"Exprim recunostinta fata de Sfantul Sinod si Biroul Electoral Central pentru increderea pe care mi-au acordat-o si mai exprim dorinta de a sluji Biserica Ortodoxa Romana asa cum a facut Teoctist, care a lasat in urma o mostenire luminoasa", a afirmat noul Patriarh, IPF Daniel, imediat dupa anuntarea oficiala a alegerii sale.

Daniel a facut un apel la intreaga comunitate, cerand sprijin si cooperare: "Patriarhul nu lucreaza singur ci cu Sinodul, cu credinciosii, cu monahii si cu intreaga societate. Avem nevoie de cooperarea tuturor", a adaugat noul Patriarh.

Imediat dupa desemnarea sa de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane ca si candidat la scaunul patriarhal, in exclusivitate pentru Romanian Global News, Prea Sfintitul Ioan al Harghitei si Covasnei a declarat:

“Primul Patriarh al Romaniei a plecat de la Toplita, judetul Harghita, zona a tarii unde romanii sunt numeric inferiori, zona considerata de multi de mana a doua, dar care, iata, a dat pe primul Patriarh al Romaniei in 1925. Faptul ca astazi Sfantul Sinod m-a desemnat pentru a candida la functia de Patriarh este inca o dovada ca atunci cand Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a infiintat Episcopia Harghitei si Covasnei a fost o lucrare binecuvantata a lui Dumnezeu. Desemnarea mea pentru a candida la postul de patriarh inseamna foarte mult pentru romanii din Covasna si Harghita, dand un semnal catre conducatorii de stat ai Romaniei ca asupra acestor doua judete trebuie sa se aplece mai mult, caci romanii din aceasta parte de tara nu sunt romani de categoria a doua. Asa sa ne ajute Dumnezeu!”.

IOAN SELEJAN: Episcop al Covasnei si Harghitei
- crampeie din Autobiografie  -
nascut la 16 noiembrie 1951,  in localitatea Pietrani, judetul Bihor.

Studii
* Liceul “Constantin Brancusi” din Oradea, promotia 1971;
* Facultatea de Instalatii si Automatizari din Bucuresti, promotia 1976;
* Seminarul Teologic din Craiova, promotia 1986;
* Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, promotia 1990;
* Institutul Biblic din Ierusalim, perioada 1991-1994;
* Studii de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim (Biblice, Egiptologie si Orientalistica);

Limbi straine:
* Italiana
* Franceza

Activitate:
* Din anul 1980 – vietuitor al Manastirii Lainici, judetul Gorj;
* 6 august 1990 – hirotonit diacon la Manastirea Lainici;
* 15 august 1990 – hirotonit preot la Manastirea Tismana;
* 1990-1994 – staret al Manastirii Lainici;
* 1994 – Arhimandrit si Superior al Asezamintelor Romanesti de la Ierusalim;
* 9 iulie 1994 – ales Episcop al Covasnei si Harghitei;
* 20 iulie 1994 – hirotonit Episcop la Manastirea Toplita, judetul Harghita;
* 25 septembrie 1994 – instalat ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, la Miercurea Ciuc;

