{mosimage}Politicienii de la Roma s-au dovedit iresponsabili, oportunisti si insensibili in gestionarea crizei imigrantilor, afirma presa internationala. Desi constituie cea mai numeroasa comunitate din Italia, majoritatea delincventilor din peninsula apartin altor minoritati, contrar celor afirmate de guvernul condus de Romano Prodi, transmite Realitatea Tv, reluata de Romanian Global News.

Il Resto del Carlino prezinta cazul unei eleve romance de 12 ani care s-a aruncat pe fereastra de la etajul 2 al unei scoli din Pordenone. Tanara se afla acum internata intr-un spital din Udine, si este in afara oricarui pericol. In banca ei, adolescenta a lasat si un mesaj scris. Acesta se afla acum in mainile carabinierilor care continua cercetarile.
Publicatia britanica The Economist il prezinta pe primarul Romei, Valter Veltroni, a fiind principalul actor in campania declansata impotriva imigrantilor din Italia. Vorbind despre decretul emis saptamana trecuta de guvernul Prodi, publicatia britanica comenteaza ca aspectul cel mai socant al acestui decret-lege este faptul ca masura vizeaza in mod evident comunitatea romanilor. In introducerea legii se mentioneaza ca "proportia infractiunilor comise de straini a crescut iar cei care comit cele mai multe delicte sunt romanii."
Potrivit unei analize realizate de cotidianul La Stampa, numarul romanilor denuntati sau arestati de politia italiana in 2006 este mai mic decat cel al delincventilor apartinand altor cmunitati de imigranti. Liderii politici italieni nu sunt, in general, apreciati in interiorul si in exteriorul tarii, iar modul in care au gestionat prima criza majora la nivel national, care a avut in centru imigrantii romani, a demonstrat acest lucru, apreciaza The Economist, care ii caracterizeaza pe politicienii italieni drept oportunisti, iresponsabili si insensibili.
Saptamanalul L'Espresso vorbeste despre cei 556.000 de romani rezidenti in Italia la inceputul lui 2007. Cifra reprezinta a saptea parte din totalul strainilor din peninsula. Din anul 2005, comunitatea romana a devenit cea mai numeroasa, depasind numarul marocanilor si al albanezilor, care ocupau in urma cu doi ani primele pozitii. Calculele nu iau in considerarare numarul romanilor sositi in Italia de la 1 ianuarie 2007 si de asemenea, nu tine cont de romanii care nu au solicitat documente de sedere in Italia. In acest an, 617 romani au fost arestati pentru diferite delicte comise pe teritoriul acestui stat.

{mosimage}Asociatia Romanilor din Australia organizeaza, ca in fiecare an, Picnicul de primavara australiana. Membrii comunitatii romane din Sydney si imprejurimi sunt invitati a lua parte impreuna cu familia si prietenii lor.

Picnicul va avea loc duminica, 11 noiembrie, incepand cu ora 10.00 la Campbell Hill Pioneer Reserve din Campbell Hill Road colt cu Davidson Road Guildford, mesele sunt acoperite cu pergola iar spatiul este excelent amenajat pentru copii. Cu aceasta ocazie romanii din Sydney vor sarbatori si "Sfintii Arhangheli Mihail si Gravriil". La petrecere se vor servi preparate culinare romanesti, racoritoare si vin romanesc.

