La nivel guvernamental exista tot soiul de agentii si structuri paralele, care capuseaza bugetul si dau ciolane pentru o intreaga armata de trepadusi politici, asistati de stat. Fara vreun orizont sau macar o schita de strategie, birocratii platiti pentru a dinamiza relatiile cu romanii aflati in afara granitelor fac totul pe dos. Deserviciile provocate de Mihai Gheorghiu (foto), un traseist politic aterizat in urma unor coterii dambovitene in scaunul de sef al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, nu pot fi calculate. Postul caldut pe care si-a imaginat ca l-a primit cadou in echipa de ciudati a lui Tariceanu nu este deloc asa cum si l-a imaginat Mihai Gheorghiu, ci unul extrem de important si, de ce nu, chiar inconfortabil pentru cel care si-l asuma. Dar iata ca seful DRRP doarme linistit, vegheat de ministrul Cioroianu, si acesta devenit celebru pentru suvita sa si pentru lectia de engleza pe care a primit-o de la ambasadorul Moldovei in SUA. Fara a baga mana in foc, putem afirma ca situatia cea mai dramatica este cea a romanilor timoceni din Serbia. Autoritatile sarbesti sfideaza comunitatea internationala, refuzand sutelor de mii de etnici romani din Rasaritul Serbiei drepturi elementare. Drepturile religioase nu exista. Dupa ce a reusit sa ridice o bisericuta la Malainita, preotul Boian este prigonit de Biserica Ortodoxa Sarba, amenintat cu moartea de “baietii vigilenti ai Belgradului”, ignorat de autoritatile de la Bucuresti si de delegatii Bisericii Ortodoxe Romane. Lipseste accesul la media in limba materna, nu se admit inscriptiile bilingve, invatamantul este restrictionat abuziv, in timp ce despre reprezentarea parlamentara a minoritatii in Parlament nici nu se vorbeste. Modelul romanesc, ce garanteaza delegarea tuturor minoritatilor in forul legislativ, nu este urmat de Serbia. De ce tac autoritatile de la Bucuresti, de ce par loviti de mutenie Cioroianu si Gheorghiu? Singura lor scuza este ignoranta. Inapti pentru functiile pe care le ocupa, cei doi sunt fuduli si rau intentionati cand nu ridica Belgradului problema reciprocitatii.
Romanii din Serbia sunt abandonati de un Guvern iresponsabil, care ii dezbina, facand jocul autoritatilor din tara vecina. Conservarea traditiilor populare, promovarea valorilor autentice si garantarea drepturilor sunt doar aspiratii pentru romanii din Timoc. Imi vine greu sa recunosc, dar cei din tara fac mult prea putin pentru a-i ajuta pe cei care lupta pentru promovarea romanismului. Fondurile si sprijinul logistic pe care Gheorghiu intelege sa le ofere, de parca ar da bani din propriul buzunar, sunt extrem de reduse si se acorda discretionar.
Se urmareste cu obstinatie dezbinarea minoritatii romanesti, pentru ca vocile acuzatoare sa nu se auda. Am aflat cu uimire ca liderii mai multor organizatii culturale si civice se imprumuta de la banci pentru a-si desfasura activitatea, in timp ce altii, mai “norocosi”, primesc fondurile dupa luni bune de asteptare. Mihai Gheorghiu si functionarii pe care-i pastoreste sunt o pacoste. Ca si departamentul sau, el este slab si ineficient. Efectul: etnicii romani
din Serbia sunt abandonati. Este adevarat, in bratele unor fosti securisti trimisi in misiune de SIE prin ambasade si consulate. Dar asta este o alta poveste, la fel de trista...
Mihai Firica, Editie Speciala