Programul cuprinde un spectacol de muzica si dansuri populare specifice comunitatii romanesti din Timoc, sustinute de trei ansambluri folclorice din satele romanesti Laznita, Bucia si Kobisnita. La manifestare vor fi prezenti lideri ai asociatiilor romanesti din Serbia, execelenta sa Ion Macovei, ambasodorul Romaniei la Belgrad, o delegatie a Partidului Liberal Democrat condusa de deputatul Horia Buzatu, numerosi invitati din Romania si Serbia. Este pentru prima oara dupa cele de-al doilea razboi mondial cand in Timoc se organizeaza manifestari prilejuite de sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei.

 Evenimentul, organizat in parteneriat de  Institutul Cultural Roman si Centrul Cultural Kulturfabrik din Luxemburg face parte din programul “Belles Roumanies”, desfasurat la Esch sur Alzette pe tot parcursul anului 2007. Festivalul se va deschide sambata, 1 decembrie, cu proiectia filmului  4 luni,  saptamini si 2 zile de Cristian Mungiu, urmata de o festivitate. Pe 10 decembrie, filmul California Dreamin (nesfarsit) de Cristian Nemescu va fi prezentat, in cadrul festivalului, in premiera luxemburgheza. In aceeasi zi, criticii de film Alex Leo Serban (Romania) si Joy Hoffmann (Luxemburg) vor vorbi despre succesul filmului romanesc in contextul cinematografiei contemporane. Programul festivalului cuprinde noua documentare – Gratian de Thomas Ciulei, Beyond the Forest de Gerarld Igor Hauzenberger, Bela Lugosi de Florin Iepan, Pe drum si Blestemul ariciului de Dumitru Budrala, A fi sau a nu fi de Anca Damian, La ballade du serpent de Martha Bergman si Frederic Fichefet – si sase filme de fictiune: 4 luni,  saptamini si 2 zile de Cristian Mungiu, Moartea domnului Lazarescu de Cristi Puiu, California Dreamin (nesfarsit) de Cristi Nemescu, A fost sau n-a fost de Corneliu Porumboiu, Hirtia va fi albastra de Radu Muntean, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii de Catalin Mitulescu, Restul e tacere de Nae Caranfil. Fiecare proiectie va fi urmata de o discutie intre public si cineastii si actorii romani prezenti.

„Din 2006, Oficiul National pentru Cultul Eroilor a initiat un proiect deosebit, cel de decernare anuala a unui numar de maximum 10 diplome de excelenta persoanelor sau institutiilor care, prin faptele lor, au contribuit in mod cu totul deosebit la promovarea activitatii Oficiului, la cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata pentru tara, implicandu-se activ in restaurarea mormintelor si operelor comemorative de razboi in tara sau strainatate.
Anul acesta, Oficiul a hotarat sa acorde „Diploma de Excelenta“ urmatorilor: Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, domnului ing. Traian Oprita – pensionar, pastorului Nagy Karoly/Prügy/Ungaria, domnului Claudiu Palaz – subprefect al jud. Constanta, Societatii Romane de Radio, domnului lt. col. ing. Alexandru Sabau – atasatul roman al Apararii la Budapesta, domnului Aleodor Francu, domnului Neculai Popa (foto) – secretar general al Consiliului Mondial Roman, Regimentului 30 Garda si Protocol „Mihai Viteazul“, domnului Florin Sasarman –jurnalist.

« NU vrem sa li se serveasca copiilor nostri o "prelucrare a trecutului" tributara unor "viziuni" complet falsificante asupra istoriei traite de noi pe frontul anticomunismului, in temnite si munti, in spitale psihiatrice si in deportare, pe strazile Brasovului lui ’87 si ale Bucurestiului lui ’89 – ‘90 », se arata in continutul scrisorii fostilor detinuti politici, pe care Romanian Global News o publica integral.

« Domnule Presedinte al Romaniei, 
Editura "Humanitas" a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul "Raport final" al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de aproape 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei. Din pacate, in ciuda promisiunilor sale si a angajamentelor asumate personal si sub semnatura proprie de catre seful Comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, Raportul contine aceleasi neadevaruri si date eronate ca si in prima varianta, electronica, la care s-au adus nenumarate corectii in ultimul an, inregistrate oficial de Comisia in cauza. A devenit o evidenta faptul ca, sub aspect academic, calitatea "Raportului" nu este satisfacatoare, dupa cum au semnalat deja numerosi cercetatori si specialisti din mediul universitar. Printre cele mai grave falsificari de date din Raportul lui Vladimir Tismaneanu, constatate recent de catre Consiliul National Director al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, se numara micsorarea nepermisa a chiar numarului victimelor comunismului in Romania, de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrari stiintifice in domeniu, la 350.000, cifra inscrisa "dupa ureche" de Dorin Dobrincu, cel mai apropiat colaborator al lui Vladimir Tismaneanu, alaturi de Cristian Vasile. Acest act dezvaluie incercarea flagranta de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupatie comunist in Romania – pe care l-ati condamnat, in acest sens, cu demnitate, in 18 decembrie anul trecut - si se inscrie in lantul neadevarurilor insirate in Raport despre capi si duhovnici ai Bisericii Ortodoxe si alti factori ai luptei anticomuniste din Romania. Am crezut ca toate rectificarile solicitate de noi cu baze stiintifice si transmise cu buna credinta Comisiei prezidentiale si presedintelui acesteia personal, relatate ca victime si martori directi ai evenimentelor interpretate de Comisia lui Vladimir Tismaneanu, vor fi aplicate textului initial, dupa cum am fost asigurati, ferm, in mai multe randuri, de catre Administratia Prezidentiala a Romaniei. Faptul ca, in ciuda acestor asigurari, Comisia prezidentiala nu a inregistrat nici o nota de rectificare in cuprinsul Raportului Tismaneanu-Humanitas – dupa cum nu a inclus nici protestul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane – denota reaua vointa a autorilor si a coordonatorului principal al compilatiei pe marginea comunismului ce poarta, din nefericire, efigia statului roman prin Presedintia Romaniei. Noi, victime ale comunismului, fosti detinuti politici si luptatori anticomunisti in toate viata noastra, va cerem, Domnule Presedinte al Romanie, sa solicitati retragerea neintarziata de pe piata a "Raportului final" si, mai ales, sa dispuneti ca acest "Raport" viciat sa NU fie difuzat in bibliotecile scolare si universitare, dupa cum intentioneaza Vladimir Tismaneanu. Propagarea falsului in sistemul educational este un act de o gravitate fara precedent, mai ales in contextul utilizarii institutiei prezidentiale ca vehicul. NU vrem sa li se serveasca copiilor nostri o "prelucrare a trecutului" tributara unor "viziuni" complet falsificante asupra istoriei traite de noi pe frontul anticomunismului, in temnite si munti, in spitale psihiatrice si in deportare, pe strazile Brasovului lui ’87 si ale Bucurestiului lui ’89 – ‘90. In numele zecilor de mii de morti ai nostri cazuti pentru Romania pe frontul luptei anti-comuniste si a celor peste doua milioane de victime ale aparatului bolsevic de represiune, in numele familiilor acestora, va cerem, in al 12-lea ceas, sa nu girati aceasta prelucrare deformatoare a Istoriei reale a Romaniei. Sunteti Presedintele care si-a asumat curajos condamnarea comunismului si care a avut puterea morala de a cere iertare victimelor, in calitate de sef al statului, si in numele Statului Roman, la 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov. Noi, semnatarii, afirmam raspicat ca suntem in masura sa va punem la dispozitie toate datele care lipsesc Raportului, nici pe departe "final" si speram sa nu nesocotiti aceasta ultima rugaminte a supravietuitorilor Holocaustului Rosu. In numele Adevarului, pentru Romania. »
Centrul Rezistentei Anticomuniste, presedinte de onoare Vladimir Bukovski;
Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti;
Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista;
Asociatia 15 Noiembrie 1987, Brasov si Iulius Filip, fost detinut politic, sustinator al Sindicatului Solidarnosc;
Societatea Academica Romaneasca pentru Adevarul Istoric;
Civic Net – Piata Universitatii 1989-1990
 