 Aproape 50 de evenimente culturale - concerte, expozitii, spectacole de teatru, prezentari de filme, seri de lectura, conferinte etc. - se vor desfasura la Basel, Berna, Zürich, Uster si Lörrach (oras situat dincolo de granita, in Germania). Festivalul „Culturescapes” (www.culturescapes.ch) isi propune sa prezinte anual elvetienilor bogatia culturala a uneia din tarile Europei Centrale si de Est. De la inaugurarea sa in anul 2003, la festival au fost prezente Georgia, Ucraina, Armenia si Estonia. In anul 2007 este randul Romaniei. In anii 2008 si 2009 vor urma Turcia, respectiv, Azerbaidjan. “Culturescapes 2007” se bucura de inaltul patronaj al presedintilor Romaniei si Elvetiei, domnul Traian Basescu si doamna Micheline Calmy-Rey. Editia din acest an, care reprezinta si primul jubileu al festivalului (5 editii), beneficiaza de rezultatele procesului de evaluare a experientei editiilor anterioare, care au determinat conducerea festivalului sa decida diversificarea formelor artistice promovate si extinderea ariei de prezentare a manifestarilor dincolo de regiunea Basel, cu intentia de a cuprinde in viitor si Elvetia romanda. Romania a fost aleasa in mod special pentru editia jubiliara, intrucat tara noastra reprezinta un extraordinar model al confluentelor culturale si s-a impus printr-o dinamica extrem de viguroasa in zona creatiei artistice. Publicul elvetian va avea ocazia sa admire lucrarile unor artisti tineri si sa cunoasca nemijlocit importante personalitati ale culturii romanesti, precum Horia Roman Patapievici, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Ana Blandiana, Nora Iuga, Mircea Cartarescu, Dan Dediu, Violeta Dinescu, Dan Perjovschi s.a. “Culturescapes 2007” este realizat cu sprijinul substantial al Institutului Cultural Roman si al Ambasadei Romaniei la Berna.

{mosimage}In perioada 11-12 noiembrie va avea loc in Torrejon de Ardoz (Comunitatea Madrid) Congresul Romanilor din Spania.

Evenimentul isi propune sa reuneasca reprezentantii asociatiilor romanilor din Spania si alti lideri ai comunitatii cu reprezentantii autoritatilor spaniole si romane intr-un efort de clarificare a aspectelor problematice legate de noile drepturi si obligatii ale romanilor din Spania dupa 1 ianuarie 2007. Evenimentul este organizat de Ambasada Romaniei la Madrid impreuna cu asociatia ADERE si beneficiaza de sprijinul guvernului regional al Comunitatii Madrid si al Primariei din Torrejon de Ardoz, precum si de contributia conceptuala a FEDROM - Federatia Asociatiilor Romanesti din Spania.

{mosimage}“Nu exista o societate comunista, ci o dominatie comunista asupra unei societati care supravietuieste cum poate” (Vladimir Volkoff)

Religie si comunism

- Domnule Dan Dungaciu, unul dintre subiectele care devin tot mai actuale in R. Moldova este relatia comunism si biserica crestina. Cum trebuie aceasta relatie inteleasa?