In perioada 1980-1994: a restaurat mai multe biserici si manastiri (Tismana, Polovraci, Bucovat, Lainici, Crasna), iar cat a fost staret la Manastirea Lainici, a zidit o noua biserica, monumentala, in incinta manastirii, si un corp de chilii; in perioada studiilor la Ierusalim a pictat o parte a bisericii si a amenajat o biblioteca, care a fost si ea pictata.
In perioada 1994-2002, ca Episcop al Covasnei si Harghitei: a trimis tineri din cele doua judete ale eparhiei la studii de Teologie si Seminar, la Bucuresti obtinand locuri speciale pentru tinerii din aceasta eparhie; a  hirotonit si instalat preoti pentru toate parohiile vacante din episcopie; pana in anul 2000, a avut peste 120 santiere, reprezentand constructii de biserici si manastiri noi, restaurari de biserici si manastiri, constructii de case parohiale noi si reparatii la cele vechi; a  infiintat zece manastiri in Eparhia Covasnei si Harghitei; a restaurat mai multe scoli din cele doua judete ale eparhiei; a cumparat mai multe imobile si terenuri necesare functionarii Episcopiei, din care amintim: trei sedii de banci si o intreprindere; a organizat o unitate de confectii unde lucreaza peste 160 persoane, la care se mai adauga un numar de 80 persoane, care lucreaza in alte spatii ale Episcopiei; s-a implicat in mai multe probleme sociale – de pace si ajutor social; in anii 2000-2001 a acordat ajutoare in valoare de peste 500 milioane lei elevilor si copiilor de gradinita din Episcopia Covasnei si Harghitei; a organizat Centrul Eclesiastic de Documentare “Mitropolit Nicolae Colan” in Sfantu Gheorghe si Centrul Cultural “Miron Cristea” in Miercurea-Ciuc; a fondat publicatia religioasa a eparhiei – Grai Romanesc; a tiparit, in anul 1995, o prima micromonografie a Episcopiei, in sase limbi; a tiparit mai multe lucrari cu caracter teologic si liturgic; a participat la mai multe intruniri si conferinte internationale din tara si strainatate. In perioada 1-5 septembrie 2001 a participat, la Barcelona, la o conferinta internationala la care au asistat mai multi sefi de state, ministri, ambasadori, cler, si a condus lucrarile unei sectiuni a conferintei, in calitate de presedinte, iar in  zilele de 24-27 ianuarie 2002, P.S. Ioan  a participat la “Ziua de rugaciune pentru pacea in lume”, eveniment  organizat la Assisi, la care au participat reprezentantii bisericilor crestine si a altor religii din intreaga lume. In acest cadru, in prezenta Papei Ioan Paul al II-lea , si a  conducerii statului italian, P.S. Ioan a prezentat in limba italiana, mesajul Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Romaniei.

       
Cateva cuvinte ale Prea Sfintitului Ioan al Harghitei si Covasnei care ii intregesc portretul de inalt ierarh ortodox dar si de roman.

„La romani cultura a inceput in pridvorul bisericilor si manastirilor. Daca noi in veacurile XI si XII, n-am avut universitati ca in Occident, am avut in schimb pridvoare de biserici si manastiri, de unde ni s-a transmis atat cultura, cat si credinta strabuna”

„Biserica Neamului nu traieste separat de fiii sai – ea a fost intodeauna alaturi de credinciosi, care se nasteau in credinta crestin-ortodoxa si plecau la Dumnezeu tot cu credinta strabunilor ; deci Biserica nu ramane un factor exterior mersului societatii, preotul ortodox este alaturi de credinciosi, dupa cum ne consemneaza istoria, si la binecuvantarea ogorului, si in biserica la Sfanta Liturghie, si acolo cand in vremuri de trista amintire, pe front, preotul punea o cruce la capatai celor care isi varsau sangele pentru credinta , neam si tara." 

« Tineretul este viitorul Neamului. Parohiile mai instarite sa construiasca case praznicare multifunctionale pentru atragerea tinerilor la actiuni religioase si explicarea Sfintei Scrpturi in duhul adevarului ortodox. Ne indreptam cu pasi mari spre procesul de integrare europeana si globalizare a lumii. In Occident, in unele tari, nu se mai preda religia in scoli. Sa stie tinerii ca Mircea cel Batran ii scria Sfantului Nicodim de la Tismana : « iti multumesc ca m-ai invatat a scrie », ca Universitatea de la Sorbona a fost infiintata de un calugar, pe la anul 1200, incepand cu 16 tineri intr-o casa modesta. Acum in marile Universitati ale lumii, desi intemeiate de Biserica, nu se mai vorbeste despre Dumnezeu. Sa avem grija de cei pe care astazi ii botezam, iar maine vor fi parlamentari si oameni de stat »