La prag de Sfantul Apostol Andrei
Ocrotitorul Romanilor
Noiembrie 2007

Foto stanga: Traian Basescu

{mosimage}„Interesul national deriva din identitatea nationala. Trebuie sa stim cine suntem inainte de a ne sti interesele”
    (Samuel Huntington)

„Cine suntem noi?” este titlul unei faimoase carti a unui nu mai putin faimos autor american, Samuel Huntington. Acolo, profesorul de la Harvard scrie despre identitatea americana in secolul XXI si provocarile la care ea este supusa.

Este o carte remarcabila nu doar prin substanta ei, ci prin intrebarile si reflectiile pe care le trezeste. Reflectii despre identitate si asumarea ei, despre modul in care acestea afecteaza explicit sau implicit orice demers politic intern, dar, mai ales, extern. A sti cine esti inseamna a sti de unde vii si incotro vrei sa te indrepti. Inseamna a-ti stabili, constient, geografia simbolica de care apartii si, ulterior, a-ti indrepta pasul si pasii spre spatiul (geo)politic de care te simti in mod legitim atras. De aici miza chestiunii si actualitatea problematicii, mai ales adusa in fata cititorilor in preajma sarbatorii de 1 Decembrie. Si de aici nevoia de a elogia acest moment aniversar, daca nu direct, atunci indirect, sugerandu-i, calm, semnificatia. Dincolo de exultii sau respingeri, dincolo de evaluari sau diagnostice pripite trebuie inteles contextul acelei „ore astrale” a unei natiuni care nu a avut de prea multe ori prilejul sa fie, politic, impreuna. Si apoi trebuie, cu calm, evaluate rezultatele. Ipedimente sunt multe. Interbelicul romanesc este unul dintre subiectele cele mai putin frecventate de istoricii de pe ambele maluri ale Prutului. In ciuda unor laudabile exceptii, subiectul a fost si este apanajul cliseelor comuniste si / sau sovietice. De la Moscova, Bucuresti sau Chisinau s-a auzit si se mai aude si astazi aceasta voce atunci cand Basarabia interbelica este adusa in discutie. Mai mult. In ciuda faptului ca ideea de „ocupatie” romaneasca este invocata obsesiv si freudian de la cele mai inalte tribune politice de la Chisinau, dezbaterea publica sau academica este carenta in clarificarea realitatilor interbelice ale teritoriului dintre Prut si Nistru. Se dau sentinte fara a se face nici o demonstratie. Poncifurile ideologice mai staruie si anumite clisee persista. Abunda zvonurile, susotelile, „certitudinile” livrate staruitor de istoriografia comunista si – astazi – moldovenista de la Chisinau sau aiurea. „Stim”, de pilda, despre episodul de la Edinet, cu cascheta plimbata in varf de bat de catre un locotenent din dreapta Prutului, la cererea comandantului sau, pentru ca „basarabenii” sa poata exersa salutul si sa invete respectul fata de „ocupantul roman”. Asta „stim”. Dar cati dintre noi stim, oare, ca in perioada interbelica s-au construit in Basarabia romaneasca trei aeroporturi? Si daca nu stim, oare de ce?... Nu vrem sa ne hazardam in pronosticuri, dar credem ca doua ipoteze de lucru pot fi lansate: 1. singurul proiect de modernizare europeana a Basarabiei a fost cel romanesc, derulat in perioada interbelica; 2. cuantificand conditiile obiective ale momentului istoric – extrem de nefavorabil unui proces de constructie nationala de formula democratica – se poate conchide ca proiectul de modernizare a fost, mai degraba, un succes. Data de 1 Decembrie 1918 este, prin consecintele ei, cruciala pentru asumarea identitara (si) din stanga Prutului. A nu discuta despre ea, cu bunele si relele ei, inseamna a rata tocmai posibilitatea unei optiuni identitare libere si corecte. Adica a perpetua criza in care se gaseste R. Moldova de 17 ani.
P.S.: Cat de plina de clisee este perceptia noastra fata de asumarile identitare din R. Moldova o reflecta si urmatoarele cifre ale „Barometrului de Opinie publica – noiembrie 2007” (IMAS – IPP). Fiind intrebati care este principalul motiv pentru care intentioneaza sa obtina sau deja au obtinut cetatenia romana, 48,5 la suta din respondenti au raspuns ca au nevoie de cetatenie pentru a se deplasa liber in Romania, 32 la suta - pentru ca se simt romani, 10,2 la suta - pentru a se putea deplasa liber in UE si doar 7,0 la suta - pentru a pleca sa munceasca peste hotare.