- Aveti dreptate. Este o tema extrem de importanta si care risca sa devina in R. Moldova tema de campanie electorala. De fapt, se pare ca a si devenit. Mai ales daca ne uitam la declaratiile oficiale ale liderilor din republica sau chiar la rubricile din bugetul de stat... Nu vreau sa intru aici in declaratiile stupefiante care s-au facut in ultima vreme pe aceasta tema si care, culmea, pare ca au primit chiar acceptul Bisericii oficiale de aici.
Dar dincolo insa de aspectele disperat-electorale ale abordarii acestei problematici, trebuie sa observam de la inceput ca situatia Bisericii crestine dupa ocupatia sovietica trebuie privita pe ecranul mare al conditiei tuturor bisericilor crestine confruntate cu un regim fundamental anticrestin. Intr-o carte aparuta in 1949, faimoasa la vremea ei si dedicata „sociologiei comunismului”, Jules Monnerot numea comunismul “l’«islam» du XXe siècle”. Adica „islamul secolului XX”. Nici mai mult, nici mai putin. Definirea subtila a comunismului printr-o sintagma religioasa de acest fel indica o caracterizare dubla: pe de-o parte, dimensiunea „religioasa” a ideologiei inspirate de Karl Marx, pe de alta, dimensiunea ei virulent anticrestina. De aici incompatibilitatea celor doua viziuni asupra lumii...
- De ce este comunismul incompatibil cu religia crestina?
- Pentru ca la nivel esential, a atitudinii fundamentale fata de existenta, incompatibilitatea este evidenta. S-a acreditat deja ideea ca nu poti epuiza mizele acestei ideologii facand abstractie de conotatiile ei pseudoreligioase si asa se explica, de altfel, faptul ca razboiul cu religia a fost de la inceput nemilos. Comunismul a fost si el, la randul sau, o „religie”, dar una cu susul in jos. In loc sa il venereze pe Dumnezeu, vroia sa il distruga. Crezul sau nu era mantuirea, ci nimicirea oricarei posibilitati a ei. Si lupta pentru asta cu un impuls „religios” si cu o fervoare pe care omenirea nu o mai cunoscuse nici chiar pe vremea Revolutiei de la 1789...
 Primele victime ale comunismului au fost oamenii Bisericii
- Unde s-a manifestat cel mai radical aceasta ruptura?
- Atitudinea puterii comuniste instalate in Rusia dupa 1917, de pilda, este extrem de semnificativa si merita reamintita cititorilor ziarului dumneavoastra. In istoriile Revolutiei ruse, religiei – atunci cand este pomenita - nu i se acorda decat o atentie parcimonioasa. Dupa cum remarca istoricul Richard Pipes intr-o lucrare recenta dedicata chestiunii: “W. H. Chamberlain dedica acestui subiect mai putin de cinci pagini intr-o carte de aproape o mie de pagini. Alti autori… o ignora cu desavarsire. O asemenea lipsa de interes nu poate fi explicata decat prin caracterul secularizat al istoricilor moderni. Si totusi, chiar daca istoricii sunt secularizati, oamenii de care se ocupa sunt in covarsitoarea lor majoritate religiosi: in acest sens, locuitorii a ceea ce avea sa devina Uniunea Sovietica – crestini, evrei si musulmani in aceeasi masura – se poate spune ca traiau in Evul Mediu. Pentru ei, cultura insemna religie – credinta religioasa, dar mai ales ritualuri si festivaluri religioase: botez, circumcizie, confirmare, spovedanie, inmormantare, Craciun si Pasti, Pasti evreiesc si Yom Kippur, Ramadam… Comunistii au atacat credintele si practicile religioase cu o vehementa nemaivazuta de pe vremea Imperiului Roman. Ateismul lor agresiv a afectat masele de cetateni mult mai puternic decat suspendarea posibilitatii de exprimare a nemultumirii politice sau impunerea cenzurii…”.
- Observatia istoricului pe care l-ati citat este foarte semnificativa...
- Asa este! Si importanta ei a fost ilustrata rapid de politica generala a bolsevicilor fata de Biserica. Aceasta transpare cel mai limpede din scrierile lui Lenin. Intr-o scrisoare secreta din 19 martie 1922, presedintele Sovnarkom-ului, V. I. Lenin, abordeaza problema rezistentei opuse de cler si credinciosi fata de aplicarea decretului din 23 ianuarie 1918. Lenin scria in stilu-i caracteristic: „Consider ca aici adversarul nostru comite o enorma greseala incercand sa ne atraga intr-o lupta hotaratoare atunci cand acestea nu-i lasa defel loc de nadejde sau folos. Dimpotriva, pentru noi anume acest moment este deosebit de prielnic si in genere acesta e singurul moment cand avem 99 de sanse de succes deplin din 100 sa-l zdrobim pe neprieten pe un capat si sa ne asiguram pentru multe decenii pozitiile care ne sunt necesare. (...) La congresul