Este o hotarire mult asteptata, deoarece in statul vecin era recunoscuta si se bucura de toate drepturile oricarei minoritati, intrun stat federal cum a fost Iugoslavia, azi doar Serbia, numai comunitatea romanilor din provincia Voevodina, numita si Banatul sirbesc. Or, pe Valea Timocului traieste o foarte puternica grupare de vlahi, vorbitori de limba romana mai arhaica, care populeaza sute de sate, fiind estimata la peste jumatate de milion de oameni, dar care este nevoita sa vorbeasca limba lor doar in particular, neavind scoli, slujba bisericeasca s.a.m.d.
In cele ce urmeaza, prin intermediul interviurilor cu trei reprezentanti ai romanilor din Voevodina si de pe valea Timocului, speram sa va faceti o imagine asupra vietii si problemelor cu care se confrunta acum acele comunitati.

Cu un preot despre romanii din Voevodina
Primul meu interlocutor este preotul Stefan Lupsici din satul Deliblata, din zona de cimpie, cu dune nisipoase dinspre valea Dunarii. Lam intilnit la mai toate intrunirile desfasurate sub semnul societatii culturale "Astra", asociatie cu sediul istoric la Sibiu, infiintata la 1861, el fiind conducatorul filialei locale a Astrei. El are 50 de ani, este fiu de preot si a continuat traditia familiei.
- Eu miam facut studiile teologice la Arad si slujesc acum la biserica satului cu hramul "Trei Ierarhi", dar tin slujbele in limba romana. Dar, cind am in biserica si credinciosi sirbi, atunci o fac in doua limbi.
- Cit de mare este satul, parohia?
- Nu este atit de mare, doar o suta de case si vreo 400 de locuitori. Iar in Voevodina comunitatea romaneasca, dupa cite stiu eu, numara peste 3.000 de oameni. Vreau sa spun ca satul Deliblata este mult mai mare, are vreo 3.200 de locuitori, ceilalti fiind sirbi, dar traim in buna intelegere. Deci, cam un sfert! Totusi, prin casatorii mixte, prin plecarea la lucru in alte parti, numarul romanilor scade, asimilarea lor e tot mai mare. Am avut scoala primara in limba romana, dar acum e doar facultativa, pentru ca nu prea avem copii.
- Dar, ca si in alte sate pe unde am fost in Voevodina, Costei, Satul Nou etc, am aflat ca vin si se stabilesc in sate si romani din Romania!
- Da, si la noi. Vreo 30 de femei care au venit si s-au maritat cu baieti de la noi din sat si au ramas. Sau casatorit si cu romani si cu sirbi. Dar, sa stiti ca problema copiilor, a natalitatii, este si la sirbi si la romani! Putini copii.
- Sinteti implicat in viata comunitatii romanesti nu doar ca preot?
- Sint si presedintele despartamintului societatii culturale "Astra", care poarta numele preotului Bujorel Lupsici, tatal meu. Desi nu sintem asa multi in Deliblata, totusi avem forte artistice. Un ansamblu folcloric cu dansatori, orchestra si fanfara, unde activeaza impreuna si romani si sirbi. Cintam si jucam si romaneste si sirbeste. Am fost impreuna in Bulgaria, Grecia, la Sighisoara, in Romania.
- Primiti vreun sprijin de la autoritatile sirbesti ori cele din Romania?
- Am primit ceva de la Belgrad, dar in special de la Secretariatul pentru Cultura si Minoritati din Voevodina. Eu sint si membru in Consiliul National al Romanilor din Serbia, prin care se obtin bani pentru cultura, pentru biserica.
- Aveti legaturi si cu cei din Timoc?
- Desigur. Am prieteni acolo, particip si la slujbe bisericesti. La Malainita sint prieten vechi cu preotul Boian Alexandrovici, care a construit prima biserica romaneasca dupa 17 ani. In ultimul timp si acolo se pot tine slujbe in romaneste. Tin sa va mai spunem ca la noi in sat, la biserica noastra romaneasca, e hram la sfirsitul lui august. Si tot atunci, la Pancevo, linga Dunare, nu departe de Belgrad, este cel mai mare Festival al Romanilor din Serbia, la care participa circa 1.500 de artisti amatori si insotitori. Va asteptam sa ne fiti oaspeti cu un ansamblu folcloric din Romania.
P.S. Simbata si duminica, 18 si 19 august, sau aflat la Festivalul romanilor de la DeliblataSerbia, Ansamblul folcloric "Balada" de la Botosani, condus de coregraful Mihai Fediuc, si Teatrul pentru copii, primul teatru particular din Moldova, condus de actorul Boris Perevoznic. Acesta nea impartasit citeva impresii despre gazde, despre comunitatea romaneasca din satul Deliblata, preotul Stefan Lupsici fiind cel care ia invitat. "Deliblata nu este un sat asa cum il stim noi. Ci mai degraba e o asezare care aduce a oras, cu strazi frumoase, cu sosea asfaltata, cu case mari, de oameni gospodari, cu flori si multa ordine si curatenie. Pe noi ne-a cazat (eram 40!) intro casa mare cu toate dotarile moderne, dintrun campus aflat la marginea localitatii, linga o padure, unde locuiau familii de sirbi refugiate in urma razboaielor, precum si copii ramasi orfani! Era o marturie directa a ceea ce a insemnat destramarea Iugoslaviei. Ma impresionat si faptul ca tinerii, de la copii la cei care se casatoresc se imbraca decent, elegant, nu sint galagiosi si stiu sa se distreze decent. Iam vazut la masa festiva data in cinstea tuturor participantilor, opt ansambluri folclorice si alti invitati, simbata seara, unde au cintat si dansat cot la cot si romani si sirbi, si hora si sirba!
Duminica, 19 august, pe scena frumoasei Case de Cultura din Deliblata, sala de aproape 400 de locuri a fost plina de oameni de toate virstele. Am prezentat un spectacol dupa Ion Creanga, in adaptare si regie proprie cu povestea "Capra cu trei iezi", capra, lupul si ursul fiind interpretati de actori, iar iezii fiind marionete. Ansamblul folcloric din Botosani „Balada” a prezentat o suita de dansuri populare, dar si cintece, din zone ale Moldovei, dar si Oas. Prestatiile noastre au fost indelung aplaudate de spectatori, deopotriva romani si sirbi, pentru ca arta adevarata nu are frontiere"!