Dan Dungaciu (foto), Flux

Un cosmar numit Milano - cozi, oboseala, nervozitate, suspiciuni
Ora 9.10 dimineata, Consulatul Romaniei de pe strada Federico Caprilli. Pe lista de ordine sunt deja inscrise 170 de persoane. Primele au intrat deja la ghisee, intrucat programul de lucru cu publicul a inceput inca de la ora 9.00. Sunt cei care au venit inca din seara anterioara fie sa se inscrie pe liste, fie pur si simplu au stat in masina in fata Consulatului peste noapte, pentru a fi acolo la prima ora. In sala de asteptare - un fel de chiosc amenajat in afara Consulatului, dar lipit de cladirea acestuia pentru a-i proteja de ploaie si frig pe cei care asteapta si unde cei de la Consulat au montat automate de cafea si sucuri - este inghesuiala, dar mai cald decat afara, unde ploua si bate un vant rece. In multime se zaresc cateva familii cu copii mici. Pustii nu au mai mult de 2-3 ani. Nu sunt frati, nu se cunosteau dinainte, dar s-au imprietenit si se joaca impreuna, sa nu se plictiseasca. "El e Luca si are trei ani. Suntem din Brescia si am venit pentru o declaratie de autenticitate", spune Elena, mama unuia dintre pitici. "Nu l-am putut lasa acasa, nu aveam cu cine. Am venit cu sotul meu cu masina, suntem plecati de la ora 5.00, dar nu aveam cum sa-l lasam singur", completeaza ea, adaugand ca deocamdata nu i-a chemat nimeni in fata pentru ca sunt cu copilul. "Ba chiar au comentat si au zis ca daca asa merge treaba isi aduceau si ei copiii sa fie bagati in fata", povesteste Elena. Luca se joaca cu Lidia, care are numai doi ani si jumatate. Prezenta ei la Consulat are aceeasi motivatie: nu avea cum sa fi lasata singura acasa. "Am venit sa iau un act pentru schimbarea rezidentei. Stam la o ora si jumatate de Milano, dar nu avem masina si am calatorit cu trenul si cu metroul pana aici", spune mama fetitei care incepe sa dea deja semne de oboseala. Spiritele se incing in sala de asteptare si lumea devine atenta. Cei din fata se scandalizeaza pe cineva care vrea sa intre peste rand pentru o intrebare. "Am venit pentru o informatie, ce Dumnezeu, nu suntem animale", spune cel vizat. Reactia oamenilor este insa vehementa. Imaginea pare familiara. Oriunde ar fi, iti zici, romanul tot roman: guraliv la coada, comenteaza si se revolta.Din Consulat iese portarul, care incearca sa potoleasca oamenii. "Cei care sunteti mai incolo pe lista mergeti si va plimbati. Ca oricum veti intra. Mergeti si vedeti Domul, este la doar cateva statii de metrou", spune el, dar sugestia sa ramane fara ecou. Nu prea intelegi de ce, statia de metrou e la trei minute de mers pe jos, este linia directa pana la Dom si ajungi acolo in 15 minute. Cladirea - o bijuterie - merita vazuta. Oare de ce prefera unii sa stea trei-patru ore in fata unei cladiri, intr-o zona destul de anosta a orasului Milano, asteptandu-si randul? Exista o explicatie: oamenii au venit sa isi rezolve o problema, nu sa faca turism, numai ca timpul pana vor ajunge la ghiseu e acelasi, oriunde l-ar petrece. Portarul ii aude pe copii si striga: "Cei cu copii sa vina in fata", spre nemultumirea celor care se imbulzesc la poarta din fier. Este o norma general valabila ca persoanele insotite de copii sa aiba prioritate, oriunde, asa ca toate comentariile oamenilor par pure rautati. "Eh, am mai vazut cazuri in care au imprumutat un copil doar ca sa intre in fata", explica portarul. "De unde stiti ca era copil imprumutat si nu al persoanei respective?", e intrebat, iar omul raspunde foarte sigur pe sine: "Pai incepuse sa planga si i-am zis, haide inauntru si alapteaza-l. Si atunci s-a dat de gol".
Seminte si CD-uri la negru
In fata Consulatului, o tiganca batrana vinde seminte. Vrea sa iti vorbeasca si, daca o asculti, incepe sa-ti ghiceasca pe chip: "Esti un om bun, dar nu toti sunt buni cu tine", incepe ea. Daca ai rabdare sa o asculti, incercand sa ii afli povestea, mai scoti cate un raspuns printre "adevarurile" pe care le ghiceste despre tine privindu-ti figura. E in Italia de zece ani, e cu baietii ei, care lucreaza in constructii. Nu spune unde locuieste, "pe-aici, prin Milano", si nici ce cauta prin fata Consulatului. E locul ei pe-acolo, ce intrebare! Dai semne sa pleci - dupa ce ai aflat ca in perioada urmatoare vei castiga o suma frumoasa de bani si ca vei deveni bogat, dar ca iti vei face si dusmani - si batrana iti spune: "Da-i la baba un euro ca ti-o ghicit". E un adevarat univers uman in preajma Consulatului. Un tip tinerel, pirpiriu, se plimba cu niste CD-uri in mana. Se adreseaza unui grup de oameni, intra cu ei intr-o masina si ies dupa cateva minute. A mai facut o vanzare. "Vinde CD-uri cu muzica romaneasca, cu manele, cu filme. Noi am chemat politia italiana, au venit si - fiindca avea sub cinci sau sase CD-uri - au considerat ca nu sunt pentru comercializare. Asa ca nu i-au facut nimic", spun cei de la Consulat, oarecum resemnati, constienti de specula care are loc in fata cladirii. Numai ca - potrivit competentele lor - nu pot face altceva decat sa anunte politia italiana. Nu foarte stricta in acesta privinta sau incapabla de a face ceva in fata smecheriei. "Stie el sa nu aiba mai mult de trei-patru CD-uri la el. Pe restul le tine in masina, parcata mai incolo", povestesc cei de la Consulat.
"Mai bine acasa decat aici"
Oamenii care asteapta la Consulat au, fiecare dintre ei, povestea lor. Ileana are aproape 40 de ani si are nevoie de un act pentru casatorie. E venita cu viitorul sot, italian, Ubaldo, care intelege romaneste, dar nu vorbeste limba. "Nu are nevoie, eu vorbesc italiana, baiatul meu si nora, la fel", spune Ileana. E hotarata sa se intoarca in Romania, sa fie langa baiat, care sta in Ramnicu-Valcea. "Mai bine acasa decat aici. Vai de capul nostru. Am avut un restaurant, dar l-am vandut, pentru ca taxele erau prea mari", povesteste Ileana. Ea zice ca l-a intalnit pe Ubaldo in urma cu trei ani, verisoara ei era menajera acestuia si asa s-au cunoscut. Locuiesc langa Venetia, dar sunt ambii dispusi sa vina in Romania. "Ma simt bine acolo, e totul calm, aici sunt toti nebuni. Acolo oamenii sunt mai prietenosi, aici banii si munca reprezinta viata oamenilor, totul e pe interes, prietenia nu exista", spune Ubaldo, surprinzandu-te cu parerea lui atat de nefavorabila concetatenilor sai. "Ca italian, in Romania te iubesc toti, ca roman aici, nimeni nu te place. Am simtit asta pe pielea mea", completeaza Ileana. Ea povesteste cum i-a fost sparta casa de trei ori, iar cabinierii se codeau sa-i spuna ca hotii au fost romani, atunci cand au auzit ca si ea e romanca. "Mi-e frica de romani ca vin si ma fura, mi-e groaza de italieni ca ma trateaza ca pe un om de categoria a doua", povesteste ea despre contextul din Italia dupa crima savarsita de Mailat la Roma. "Atitudinea lor se schimba atunci cand le spui ca esti roman. Aveam un distrbuitor de cafea la restaurant, care imi spunea ca atunci cand zici 'romani' zici 'hoti si femei de moravuri usoare' ", spune femeia. Conversatia este intrerupta de o cearta iscata in incapere. O femeie se cearta cu portarul in limba italiana: "Nu este posibil, astept cu copilul aici, trebuie sa intru in fata". Portarul ii raspunde: "Sunteti la Consulatul Romaniei, vorbiti in romaneste", iar femeia se conformeaza si isi continua cearta in limba materna.
"Mai rar gasesti un roman care sa-ti dea o mana de ajutor"