partidului sa desfasuram in aceasta chestiune, impreuna cu lucratorii de varf ai GPU (Glavnoe Politiceskoe Upravlenie), NKIu (Narodnai Komissariat Iustitii) si ai Revtribunalului, o sedinta secreta cu participarea tuturor sau aproape a tuturor delegatilor. La aceasta sedinta sa promovam o hotarare secreta a congresului despre faptul ca ridicarea lucrurilor de pret, in special ale celor mai bogate lavre, manastiri si biserici, trebuie sa aiba loc cu cea mai necrutatoare fermitate, bineinteles in cel mai scurt termen si fara nicio retinere. Cu cat mai mare va fi numarul reprezentantilor burgheziei reactionare si ai clerului reactionar pe care vom reusi sa-i impuscam cu aceasta ocazie, cu atat va fi mai bine. Trebuie ca anume acum sa-i dam acestui public o astfel de lectie, incat pentru cateva decenii nici sa nu indrazneasca sa gandeasca la niciun fel de rezistenta”.
- Care a fost consecinta?
- Cu indemnul lui Lenin in suflete si minti, asaltul asupra religiei a inceput imediat. Conform rapoartelor comuniste consemnate de istoricii cei mai probi, intre februarie si mai 1918, 687 de persoane au murit in timp ce participau la procesiuni religioase sau incercand sa apere proprietati bisericesti. Dar cea mai importanta campanie antibisericeasca a fost lansata de Lenin in 1922. Intentia era de a distruge, o data pentru totdeauna, ceea ce mai ramasese din autonomia corpurilor religioase – cu alte cuvinte, sa poarte spiritul lui “Octombrie” in randurile religiei organizate, „relicve ale vechii ordini”. Directia campaniei a fost incredintata unei comisii prezidata de faimosul Trotsky. Arestarile si “procesele” au inceput aproape imediat. Exista in arhiva lui Lenin – ne informeaza Richard Pipes - un ordin emis de el insusi si in care solicita sa fie informat zilnic cu privire la numarul preotilor ucisi… Au fost – dupa cum remarca acelasi istoric – “repetitii pentru spectaculoasele procese falsificate ale lui Stalin din anii 1930”. Documente facute publice recent indica faptul ca peste opt pana la unsprezece mii de persoane – calugari, calugarite, ierarhi – au fost executati sau ucisi in campania antibisericeasca din 1922.
Trebuie sa o spunem pe sleau si sa nu ne mai ascundem dupa deget: primele victime sistematice ale regimului comunist au fost oameni Bisericii. Si asta spune multe despre identitatea profunda a acestei ideologii, care a lasat in urma milioane de victime.
Perspectiva seculara si perspectiva religioasa asupra comunismului
- Aceste episoade tragice sunt foarte importante pentru a intelege istoria secolului XX. Ce concluzii mai putem trage? De ce este importanta aceasta evolutie?
- Nu doar pentru ca arata vectorul actiunii comuniste impotriva religiei – au mai existat revolutii antireligioase, chiar daca nu la acelasi nivel -, ci pentru ca explica reactia rasaritenilor in fata acestei ocupatii.
Iar ca sa intelegem aceasta reactie trebuie sa avem in vedere situatia acestor societati la confruntarea cu regimul exportat de la Moscova. Cum citatul din Pipes a sugerat deja, societatile rasaritene erau, la inceputul secolului, societati traditionale, rurale, cu un grad inalt de religiozitate. Religia era unul dintre reperele existentiale majore. Astfel ca, perspectiva acestor societati asupra realitatii politice era, la randul ei, influentata de religie – inclusiv perspectiva asupra comunismului. Si aici este una dintre distinctiile majore dintre societatile noastre contemporane si cele rasaritene de la inceput de secol. In esenta, este vorba despre distinctia dintre perspectiva religioasa si perspectiva seculara asupra comunismului.
- Care ar fi diferenta?
- Perspectiva seculara asupra comunismului vede in acest regim un sistem totalitar, ineficient economic, social sau politic, un regim care incalca sistematic drepturile omului etc.; undeva, in final, sesizeaza si incalcarea grava a libertatilor religioase care se petreceau in regimurile comuniste.
- Iar perspectiva religioasa?
- O perspectiva religioasa schimba aproape radical ierarhiile. Comunismul devine aici un regim politic care are toate caracteristicile mentionate mai sus, dar care, in primul rand, vrea sa intoarca cu susul in jos toate valorile si axiologiile; un sistem care inchide si distruge bisericile, un proiect care vrea sa-l substituie pe Dumnezeu si sa impuna pe pamant Domnia Antihristului.
Dimensiune religioasa a rezistentei anticomuniste