Cu un vlahroman din Valea Timocului
Al doilea interlocutor mia fost un roman sau vlah chiar de pe Valea Timocului. Se numeste Ianus Vlastimir Setcovici si este dintrun sat, Radeanca, in comuna Lucucevo.
"Desi numele satului, Radeanca este sirbesc noi acolo sintem romani. Ni se spune si vlahi, dar vorbim romaneste; dar vorba arhaica, cum a fost la secolul al XIX-lea. Folosim insa terminologia sirbeasca si nu stim sa spunem pe limba literara romaneasca. Noi acolo nu avem nici scoala si nici biserica pe limba noastra, ci numai cea sirbeasca. Si in satul meu, unde mam nascut, tot pe valea Timocului, toti sint romani, o suta de procente. Si sint vreo 1.300 de oameni acolo, cu copii cu tot. Intre noi vorbim numai romaneste, limba noastra, care e foarte aproape cu graiul banatean. Noi dzicem, dze acolo!! E o limba fugita de limba literara. Ca noi navem scoala acolo, ca sa invatam limba corecta".
- Nu aveti nici o scoala a voastra acolo?
- Nu, noi sintem botezati in biserica sirbeasca, facem scoala tot in sirbeste. Dar sa vedeti, noi mergem la scoala cu un an inainte, de la sase ani, pentru ca sa invete copiii nostri si sirbeste, pentru ca acasa, in familie, se vorbeste numai romaneste. La fel si in sat. De aceea si eu am facut mai intii asa scoala.
- Deci, la voi in familie copilul parcurge doua etape: de cind se naste invata a vorbi si merge la scoala, el stie ca e roman sau vlah si aude si vorbeste doar romaneste. Iar cind merge la scoala trebuie sa invete alta limba, mult diferita si cu alfabetul chirilic folosit de limba sirba!
- Asai. Eu pina la facultate am invatat si scris numai in sirba. De aceea nu stiu vorbi si scrie, nici citi bine romaneste, cu litere latine. Sa va mai spun ceva: noi am fost botezati in biserica sirbeasca si acolo ni sau schimbat numele noastre vechi si neau pus la toti la numele de familie terminatia in "ici". Asa am ajuns eu si familia mea Setcu, Setcovici.
- De cind sa produs aceasta schimbare la nume?
- Din secolul al XIX-lea, prin decret regal, in timpul dinastiei Obrenovici (dinastia Obrenovici a domnit in Serbia intre 1860 si 1903, cind a revenit la conducere dinastia Karaghearghevici. De fapt, reprezentantii celor doua familii au alternat la conducerea Serbiei pina la proclamarea Republicii Populare Federative Iugoslavia la 29 noiembrie 1945). Mai vreau sa spun ca acolo, acasa, in Serbia, sirbii ne spun vlahi, dar noi intre noi spunem ca sintem romani si vorbim romaneste.
- Pe valea Timocului cam cite sate sint, si cite romanesti?
- In urma cu vreo zece ani, mai multe organizatii ale romanilor de acolo, adica Federatia Romanilor din Serbia, Ariadne Filum, Partidul Democrat al Rumanilor din Serbia au facut un fel de statistica si a iesit ca sint 154 de sate in zona ZeletMorova pina la Timoc unde se vorbeste romaneste.