"Mai rar gasesti un roman care sa-ti dea o mana de ajutor. Cand ajung aici, toti sunt italieni", comenteaza Ileana episodul. "Nu e bine sa te iei cu ei in gura, asa a mai facut unul, iar inauntru l-au luat la intrebari", intervine in discutie un barbat. Sunt ganduri exprimate cu voce tare, aparent fara o legatura cu disputa, dar dezvaluie comportamentul romanilor. Barbatul se recomanda Papa si locuieste la Bergamo. De loc este din Lugoj, dar e plecat din Romania de foarte multi ani. Intai a lucrat in Grecia, apoi in Italia. Lucreaza aici de cinci ani, in constructii, pe primii patru i-a muncit la negru. Dupa aderare, patronul i-a facut formele legale. "Am venit sa fac o procura, pentru a-mi inregistra cel de-al treilea copil. Trebuie sa ii fac certificat de nastere in Romania, dupa care sa il duc aici la Primarie pentru a mi-l lua in evidente si sa-mi dea un atestat", spune Papa. Are trei copii, doi dintre ei nascuti in Italia. Si vrea sa il inregistreze cu forme in regula ca sa fie ajutat de Primarie. Pentru ca sotia lui nu lucreaza, Primaria ii da 58 de euro pentru ea si primeste cate 100 de euro pentru fiecare dintre copii. Deocamdata doar pentru primii doi. Papa castiga  - muncind 9-10 ore pe zi, inclusiv sambata - 1.800 de euro pe luna. Pe chirie se duc 500. Alti 400 sunt cheltuieli de intretinere a casei: apa, electricitatea, gazul, si inca 5-600 reprezinta benzina si mancarea si alte produse necesare casei si familiei. "Banii primiti de la Primarie, 258 de euro, ii folosim ca merge fetita cea mare la gradinita si asta costa 150 de euro pe luna. In rest, reusim sa punem deoparte cam 300 de euro pe luna", spune Papa, adaugand ca nici nu se gandeste sa se mai intoarca in Romania. "Ramanem aici, acolo nu am nimic", puncteaza el. Papa este dintre romanii care spun ca atitudinea italienilor fata de ei nu s-a schimbat dupa problemele aparute in Italia. Colegii il cunosc, patronul la fel, stie ca e un muncitor serios, care isi face treaba. Acelasi lucru il spune si Loredana, o tanara blonda, frumusica. A venit pentru o traducere si a iesit printre primii. Asta fiindca in seara anterioara, la ora 22.00, a fost la Consulat sa se inscrie pe lista de asteptare. Loredana spune ca nu a avut probleme din cauza criminalitatii care i-a avut drept sursa pe romani. "Lucrez la receptia unui hotel, iar colegii si seful mi-au spus ca nu trebuie sa-mi fie rusine ca sunt romanca. Ca nu sunt vinovata cu nimic. Insa prietena mea cea mai buna, care e la Roma, a avut probleme cu diversi cunoscuti", spune Loredana.In general, oamenii sunt multumiti de serviciile consulare, numai ca asteptarea la coada provoaca nervozitate. "A venit fratele meu acum vreo cateva saptamani si a intrat la sase si jumatate seara, dar a intrat", spune Papa. Programul se termina la ora 14.00, dar toti cei inscrisi pe lista, chiar si pe cea suplimentara, sunt primiti. Este ceea ce spun si consulii. "Noi avem program cu publicul, dar nu cred ca a ramas cineva vreodata fara sa fie servit. Zilnic, cam 150 de persoane se prezinta la ghiseu sa-si rezolve problemele. Si, in principiu, reusesc sa o faca in aceeasi zi. Mai sunt insa si persoane care in lipsa unor documente sunt nevoite sa se intoarca", spune Alexandro Mavrocordato. Consulul spune ca mai exista si dificultati in relatiile cu oamenii. "Foarte multe dintre ele sunt cauzate de exprimare, de necunoasterea termenilor si a lucrurilor pe care le cer. Nu stiu ce sa ceara. Autoritatile italiene ii trimit la noi, le spun 'duceti-va la Consulat, ca rezolva ei'. Si noi nu stim ce sa le rezolvam, pentru ca ei nu stiu ce sa ne ceara", spune Mavrocordato. Este si o scapare a autoritatilor italiene? "Cred ca e lipsa de comunicare intre autoritatile italiene si persoanele care cer si de la ei diverse acte", e opinia consulului roman.
Alternativa Torino - consulat nou, lume putina, solicitudine si amabilitate
La o ora de mers pe autostrada de Milano este Torino, orasul in care este deschis din luna septembrie un nou consulat romanesc. Functioneaza intr-o cladire noua, alba. Locul pare pustiu. Intri inauntru si vezi cativa oameni la cele doua ghisee care asigura serviciul cu publicul. In sala nu sunt mai mult de zece persoane. "Oamenii sunt obisnuiti sa mearga la Milano, noi pana acum am lucrat urgente si de vreo luna ne-am mutat la ghiseele din fata. Nu vin mai mult de 100 de persoane pe zi", spune consulul Adriana Dumitrescu. Daca la Milano suni la telefon si intra un robot, la Torino lucrurile stau altfel. Unul dinte angajati le raspunde oamenilor si le ofera informatiile cerute. In plus, tot el raspunde si emailurilor primite pe cele doua adrese de posta electronica ale consulatului. "Numai la cele la care ma pricep, altfel, le dau in lucru consulilor", spune acesta, sub privirea zambitoare a consulului Dumitrescu, care il incurajeaza sa povesteasca solicitarile pe care le primeste. "Sunt foarte multi romani, speriati de decretul-lege italian, au sunat prieteni de-ai nostri, cu putina teama. Le-am spus ca nu trebuie sa se teama, ca decretul nu ai vizeaza decat pe cei care sunt considerati un pericol la siguranta publica. Am anuntat pe toata lumea ca, daca ei considera ca s-a savarsit un abuz imptriva lor, sa ne anunte", spune acesta. Consulul Adrian Dumitrescu intervine in discutie: "Noi le spunem in general oamenilor sa ne sune daca au vreo problema, indiferent de ora. Sa nu plece de unde se afla, din fata autoritatilor italiene, sa ceara explicatii si sa ne dea un telefon". Amabilitatea personalului de la consulatul din Torino este remarcata si de romanii care le solicita ajutor. Au fost romani care au venit chiar de la Roma pentru a-si rezolva un act, pentru ca se grabeau si nu vroiau sa stea la coada la sectia consulara din capitala italiana, iar la Torino si-au rezolvat problema in zece minute.
"Sunt multi romani si nu gasesti de lucru"
Lenuta Draghici isi insoteste o prietena, are grija de fetita acesteia de 3 ani pana cand  mama obtine documentele necesare. Este din Focsani, dar are un apartament in Bucuresti. In Italia este din 2004, dupa ce lucrase in Israel alti patru ani de zile. Este si aici menajera, iar sotul ei lucreaza in constructii. Cu banii facuti in Israel si-au cumparat un apartament in Bucuresti. Nu au copii si se gandesc sa mai stea in Italia un an, un an si jumatate, dupa care sa se intoarca acasa. "Ne-am saturat", spune femeia, care se plange ca nu castiga decat 700 de euro pe luna , in conditiile in care lucreaza si duminica. "Asta e piata, sunt multi romani aici, mai sunt si moldovenii si altii din fosta Iugoslavie si scade pretul muncii. Decat sa stau acasa, ca nu obtin 1.200 de euro, cum ar trebui sa se plateasca munca asta, mai bine lucrez si iau si 700 de euro. Tot e mai mult decat nimic", spune Lenuta. Barbatul ei castiga 1.200 de euro, iar cheltuielile casei se ridica la vreo 450 de euro. Numai chiria e 300, dar e o camera intr-un apartament de trei camere, in care mai stau alte doua familii. Pe mancare si alte produse mai dau pe luna 300 de euro. "Nu mergem insa in alte magazine decat in hipermarketurile alea mai ieftine - si enumera vreo trei dintre ele - ca altfel nu ne-am permite", spune Lenuta, precizand insa ca pune la ciorap pe luna cam 500 de euro. "E mai rau aici decat in Israel, e mai grea viata, mai scumpa. Sunt multi romani si nu gasesti de lucru, trebuie sa te chinui", spune ea, repetand ca nu mai intentioneaza sa mai stea mult in Italia. Un an si jumatate maxim.
"Nu vrem sa ne mai intoarcem in Romania"
Alta este insa dorinta familiei Pop din Suceava. Au mers la Consulat sa faca niste documente necesare pentru a-si aduce fetita in Italia. "Avem trei fete, toate sunt acum in Romania. Cea mai mare e in ultimul an la liceu, mijlocia da anul viitor examenul de capacitate, iar aia mica e in clasa a doua. Pe asta o aducem acum langa noi, ca ne simte lipsa", spune femeia. De fete au grija parintii si socrii. Cea mai mare i-a vizitat in vara si nu vroia sa mai plece, dar parintii au insistat sa termine liceul. "Apoi o aducem aici, am inceput sa cautam o scoala de asistente medicale, ca sa o dam acolo. Si asteptam ca mijlocia sa faca primul trimestru de liceu, ca sa ii recunoasa italienii examenul", isi dezvaluie femeia planurile. Se vor descurca cu trei fete la scoala aici, pentru ca familia va avea pe luna 3000 de euro. Acum reusesc sa puna deoparte chiar si 1.900 de euro pe luna. Insa scoala de asistente va costa destul de mult. "Ne vom descurca, suntem siguri. Cert e ca nu vrem sa ne mai intoarcem in Romania. Fetele noastre vor avea aici un viitor", spune increzatoare familia Pop.