- Cum se poate ilustra cel mai bine atitudinea sau perspectiva religioasa asupra comunismului?
- In Romania interbelica, inclusiv in Basarabia, aceasta viziune a fost extrem de puternica. Vectorul anticomunismului religios a fost dat, in primul rand, de miscarile radicale de dreapta (dar a reduce fenomenul doar la acestea ar fi o simplificare). In Basarabia, de pilda, prima miscare nationalista si anticomunista pe vector religios este Liga Crestinilor Basarabeni, infiintata la 15 decembrie de Nicolae Negru. Deviza acestei miscari spune totul: “Hristos, Natiune, Patrie”.
De remarcat insa ca anticomunismul religios a fost in Romania interbelica, probabil, mai puternic decat oriunde altundeva. Chiar si miscarile radicale au utilizat, spre deosebire de omoloagele lor din Germania, Italia sau altundeva, religia si simbolistica religioasa la cel mai inalt grad. De aici, eficacitatea propagandei antisovietice – dublata de faptul ca Romania avea o granita comuna cu URSS – si utilizarea sistematica a unor cuvinte de tip “cruciada antisovietica”, “lupta cu Antihristul” etc. Este mai mult decat relevanta descrierea pe care preotul si istoricul basarabean Paul Mihail o face in jurnalul sau teribilelor zile de 28 si 29 iunie 1940, zilele ocupatiei comuniste dincolo de Prut: “Vineri, sambata, 28-29 iunie 1940, Chisinau-Iasi. E Vinerea Patimilor Romaniei Mari! Sfarsitu-s-a! Ceea ce generatii intregi au luptat, au sangerat, au muncit, s-a risipit, s-a distrus, s-a naruit. Este oare de crezut aceasta, ca in cateva ceasuri sa se prabuseasca o provincie, sa se risipeasca milioane de oameni si sa se sfarseasca o religie crestina de doua mii de ani?”.
- Perceptia religioasa a comunismului a fost, asadar, un element esential in lupta anticomunista. A fost singura?
- Nu singura, desigur. Rezistenta anticomunista sau antisovietica purtata de romanii de pe ambele maluri ale Prutului nu se poate intelege pana la capat facand abstractie de acest element, alaturi de cel etnoidentitar. Este extrem de importanta aici observatia pe care istoricul din R. Moldova, Ion Turcanu, o face intr-o analiza dedicata rezistentei anticomuniste a romanilor basarabeni: „Aparte trebuie examinat impactul autoritatilor ocupante cu biserica locala si cu credinta crestina a bastinasilor. Fara a aluneca vreodata in spectacular, credinta in Dumnezeu a taranului roman a fost intotdeauna profunda si constanta. Regimul bolsevic, tabarand asupra basarabenilor cu armele unui ateism primitiv si razboinic, dezlantuind o prigoana salbatica impotriva credintei stramosesti si distrugand locasurile de cult, a reusit dintr-o data, numai prin aceasta manifestare a sa, sa se faca impopular si indezirabil”.
 In genere, rezistenta basarabenilor la comunism este un lucru despre care se vorbeste mult prea putin si la Chisinau, si la Bucuresti. Dar (si) asta face parte din profilul identitar al R. Moldova de astazi! Profil pe care liderii ei politici, cu rare exceptii, se incranceneaza sa nu si-il asume! Lucrari precum Elena Postica (1997), „Rezistenta antisovietica in Basarabia”, 1944-1950, Ion Turcanu (2000), „Moldova antisovietica. Aspecte din lupta basarabenilor impotriva ocupatiei sovietice, 1944-1953”, Stefan Tudor (2004), „Razvratiti contra regimului” sunt doar un inceput de drum in aceasta cercetare care isi asteapta inca oamenii si – mai ales – institutiile.
Intalniri imposibile
- Domnule Dungaciu, ce concluzii am putea trage in finalul discutiei noastre?
- Astazi, inclusiv in ceea ce priveste spatiul Romaniei interbelice, perspectiva seculara este, dupa cum sugera si Pipes, predominanta, dar a privi numai in acest fel, secular, adica, problematica comunismului inseamna a simplifica enorm. Mai cu seama cand e vorba despre Biserica de dupa 1944, cand aceasta s-a vazut confruntata cu un regim care ii nega, aprioric, premisele ontologice. Acesta este cadrul, cel al unei intalniri imposibile, in care trebuie cercetat raportul dintre Biserica si regimul comunist dupa ocupatia sovietica. Inclusiv in stanga Prutului. Cel putin in ceea ce priveste situatia Bisericii, se potriveste perfect vorba celebrului Volkoff: “Nu exista o societate comunista, ci o dominatie comunista asupra unei societati care supravietuieste cum poate”. De aici trebuie sa inceapa orice cercetare dedicata destinului Bisericii crestine in timpul ocupatiei sovietice sau relatiei dintre comunism si religie.
Convorbire cu dr. Dan Dungaciu, expert in sociologia religiilor