- Dar sirbesti?
- Sint si ceva sate sirbesti, dar mai putine. Asimilarea lor e insa mare. In casa se vorbeste romaneste, dar copiii lor vorbesc sirbeste, ca asa invata a vorbi la scoala. Care se muta cu lucru la oras se asimileaza, vorbeste acolo sirbeste.
- La ora actuala puteti urmari posturi de radio si televiziune din Romania?
- Acolo sintem pe vale intre munti si nu se prea prind televiziunile. Auzim insa Radio Resita acum. Chiar foarte bine. Nici televiziunea de la Novi Sad din Voevodina nu o prindem bine si au fost discutii ca de la Belgrad sa se dea bani ca sa se faca o statie pe vale, ca sa se vada si la noi in sate.
- Dar programele televiziunii de la Craiova le puteti vedea?
- Doar linga Dunare, pe la Negotin, dar mai in vale, in munti, nu vedem. Eu am avantaj ca am antena DigiTv, si asa prind televiziunile Etno si Favorit si am muzica romaneasca mereu acasa. Care nare, nare!
- Dar, in ultimul timp au avut loc schimbari in atitudinea autoritatilor centrale de la Belgrad fata de romanii sau vlahii din Timoc?
- Dupa cite sint eu informat, Parlamentul sirbesc de le Belgrad a fost de acord cu toate rezolutiile europene cu drepturile omului, cu legile pentru minoritati. Asa ca in toate satele unde sint peste 15 procente minoritati sa le faca scoala pre limba lor. Dar, pina acum, nu sa facut nimic. Ce va fi vom vedea! Sa vedem ce va fi in practica.
- Care sint relatiile cu romanii din Romania?
- Noi nam avut relatii decit cu romanii din Banatul romanesc. Cu cei de peste Dunare nu prea.
- Am inteles ca intre voi va numiti romani, iar sirbii, cu care traiti impreuna, va considera vlahi. Iar tarii de dincolo de Dunare ii spun si Valahia. In aceasta situatie, sirbii de unde va considera veniti? Din Vlahia sau Valahia de peste Dunare?
- Sirbii spun ca noi am fi sirbi care au fost romanizati.
- Dar, cine va romanizat? Caci teritoriul vostru na fost niciodata sub vreo stapinire romaneasca ori valaha?
- Nici cind na fost. Din contra, intre romani si sirbi nau fost nici cind razboaie, gilceava!
- Aveti vreo functie in vreo asociatie a vlahilor de acolo?
- Nu. Eu sint doar prieten cu preotul Stefan Lupsici si Asociatia sa "Astra". Cu el si "Astra" am fost in vizita la Iasi, in 2005, si anul acesta, tot la Iasi, dar si la Alba Iulia. Sa mai stiti ca si la noi, ca si la Deliblata ori in alte sate romanesti ori sirbesti din Voevodina sau Timoc, sint putini copii, pentru ca cei tineri merg si lucri departe, la Germania sau Austria. Avem si noi noroc ca vin si la noi femei tinere de la Romania, se marita la noi si ne fac copii frumosi. Dar, daca vom avea si noi scoli in romaneste, slujbe la biserica pre limba noastra, cred ca va fi mai bine!