„Rugam pe toti care pot, sa lipeasca afise in orasele lor, in ideea de a fi vazute de oameni pe strazi cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei si implinirea a 89 de ani de la Marea Unire. Un mic gest care are ca scop pastrarea in memoria romanilor pe cei care au aceasi sange, aceeasi limba si aceeasi identitate ca noi, dar sunt despartiti de granite si prejudecati inventate de teoriile staliniste” se arata intr-un mesaj preluat si de situl romanilor din Franta.  Afisele pot fi descarcate la adresa: http://www.romanism.net/page12_implica_te_afise.htm .
Iar Organizatia de Tineret a Partidului Liberal va organiza pe data de 1 decembrie 2007, in Scuarul Teatrului National de Opera si Balet o Manifestatie Culturala prilejuita aniversarii a 89 de ani de la Marea Unire a Principatelor romane si Zilei Nationale a Romanilor de Pretutindeni. Potrivit organizatorilor, evenimentul se va desfasura intre orele 13:00 – 18:00 si va include: discursuri ale mai multor personalitati ale Basarabiei, cum ar fi: Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal, Dorin Chirtoaca, primar general de Chisinau, vicepresedinte al PL, Gheorghe Palade, presedintele Asociatiei Istoricilor din Republica Moldova. Evenimentul va mai cuprinde si un recital de poezii, victorina cu tematica istorica, concert si dansuri populare. Participantii la manifestatie vor primi in dar o brosura cu poezii ale tinerilor premianti la Simpozionul din 27 martie 2007, un CD de muzica patriotica, precum si „Panglica Solidaritatii”. Totodata tinerii liberali promit si cateva surprize celor care li se vor alatura, relateaza Unimedia reluata de Romanian Global News. Ion Bargan, membru de birou a Organizatiei de Tineret a Partidului Liberal a afirmat ca actiunea in cauza se doreste a fi una apolitica. “Astfel de manifestatii la Chisinau se organizeaza foarte rar. Noi dorim ca ziua de 1 decembrie sa fie declarata zi de sarbatoare nationala. De obicei, 1 decembrie se organiza in biblioteci, muzee. Prin manifestatia stradala pe care o organizam ne propunem sa popularizam si mai mult ziua de 1 decembrie”, a mai adaugat acesta. Cu aceasta ocazie, Organizatia de Tineret al Partidului Liberal a distribuit pliante informationale si in raioanele Basarabiei. Astfel, tinerii liberali tind ca ziua de 1 decembrie sa fie sarbatorita si in alte localitati ale tarii nu doar la Chisinau. Amintim ca pe 27 martie 2007, cu prilejul aniversarii a 89 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania, Partidul Liberal a organizat depuneri de flori la mormintele membrilor Sfatului Tarii. Politia insa a impiedicat desfasurarea actiunii. In dimineata acelei zile, la intersectia strazilor Bernardazzi si Armeneasca, cinci echipaje de politie, au tabarat asupra a 15 reprezentanti ai Partidului Liberal si asupra echipei de filmare Pro Tv, care se deplasau regulamentar pe trotuar, fara sa pericliteze ordinea publica si circulatia transportului. Politia, lovind in oameni, frangandu-le mainile, i-a introdus cu forta in dubele Ministerului de Interne si i-a dus la sediul Comisariatului sectorului Centru. Printre cei retinuti s-au numarat Presedintele Partidului Liberal – Mihai Ghimpu, vicepresedintele – Dorin Chirtoaca, precum si membri ai Organizatiei de Tineret. Referindu-se la incidentele din primavara curenta tinerii liberali au afirmat ca nu se lasa intimidati si sunt gata sa merga mai departe.
Manifestatia de sambata a fost autorizata de Primaria municipiului Chisinau.