{mosimage}Salonul National de Psihologie „Psihologia Azi – Arta de a trai mai bine ” este un eveniment adresat publicului larg, in care psihologi si specialisti din domeniile conexe ofera servicii si produse destinate imbunatatirii vietii de zi cu zi.

In cadrul Salonului va avea loc conferinta Irinei Petrea: “Cum sa fii un parinte mai bun pentru copilul tau. Irina Petrea despre experienta de Supernanny” . Evenimentul se va desfasura vineri, 09 noiembrie incepand cu ora 14.00 in Sala B. Salonul va fi deschis intre 8 si 11 noiembrie la Sala Palatului.

http://www.psihologia.ro/expo

{mosimage}Romania se afla pe locul doi in topul tarilor in tranzitie din Europa in functie de cresterea preturilor la locuinte, cu o rata medie anuala de 40% in perioada 2004-2006, cu mult peste avansul Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, de aproximativ 6%, se arata intr-un raport al BERD.

Cea mai mare rata de crestere a preturilor, putin peste 40%, a fost inregistrata in Ucraina, conform "Raportul de Tranzitie 2007" intocmit de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD). Romania este urmata de Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria, Rusia si Armenia, unde preturile la locuinte au urcat, in perioada 2004 - 2006, cu o rata anuala de peste 20%, depasind cu mult cresterea PIB pe cap de locuitor. In principal, au crescut preturile la locuintele situate in marile orase si regiunile de coasta, se arata in raport. Pentru unele tari aflate in tranzitie, precum Ungaria si Slovacia, avansul preturilor in sectorul rezidential a fost in mare parte in conformitate sau sub nivelul de crestere a veniturilor. Evolutia vine dupa o perioada cu un ritm rapid de crestere a preturilor la locuinte, determinata partial de aderarea acestor tari la Uniunea Europeana (UE). In ultima perioada se remarca o incetinire a avansului sau chiar o scadere a preturilor la locuinte, un exemplu fiind Ungaria, tendinta reflectand ajustarea ofertei la cerere. In prima jumatate a anului 2007, doar cateva state au inregistrat cresteri in sectorul rezidential, printre acestea numarandu-se Bulgaria si Slovacia. Potrivit datelor din raportul BERD, din punct de vedere al accesibilitatii locuintelor, calculat ca raport intre preturi si venituri la nivelul anului 2006, Bucuresti, Kiev, Riga, Vilnius si Varsovia se afla in urma altor capitale europene.   Conform Mediafax toate economiile in tranzitie au beneficiat in ultimii ani de conditii financiare favorabile, din punct de vedere al accesibilitatii creditelor. Lichiditatea mare la nivel global, impreuna cu cresterea stabilitatii economice a regiunii, a dus la scaderea ratelor dobanzii. De exemplu, in Romania, rata anuala a dobanzii pentru creditele ipotecare a scazut de la 41% in 2001 la aproximativ 11% la jumatatea anului 2007.