De vorba si cu un reporter
Cel deal treilea si ultim interlocutor mia fost avocatul Octavian N. Suciu, redactor sef al programului in limba romana la Radioteleviziunea din Pancevo.
- In provincia sirba Voevodina sau Banatul sirbesc exista o solida comunitate romaneasca. Cam la ce numar este ea estimata?
- Dupa ultimul recensamint oficial, ea este estimata la 3035 de mii de romani.
- Care sint principalele localitati unde romanii sint majoritari?
- Avem localitati pur romanesti si mixte. Din prima categorie fac parte Uzdin, Taraku, Sin Mihai, Nicolintu, Costei, Petrova Selo. Avem insa si localitati mixte, dar care sint multe, cum sint Satul Nou, Ovceana - care e un fel de suburbie a capitalei Belgrad si unde romanii practic au fost asimilati. Am si facut un reportaj pe aceasta tema la Radio Pancevo. In ultimul timp au aparut si inscriptii de localitati bilingve. Spre exemplu, la Sin Mihai, unde denumirea sirbeasca este Lokve. Luptam ca la fel sa fie si pentru alte localitati, dar merge foarte greu treaba.
- Din cite stiu eu localitatea Uzdin din Voevodina a devenit vestita in intreaga lume prin scoala de pictura naiva.
- Da, este o scoala puternica a romanilor din Uzdin, dar, ca o curiozitate, alaturi e o alta localitate, unde traiesc slovacii. Si au si ei o scoala de pictura naiva la fel de puternica.
- Dar, ambele sint prezentate ca fiind sirbesti?
- Nu chiar asa. Sint prezentate ca din Serbia, dar se spune ca e vorba de o cultura a minoritatilor din Serbia!
- Domnule Sucin, cind am fost in Serbia, in Voevodina, si am stat de vorba cu mai multi etnici romani, am aflat ca exista diferite organizatii culturale si religioase ale comunitatilor romanesti. Dar ca exista diferende si dispute intre ele, legate de subordonarea bisericilor fata de Patriarhia sirba de la Belgrad ori Mitropolia romana de la Timisoara! Ori ca unele au o ideologie mai de stinga ori mai de dreapta. Ori ca autoritatile sirbe nu vor sai recunoasca pe vlahii de pe valea Timocului ca romani, ca astfel sar reduce ponderea populatiei sirbe in conditiile in care majoritatea maghiara din Voevodina are manifestari separatiste. Iar exemplul din Kosovo este in actualitate!
- Sint probleme multe si la noi, dar cred ca toate se pot rezolva. Eu, personal, cred ca trebuie mai multa diplomatie, multa rabdare si tenacitate. Sirbii vor reciprocitate in privinta episcopiei, pentru episcopul sirbesc pentru Timisoara, care, din cite stiu eu, isi are sediul in Ungaria. Ma scuzati, dar eu nu ma prea pricep la problemele religioase. Cit despre organizatiile civile, sint organizatii culturale; avem si din cele tip partid, dar sint discutii, iar Consiliul National al Romanilor din Serbia e in reorganizare.
P.S. Sa speram ca recenta recunoastere a Vlahilor de pe Valea Timocului ca romani sa marcheze inceputul unei noi evolutii pozitive.
Corneliu Filip, doctor in istorie, Evenimentul