar, F. Lenormant, Wace-Thompson, Victor Berard, Ami Boue, E.M. Cousinery, I. Cvijici, C. Jirecek, G.Hahn, L. Heuzey, William Martin-Leake, Emil Picot, Leo Spitzer si W. Thomascheck si C. Recatas, St. Romanski, Dusan Popovici, Johann Thunmann, pina la Max Demeter Peyfuss din zilele noastre. Care i-au socotit, fireste, romani pe aromani. Pina si vechii cronicari bizantini  au mentionat in scrierile lor ca vlahii din Grecia vorbeau aceeasi limba cu valahii de peste Dunare. Deci, stupida "interpretare" a originii si limbii aromanilor nu este decit un discurs politic, ce foloseste oricui, numai aromanilor,  poporului roman nu!
Dincolo de studiile acestor nume prestigioase, peste care nu se poate trece fara a cadea in ridicol sustinind teorii aberante, ramine argumentul nu mai putin convingator al limbii insesi pe care o vorbesc aromanii. Limba esential romaneasca din unghi gramatical, ca si al fondului principal de cuvinte, pe buna dreptate subliniat de B.P. Hasdeu. ~n acest sens, Th. Capidan analizeaza la un moment dat, in Macedoromanii, p. 172, carte aparuta in 1942, un cintec popular si stabileste ca aproape toate cuvintele lui sunt identice cu cele din limba romana: "Citez in privinta aceasta – subliniaza marele lingvist – citeva versuri populare dintr-o carte franceza, publicata de C. Recatas, «Floara»: Floara galbinioara,/ Diminda-a tutulor,/ Dimanda-a featelor: / Se tina se-ni me alumba/ Dumineca dimneata/ Si luni de catra seara;/ Cu roaua se-ni me-aduna/ S-pre avra se-ni-me poarta;/ Pre iapa nefitata,/ Pre feata nemartata,/ Pre gione nensuratu,/ S-pre cale necalcata". Iar Matilda Caragiu Marioteanu la rindul sau, analizind "Dimandarea Parinteasca" (poemul lui Costa Belimace, ajuns faimos printre aromani) de asemenea lexical, observa acelasi lucru: ca nu e nevoie de nici o transpunere, pentru a intelege textul, aproape identic romanesc: "Blastem mare se-aiba-n casa,/ Cari di limba lui se-alasa..."  Si: "Cari si-lasa limba lui,/ S-lu-arda para focului..." etc.
Intre dialectele sasesc si svabesc si limba germana standard, distanta este mult mai marcata, si totusi nimanui nu-i trece prin minte sa vada in sasi si svabi altceva decit germani si nu alt popor!
Aromanii, prin urmare, sunt romani si vorbesc un dialect romanesc. Dincolo de acest adevar nu exista decit discursuri politice de neluat in seama, sau nestiinta, confuzie regretabila din lipsa de informare stiintifica, in cel mai bun caz.

Prof. Hristu Candroveanu