{mosimage}Regizorul german Thomas Ostermeier a pus in scena, joi, la Teatrul Bulandra,"Concert la cerere", de Fanz Xaver Kroetz, un spectacol despre singuratate, existenta marunta si sinucidere, fara text, in care personajul traieste in fata spectatorilor ca intr-un acvariu.

Actrita Anne Tismer, de la Teatrul berlinez Schaubuhne am Lehniner Platz, a interpretat un one-woman-show fara text, in modulul Participare Internationala din cadrul Festivalului National de Teatru (FNT), reusind sa sublinieze apasarea unei vieti marunte si banale, fara povesti sau amintiri si fara scopuri sau planuri de viitor. Miss Rasch este o domnisoara batrana, tipicara si cu mania curateniei. De cand intra in locuinta sa - decorul fiind creat ca o casa obisnuita din zilele noastre, cu obiecte utile -, femeia face din treburile casnice un ritual strict si riguros. Personajul are dureri de sale, motiv pentru care poarta un brau de lana, este obsedata de detalii marunte, precum verificarea repetata a robinetelor din casa, pentru a fi sigura ca sunt inchise si sufera de ipohondrie - nu-si foloseste un deget toata seara pentru o mica taietura. Femeia isi traieste viata in casa ei mica - un univers in miniatura, de unde este vazuta de spectator ca intr-un bol de sticla. Singura voce omeneasca care patrunde in viata ei este cea transmisa prin radio. Insa radioul, cu melodiile de dragoste, nu face decat sa-i accentueze singuratatea si angoasa, declasandu-i un fel de paranoia, ea ajungand, la un moment dat, sa creada ca o soprana in trening ii canta la fereastra. Miss Rasch isi petrece timpul facand, cu o minutiozitate maladiva, aceleasi lucruri, pentru a umple golul imens din viata ei. Geamul uitat deschis la baie o face sa se ridice din pat in toiul noptii si-i provoaca insomnie. Femeia ia o pastila de somn si, dupa ce citeste prospectul, inghite un pumn intreg, apoi asteapta sa moara, nu inainte, insa, de a sterge berea varsata pe jos. "Concert la cerere" se va mai juca vineri, la Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Un alt spectactacol al regizorului german Thomas Ostermeier, "Nora" de Henrik Ibsen, va putea fi vazut de publicul bucurestean, sambata si duminica, la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti.

{mosimage}Spectacolul "Forma lucurilor" - o poveste de dragoste intr-un orasel universitar in care sexul si arta se impletesc, iar relatiile dintre patru studenti devin din ce in ce mai complicate - a cucerit, joi seara, spectatorii prezenti la Teatrul Act din Bucuresti.

"Forma lucrurilor" ("The Shape of things") de Neil LaBute este un spectacol de doua ore si jumatate, care te pune pe ganduri si-ti ridica o serie de intrebari: Cat de departe ai fi dispus sa mergi de dragul artei? De dragul iubirii? Cat ai fi dispus sa schimbi? Cu ce pret? Actorii Mihaela Sirbu si Vlad Zamfirescu pun in discutie povestea unei relatii surprinzatoare din zilele noastre. Evelyn (Mihaela Sirbu), studenta la arte, isi "agata" intr-un muzeu subiectul de diploma - Adam (Vlad Zamfirescu). "Mi-a fost data o misiune prea grea: schimba lumea. Asa ca m-am hotarat la a doua varianta, adica sa schimb lumea unui singur om", explica, in finalul spectacolului, Evelyn, cand prezinta rezultatul transformarii lui Adam. Adam, student si angajat al muzeului, este genul nesigur, cu mici complexe, grasut cu ochelari, tipul de barbat pe care o femeie independenta nu l-ar agata. Cei doi incep o relatie, timp in care Adam - supus unui regim alimentar, exercitiilor fizice - se deschide ca barbat, capata incredere in el, ajungand sa flirteze cu succes cu alte femei. "The Shape of things" este piesa in care LaBute vorbeste despre minciunile pe care ni le spunem unii altora, felul in care ne folosim de oameni, despre obsesia noastra crescanda legata de aparente si cosmetizari, despre sensul artei. Spectacolul de teatru, regizat de Vlad Massaci, a fost judecat splendid, joi seara, de Mihaela Sirbu, Irina Velcescu, Vlad Zamfirescu si Serban Pavlu, in cadrul Festivalului National de Teatru, sala ovationandu-i pe actori si chemandu-i la rampa de patru ori. "Forma lucrurilor" ("The Shape of things") de Neil LaBute este o productie 2004 a Teatrului Fara Frontiere, in colaborare cu Teatrul Act.