In cadrul declaratiei sustinute dupa intalnirea cu presedintele Guvernului Comunitatii Valenciene, Francisco Camps Ortiz, seful statului a declarat ca o delegatie de reprezentanti ai Ministerului Muncii se va deplasa la Valencia pentru a stabili impreuna cu autoritatile spaniole o strategie de punere in legalitate a situatiei romanilor ce se afla in Valencia. Seful statului a precizat ca una dintre modalitati este oferirea de locuri de munca in Romania pentru ca forta de munca care nu are plasament in Spania sa se poata intoarce in tara cu sprijinul intreprinderilor care investesc in tara noastra, informeaza forumul Romania-Italia.
Basescu a reluat ideea ca tara noastra se afla pe punctul de a nu-si mai sustine cresterea economica din cauza lipsei de forta de munca. Presedintele a mai adaugat ca vizita va avea drept rezultat un parteneriat intre cele doua administratii, dand exemplul deschiderea unui centru comercial valencian in Bucuresti, in ianuarie.

Dupa un scurt salut din partea directorului Academiei Romane, Dan Pineta, Secretarul National al Partidului Identitatea Romaneasca, Av. Geta Lupu a realizat o introducere generala cu privire la anul in curs, atingand teme legate de siguranta si de integrarea socio-politica a comunitatii si evidentiind nasterea si dezvoltarea primei structuri politice a comunitatii, Partidul Identitatea Romaneasca. La dezbatere au intervenit: Clemente Mastella, Ministrul Justitiei, Marco Verzaschi, Subsecretar de Stat in Ministerul Apararii, Basilio Germana, Senator al partidului Forza Italia, Pietro Rao, reprezentantul partidului Movimento per le Autonomie, Dorina Bianchi, Vicepresedinte al Comisiei pentru Afaceri sociale (PD), Fabio Sabbatani Schiuma, purtator de cuvant pentru orasul Roma al partidului La Destra, Massimo Converso, Presedintele National Opera Nomadi, actrita Ramona Badescu, membru de onoare al PIR.
Politicieni nationali si locali din diferite partide au urmarit cu interes interventiile lui Marius Burghelea, Presedintele Asociatiei “Spirit Romanesc”, lui Maurizio Saudelli, Presedinte al Partidului Multietnic “Insieme per l'Italia”, Alinei Harja, Presedinta Asociatiei “Amici della Romania”, lui Vasile Mutu, responsabil PIR la Catania, Avocatului Giuseppe Zangaro, membru fondator PIR si a lui Mihai Muntean, membru al Secretariatului PIR ce a incheiat lucrarile.
Ministrul Mastella a subliniat radacinile comune ale celor doua popoare si a afirmat ca “este necesar sa fim foarte putin indulgenti in ceea ce priveste delincventa. Aceasta nu are culoare si nici motive geografice.” Apoi a evidentiat rolul comunitatii romanesti in cresterea economica a Italiei. “Trebuie sa lucram impreuna pentru a contrasta criminalitatea ca fenomen si sa oferim solidarietate cetatenilor onesti pentru a-i ajuta sa se integreze” a incheiat Mastella.
La intalnire a fost prezenta si o delegatie a Bisericii Ortodoxe Romane, reprezentata de Parintele Constantin Balauca, ce a inmanat Ministrului Mastella o scrisoare din partea Episcopului Siluan pentru a atrage atentia Ministerului de Justitie asupra situatiei serviciului religios desfasurat de Biserica Ortodoxa in inchisorile din Italia. La eveniment a asistat si Ambasadorul Romaniei Radu Horumba.
In cursul dezbaterii, desfasurate sub semnul unui dialog civilizat si calm in ciuda subiectelor delicate de actualitate privind procesul de integrare si siguranta ce a condus la reafirmarea sprijinului oferit de Partidul Popolari Udeur Partidului Identitatea Romaneasca si intregii comunitati italo-romane, oaspetii care au intervenit au subliniat inca o data importanta unei implicari politice active din partea comunitatii romanesti si a figurii unui delegat al Primarului pentru comunitatea romaneasca ce se demonstreaza a fi un instrument util integrarii cetatenilor romani in localitatile de rezidenta.

