Esecul retoricii si politicii europene
Atitudinea pripita si evident discriminatorie a autoritatilor europene fata de etnicii rromi – posesori ai cetateniei romane – releva esecul politicilor europene in aceasta chestiune. Inclusiv al retoricii tolerante si septice fata de o minoritate a carei atitudine (fara generalizari pripite) a depasit deja gradul de suportabilitate al „corectitudinii politice”.
Sesizam aici esecul unor politici care au inceput cu ani buni in urma, adica atunci cand Occidentul tolerant a sesizat pericolul migratiei masive a tiganilor pe teritoriile sale. Imense cantitati de bani au curs spre Rasarit, inclusiv in Romania, prin diverse programe „multiculturale” sau menite sa cultive „toleranta”, „coabitarea multietnica” in aceasta parte a Europei. In realitate, programele aveau un singur scop, respectiv stabilizarea prin orice mijloace a tiganilor in tarile de bastina si impiedecarea mutarii lor in Occidentul septic. Organizatii occidentale subcontractau copios la institute sau firme locale care s-au avantat vertiginos spre „rezolvarea” chestiunii rrome. Banii nu erau o problema, desi discrepantele erau enorme. Daca expertul occidental insarcinat cu ghidonarea cercetarii primea circa 800 EURO pe zi, cercetatorul local implicat in proiect, sau cel la care ajungea efectiv sarcina cercetarii dupa sub-sub-sub contractari primea circa 30 EURO. La aceste discrepante se adauga insa una mai vinovata: nu de putine ori rapoartele finale erau subtil sau nu ajustate in asa fel incat sa se adecveze nu cu realitatea din teren, ci cu... cerintele finantatorului sau cu acele criterii care ar fii indicat continuarea cercetarii si anii urmator! Nu sunt putini sociologii roman – si vor fii fiind si altii – care sa fii trecut prin asa ceva.
O complicitate perversa s-a creat intre finantatorul occidental si cercetatorul local care a dus in final la distorsionarea completa a peisajului real. Din cauza fondurilor ispititoare, a lipsei de expertiza si de probitate, a ipocriziei generalizate si a dorintei de castig, ceea ce a disparut din peisaj a fost, in realitate, chiar problema sau problemele rromilor. La care se adauga si tacita acceptarea a autoritatilor italiene, si nu numai, a maini de lucru ieftine pe teritoriile ei.
Si consecintele se vad acum. Evenimentele din Italia, fata de care insusi Comisia Europeana a fost prinsa pe picior gresit, arata astazi ca problema rromilor nu este o chestiune nationala a Romaniei, ci o problema europeana. Deocamdata este doar un esec european.

Esecul liderilor si asociatiilor rrome
Esecul este deopotriva si a liderilor rromi sau al asociatiilor lor. Plasati sistematic aproape pe o pozitie ofensiva si mereu iritata in raport cu autoritatile sau criticile cu iz etno-identitar, acestia au blocat de multe ori si buna conlucrarea cu autoritatile dar si expunerea corecta, nedistorsionata, a problemei reale din teren. Incrancenati sa gaseasca aproape de fiecare data numai alb si negru, puri si impuri, opresori si opresati intr-un tablou in care, in realitate, predominau griurile, acestia s-au dovedit a fii nu un stimulent pentru solutionarea problemei, ci, de multe ori, impedimente in dezbaterea senina si completa a unor probleme in care vinovatii nu sunt in nici un caz intr-o singura parte.

Esecul diplomatiei oficiale si publice romanesti
Nu in ultimul rand, asistam la esecul diplomatiei publice si oficiale a Romaniei in aceasta chestiune. Si acest esec nu se masoara prin gradul de enormitate al declaratiilor Ministrului Cioroianu relative la „solutia” pentru chestiunea rroma – grad aproape insuportabil, totusi! - , ci prin incapacitatea de a gestiona o bomba care ticaia cu mult inainte de 2007. Negocierile pre-aderare care s-au purtat pe scena sau in spatele ei au inclus si situatia delicventei rromilor din Italia. S-a tacut la nivel oficial, dar semnalarea a fost facuta. Nimeni dupa 2007 nu a preluat dosarul in mod competent, nici la nivelul diplomatiei publice nici la cel al diplomatiei oficiale. Rezultatul a fost contemplat in Italia si a reprezentat o cadere in penibil de cele mai multe ori si o lipsa de capacitate de a actiona care a stupefiat si a mai plasat odata MAE in derizoriu.
Ceva e de invatat si de aici. Dar experientele de pana acum ne-au aratat ca aceasta institutie pare ca invata cel mai greu din propriile esecuri.
Pentru Romanian Global News Dr. Dan Dungaciu, sociolog

{mosimage}Razboiul axiologic, cunoscut si dupa una din formele sale, de razboi asimetric sau dupa numele atribuit de crestini, de razboi nevazut, este vectorul central din cadrul unui razboi total, denumit si razboi absolut, concept dezvoltat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial pentru a defini ceea ce teologii si marii duhovnici considera a fi razboiul sfarsitului lumii, aflat intr-o continua derulare, accelerata, transmite Civic Media.