{mosimage}Marti, 13 noiembrie, la orele 12.00, va avea loc prima ceremonie de decernare a Premiului Marin Sorescu.

Laureatul din acest an este scriitorul Steve Sem-Sandberg. Ceremonia va fi deschisa de catre domnul Dan Shafran, directorul Institutului Cultural Roman de la Stockholm, care va vorbi despre procedura de jurizare si despre scriitorul Marin Sorescu. In continuare, scriitoarea Gabriella Håkansson, unul dintre membrii juriului, va face o scurta prezentare a operei laureatului Steve Sem-Sandberg. Programul cuprinde de asemenea o lectura din operele lui Steve Sem-Sandberg si Marin Sorescu in interpretarea actorului Christian Fex. Premiul consta in 50 000 de coroane suedeze si un trofeu conceput si executat de artista Kuki Constantinescu. Laureatul a fost desemnat de un juriu format din Sara Arrhenius, Directorul Galeriei de arta Bonniers Konsthall, Jonas Ellerström, editor, scriitor si traducator, Gabriella Håkansson, scriitor si critic literar, Fredrik Lind, librar, si Dan Shafran, traducator, Directorul Institutului Cultural Roman de la Stockholm. Membrii juriului vor fi prezenti la ceremonie si vor raspunde la intrebarile publicului. 

{mosimage}Editia 2007 a festivalului international de muzica de camera SoNoRo: opt concerte in Bucuresti si Sibiu, 15 tineri muzicieni internationali de succes  si un CD in premiera Festivalul International de Muzica de Camera SoNoRo 2007 se lanseaza pe 4 noiembrie la Bucuresti, cu un concert la Palatul Cotroceni.

Sub tema Quasi opera  vor fi interpretate piese de Mozart, Schumann, Puccini si Beethoven. Alte sapte concerte completeaza editia a doua a festivalului SoNoRo si vor aduce pe scenele romanesti 15 tineri muzicieni recunoscuti din metropole cu traditie muzicala precum Londra, Berlin, Tokio, München, Zürich, Bucuresti sau Viena. Editia 2007 a festivalului propune mai multe elemente noi: 8 concerte, dublu fata de prima editie, extinderea festivalului la Sibiu, lansarea CD-ului Songs and Dances of Life (realizat in colaborare cu Editura Humanitas Multimedia) si proiectul “SoNoRo-Interferente”, dedicat unora dintre cei mai talentati tineri muzicieni romani. SoNoRo 2007 va cuprinde 5 concerte la Bucuresti, in perioada 4-11 noiembrie, iar in perioada 13-14 noiembrie, 2 concerte la Sibiu. Ultimul concert al festivalului va fi  proiectul premiera SoNoRo - Interferente, in data de 17 noiembrie, in cadrul caruia tinerii bursieri ai acestui program vor evolua pe scena impreuna cu artistii festivalului. Editia din acest an a SoNoRo se inscrie si in Programul Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007 si include doua concerte la Sibiu, la Sala Thalia – Muzica de camera a la carte (13 noiembrie) – si in Galeria de Arta contemporana a Muzeului Brukenthal – Songs and Dances of life (14 noiembrie). Pentru informatii suplimentare, va puteti adresa lui Razvan Popovici, Director artistic al festivalului SoNoRo, razvan@sonoro.ro, sau puteti consulta pagina web oficiala a festivalului, www.sonoro.ro .