Doamna Mariana Paveliu, sunteti la Torino pentru a preda cursuri de limba, cultura si civilizatie romaneasca in scolile din Spania si Italia incepand cu anul scolar 2007/2008 in cadrul Proiectului Pilot. Cand ati ajuns la Torino?
Cred ca lucrul este deja cunoscut. Sunt la Torino din data de 11 septembrie, in ideea ca in luna septembrie ar trebui sa se faca organizarea grupelor de elevi. Din pacate organizarea s-a facut cu mult mai tarziu, a mai trecut si luna octombrie si eu deocamdata am inceput activitatea efectiva doar la o singura scoala, cu trei grupe de elevi, la Istituto Boselli. In concluzie este vorba de 6 ore din cele 14 prognozate.
Care erau scolile prevazute sa gazduiasca aceste cursuri?
Circolo didattico Lessona, Scuola Media Alberti si Instituto P. Boselli. Intre timp, din cate am aflat, Scuola Media Alberti a renuntat la proiect, iar Scuola Lessona nu e pregatita. La sugestia doamnei inspector regional Mosca, am luat legatura si ulterior am fost contactata de alte doua scoli: Scoala Gabelli si Scoala din Via Santhià. Cu Scoala Gabelli am concluzionat deja, pe 28 noiembrie incep activitatea cu o singura grupa in sediul din Scoala elementara Pestalozzi, iar astazi (n.r. 20 noiembrie) m-a contactat o persoana de la Scoala Santhià, cu promisiunea organizarii a inca 2 grupe. Nu sunt in masura sa spun cand va incepe activitatea la aceasta scoala, va trebui sa-l precizeze dumnealor. In ciuda faptului ca eu ar fi trebuit sa intru in scoli, sa iau legatura cu parintii si cu elevii, lucrurile merg cu totul altfel, fiecare isi face organizarea cum crede de cuviinta.
La Istituto Boselli, unde au inceput deja cursurile, cum ati procedat, cum le-ati vorbit copiilor, cum ati inceput sa intrati in clasa?
Imediat ce am venit, in data de 12-13 septembrie, primul lucru a fost sa iau cunostinta cu Institutul, cu pozitionarea lui, am gasit persoana potrivita, respectiv doamna Morandi care se ocupa de programele europene. Toata lumea stia ca la acel moment eu eram turist la Torino, nu profesor. Odata gasita scoala, am prezentat pasaportul, am spus cine sunt. La acel moment, nimeni nu stia nimic. Banuiesc ca doamna Morandi a luat legatura cu doamna inspector Mosca, pentru ca in data de 12 septembrie am fost chemata de catre doamna inspector la inspectorat. Intalnirea a durat 2 ore si am avut ocazia de a prezenta cursul si intentiile in acest sens. In principiu, doamna inspector era la curent cu organizarea acestui curs, deci banuiesc ca initial au fost consultate scolile. Dupa circa o luna si jumatate, catre sfarsitul lui octombrie, am fost recontactata de catre doamna inspector. Mi s-a spus sa ma prezint din nou la Boselli, unde se va organiza intalnirea cu elevii. Asa a fost. Conducerea scolii, domna Morandi si inca cativa profesori mi-au inlesnit intalnirea cu elevii in toate cele trei sedii ale scolii. Am expus elevilor ce isi propunea cursul: sa faca astfel incat ei sa nu piarda legatura cu limba si cu valorile romanesti. Elevii au spus zilele si orele in care sunt disponibili pentru acest curs, iar in data de 6 noiembrie am inceput prima ora. Tin o evidenta stricta a prezentei elevilor, care este destul de fluctuanta si acest lucru mi-l explic prin faptul ca activitatea a inceput tarziu, elevii sunt implicati si in alte activitati. Se stie ca aceasta activitate este optionala, este un 'dopo scuola'. In unele sedii li s-a spus copiilor ca daca participa la acest curs optional, vor fi scutiti de alte activitati 'de approfondimento', vor primi niste credite. Cred ca aceasta, sau oricum, o decizie comuna, ar trebui sa fie luata in toate cele trei sedii. Cam aceasta este situatia in prezent. Saptamana aceasta sunt la a treia ora. Am dat copiilor un test initial, destul de usor, caci voiam sa vad cam ce mai stiu ei despre Romania. Multe lucruri ei nu prea mai stiu, mai ales ca unii dintre ei n-au facut scoala romaneasca. Urmeaza sa discutam pe acele teste, o sa incercam sa corectam ce nu era in ordine, sa adaugam ce trebuia stiut deja si incetul cu incetul sa afle si ei cate ceva despre cultura romaneasca. Ei se descurca bine la exprimarea orala, la scris merge mai greu.
Recapituland: cursul trebuia sa inceapa, conform contractului, la 1 octombrie 2007. Astazi suntem in 20 noiembrie si ati reusit sa faceti...
6 ore, adica trei grupe, cu promisiunea ca de saptamana viitoare mai primesc o grupa la Scoala Pestalozzi. Asta inseamna 8 ore din 14. Probabil ca o sa mai apara inca 4 ore, dar nu se stie cand, asadar poate ca vor fi 12 ore din 14. Sincer, sunt putin dezamagita de modul in care s-a facut organizarea si demararea acestui proiect care este interesant si ar fi meritat o alta soarta. Astept, caci m-am convins ca in Italia cuvantul de ordine este „Pazienza”. Ramane de vazut cat de multa pot avea eu.
Ce parere au copii? Sunt multumiti, bucurosi, plictisiti, suparati ca s-a ami adaugat ceva care sa le incarce programul?
Chiar daca au venit in numar ceva mai mic in ultimul timp, 8 copii de la Boselli au participat inclusiv in ziua de vineri, cand a fost greva. Pot sa spun ca toti cei care vin, sunt entuziasti si entuziasmati, caci in acele doua ore se pot manifesta mai liber, vorbesc romaneste, vorbim despre tot ceea ce doresc ei. Sigur ca incerc sa dau o anumita rigoare discutiilor. Nu se poate face o planificare adevarata, trebuie sa merg de la ora la ora, sa conduc discutia acolo unde trebuie, pentru a sistematiza putin informatiile. E absurd sa faci o planificare, caci din cate am putut sa-mi dau seama, copiii sunt interesati mai ales de aspectele Romaniei de astazi si mai putin de istoria 'traditionala'. Sigur ca am sa fac o incursiune ca sa vedem de unde am plecat si unde am ajuns. Nu cred ca elevii sunt plictisiti, i-am observat si cred ca sunt bucurosi. Exista un aspect care m-a surprins, o sa-l discut cu ei: la intalnire si la plecare au spus „Sarut-mana”, atat fetele, cat si baietii. M-a surprins mult si interpretatrea pe care eu am dat-o este aceea ca le era dor sa se exprime in limba romana.
A demarat cu dificultate acest proiect. Cat este vina celor care l-au conceput si au incercat sa il organizeze si cat este vina scolilor italiene?
Initial spuneam ca vina este a partii romane. Pe de alta parte cand au inceput sa apara documentele privind nominalizarea noastra in scoli, datele pe care acestea le poarta sunt din luna septembrie-octombrie. Poate ca altfel trebuia sa fie conceputa implementarea, insa astazi in ceea ce ma priveste, vina partii romane a inceput sa scada. As pune 50-50%.
Ce sentimente aveti astazi, la trei luni dupa sosirea dumneavoastra la Torino?Regretati ca ati facut acest pas si ca ati venit sa luptati cu morile de vant?
Nici nu stiu ce sa spun. Faptul ca la varsta mea am avut curajul sa ma inscriu intr-un proiect pe care l-am considerat si contiuni sa-l consider interesant, nu-mi permite sa fiu dezamagita din acest punct de vedere. Dezamagirea mea vine dintr-un alt motiv: nu stiu cand vom invata sa punem problemele in maniera europeana, cand vom invata sa lucram in mod profesionist. Evident ca exista, in plus, si o dezamagire de ordin economic, caci e foarte greu sa stai fara lucru intr-o tara straina. Acest detaliu, insa, l-as lasa pe planul al doilea. Imi pare rau ca nu s-a facut o consultare prealabila mai insistenta a realitatii din Italia. De la Bucuresti lucrurile se vad altfel, aici, pe concret, e cu totul altceva.
Ce se vedea de la Bucuresti, sau din scoala dumneavoastra, atunci cand ati primit vesetea ca exista aceasta posibilitate?
Ma gandeam ca romanii care traiesc in cele trei orase ale proiectului au fost in prealabil consultate, ca toata lumea e in cunostinta de cauza, ca partea italiana e de acord si deci, „uniti in cuget si simtire” ne apucam de treaba. Probabil ca aveam o viziune cam idealista. Ma gandeam ca cei care s-au incumemtat sa faca acest proiect, generos cel putin in aparenta, stiau mai multe. Se pare ca n-a fost asa.
Ce sperante aveti in contiunare, pe termen scurt? Peste putin timp incep vacantele, se pleaca in Romania, ce sperati pentru anul nou?
Pai stiti cum e, cu varsta te obisnuiesti sa nu mai vezi asa de mult in prespectiva. Astept cu nerabdare sa ma duc acasa in vacanta si probabil ca aceasta perioada de respiro imi va permite sa am o alta abordare, poate mai optimista. Sa speram ca lucrurile vor merge mai bine.