Astazi ne aflam in plin atac care si-a gasit pretextul pe fondul presupusei crime comise de tiganul Romulus Mailat. Romanii si Romania au mai primit astfel de lovituri violente in istoria recenta, incepand cu “evenimentele din decembrie”: de la zecile de mii de victime comise de Securitate la Timisoara, in 1989 (dezinformare via Europa libera) la prezentarea maltratarii oribile a lui Mihaila Cofar, la Targu Mures, in 1990, drept un act barbar al romanilor impotriva minoritatii maghiare ("informatie: colportata international de Smaranda Enache), de la lebedele mancate de romani/romi la Viena (afirmatie nedovedita virata prin presa austro-ungara) la cazul Hadareni, unde romanii aflati in autoaparare au fost prezentati drept satrapi iar victimele lor, tiganii agresori, au fost despagubite intreit (de statul roman, de CEDO si inca,de familiile in cauza, urmarite in instanta si astazi). Iata ca Italia are astazi “Hadereni”-ul ei. Insa in aceasta sunt antrenati, in mod egal, si romanii si tiganii. Iar lipsa de implicare a institutiilor insarcinate cu apararea tarii spune multe.

O prima disputa a fost cea legata de cuvantul "romi", romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu "rromi", o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de "romalli", forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu "romani" si varianta "rromani". Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu "romanes". Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca: rom/roma/roman cu limba romanes/romaneste, comunitatea Roma cu tara, evident, Romania.

Noul consul onorific se numeste Clive Williams, iar jurisdictia sa va cuprinde Tara Galilor. Ceremonia de instalare in functie va avea loc la Muzeul National din Cardiff, in prezenta reprezentantilor oficialitatilor, comunitatii de afaceri si organizatiilor societatii civile locale, precum si a altor consuli onorifici din Cardiff.
Clive Williams a fost implicat activ in promovarea relatiilor de afaceri cu Romania. La initiativa sa, compania pe care a infiintat-o, Crownford, a deschis o filiala la Iasi. Totodata, el a incurajat proiecte de cooperare dintre institutiile romanesti si britanice si a promovat legaturile dintre cele doua tari prin intermediul rugby-ului.
Williams si-a inceput cariera ca avocat, iar in 1989 a infiintat firma Crownford, impreuna cu fratele sau Brad. In decursul timpului, a devenit un om de afaceri de reputatie, in Tara Galilor. In prezent, este directorul Grupului de Companii Crownford, cu responsabilitati pe linie de comert exterior. Clive este casatorit cu Kathyrin si are doi copii, Dadydd, in varsta de 10 ani, si Aron, in varsta de 4 ani. Locuiesc in Swansea, in partea de sud-vest a Tarii Galilor. Clive poate fi contactat telefonic la numarul 01685 815200 sau prin email la clive.williams@crownford.co.uk.

Invitatia este adresata in egala masura si profesorilor belgieni implicati in coordonarea unor programe de studiu si cercetare, la care participa profesori si studenti romani. Intalnirea de anul acesta va avea loc vineri, 9 noiembrie, de la ora 18:00, la Resedinta Ambasadorului Romaniei la Bruxelles.

Filmul s-a bucurat de distinctii importante, intre care Premiul Camera d'Or la Festivalul de la Cannes, in 2006.
Sunt unele orase in Romania in care, la 16 ani dupa evenimentele din 1989, iti vine sa te freci la ochi si sa te intrebi daca acestea chiar au avut loc. Daca esti realizator si proprietar de statie de televiziune locala, iti vine chiar sa faci o emisiune pe tema asta, intr-un prag de Craciun gri si paraginit. Si daca te cheama Cornel Porumboiu, faci o comedie trista sau o melodrama vesela si castigi Caméra d’or la Cannes.
Corneliu Porumboiu s-a nascut in 1975 la Vaslui. Dupa ce a facut studii in Stiinte Economice, in 1999 este admis la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica”I.L.Caragiale” din Bucuresti. Din 2004 el este conferentiar la Facultatea de Film a UNATC.