Evenimentul s-a desfasurat in prestigioasa cladire Konserthuset, in care se decerneaza Premiile Nobel. Receptia de Ziua Nationala a fost precedata de un recital sustinut de mezzo-soprana Ruxandra Donose si de pianistul Eric Schneider.
Au participat circa 450 de persoane, reprezentanti ai corpului diplomatic acreditat la Stockholm, ai Guvernului si Parlamentului suedez, personalitati culturale, reprezentanti ai mass-media si ai sectorului privat suedez, precum si romani stabiliti in Suedia. Evenimentul s-a bucurat de o deosebita apreciere din partea celor prezenti.

Evenimentul – un moment de traire romaneasca, de impartasire a gandurilor si ideilor, pentru o mai buna cunoastere reciproca si consolidare a legaturilor cu membrii comunitatii romanesti – va avea loc la Institutul Cultural Roman din 1 Belgrave Square,  SW1X 8PH, intre orele 11.00-16.00.

Evenimentul a avut loc in contextul suitei de manifestari pe care ambasada le organizeaza cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei si a aniversarii unui an de la momentul aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana.
Programul concertului a inclus piese apartinand compozitorilor Rossini, Dvorak, Puccini, Dendrino, Brediceanu, Penella, Lehar si Serrano. Au fost prezenti peste 600 de invitati, personalitati belgiene si europene de prim rang, ambasadori acreditati in Belgia, la UE si NATO, membri ai corpului diplomatic, reprezentanti de marca ai aristocratiei belgiene, ai mediilor artistice si de afaceri, precum si ai comunitatii romanesti.

„Cum suntem noi romanii emigrati in America? Dar cei de acasa? Suntem sclavi? Suntem fericiti?” – acestea sunt cateva intrebari la care se vor cauta raspunsuri in cadrul discutiilor. Pe langa subiectul impactului noii societati politice, economice si tehnologice asupra vietii romanilor, se vor discuta si aspecte legate de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si postcomunismul si stanga occidentala. Dezbaterile se vor desfasura la Biserica "Invierea Domnului" din Sacramento, 9091 Alder Avenue, Sacramento CA 95829, dupa slujba Sfintei Liturghii, la orele 12:30 P.M.

Participarea se poate confirma pana la data de 15 decembrie, iar cei care au copii sunt rugati sa indice numele si varsta acestora. De asemenea daca exista doritori care vor sa aduca ceva de mancare (prajituri, platouri reci etc) sau de baut organizatorii evenimentului solicita anuntarea din timp, pentru omai buna organizare. Contact: Luminita Copadineanu Tel. 0468104714, copadineanuluminita@yahoo.com .