Vis de glorie
Temperatura a ajuns rapid la cea a „razboiului rece”. Si nu numai din cauza incursiunii Rusiei in Oceanul Inghetat, ci datorita unei serii pe care Rusia o marcheaza de la o vreme incoace.
Sa enumeram doar cateva dintre elementele recente ale acestei ascensiuni, nu toate cu aceeasi pondere. Planuri de impanzire a Europei si a Asiei Centrale cu conducte de petrol si gaze; declaratiile fara perdea diplomatica ale presedintelui Putin la adresa Marii Britanii care, dupa cererea de extradare a lui Aleksander Litvinenko, a fost gratulata de noul tar cu apelative greu de suportat pana mai ieri; provocarea aviatica a Marii Britanii si a Norvegiei de catre bombardierele rusesti la Polul Nord si Alaska; tentativele de contrabalansare a NATO prin Organizatia de cooperare de la Shanghai, ilustrata de masiva mobilizare de forte de la „Misiunea pentru pace 2007”, organizata in regiunea Ural; catalogarea drept „amenintare globala” a bazelor americane din Romania si Bulgaria; suspendarea pe 150 de zile din Tratatul FACE a Rusiei; propunerea replica a presedintelui Putin de suspendare din partea SUA a constructiei unei baze de interceptare si a unui sistem de radar, oferind in schimb statia radar de tipul Voronej (inca in constructie) si un centru de monitorizare de la Moscova; recentele initiative diplomatice si nu numai in Orientul Mijlociu; anuntul Amiralului Vladimir Masori de reluare a constructiei de portavioane si confectionarea a sase asemenea utilaje in intervalul 2015-2027 – trei in Pacific si trei in Atlantic; intentia de a stabili o prezenta navala permanenta la Marea Mediterana; anuntul aceluiasi lider militar de a extinde flota, capabilitatile si misiunile Flotei Ruse la Marea Neagra, deopotriva la Sevastopol si Novorossiysk.
Si lista ar putea continua.

Forme fara fond in politica externa
Fie si la o repede enumerare, lista pare impresionanta si ofensiva Rusiei incontestabila. Dar o a doua privire ridica semne de intrebare de care nu se poate face totusi abstractie.
In realitate, euforia conductelor de pe hartie – Rusia a trecut de la „tara unui singur partid la tara unei singure conducte” – nu se concretizeaza fara rest si pe teren. Si procesul ia timp. Acorduri gandite in cancelarii trebuie acceptate si semnate, fondurile - de obicei imense - trebuie gasite, firmele constructoare trebuie selectate si conductele trebuie construite, iar, in final, petrolul sau gazul trebuie sa curga. Experienta a aratat ca nu de fiecare data toate conditiile au fost indeplinite concomitent...
In Orientul Mijlociu, performantele diplomatice ale Moscovei raman, deocamdata, defensive, iar in ceea ce priveste scontata ofensiva maritima, lucrurile stau cel mai prost. Daca oficial Marina Rusa numara circa 300 de nave, comparabila cu cea a SUA, unii comentatori estimeaza numarul acestora la... 20 (fara submarine). In aceste conditii, cu flota dispersata deja in Marea Neagra, Marea Baltica, Marea Nordului si Oceanul Pacific, ambitia de a fixa permanent o misiune pe Marea Mediterana si de a consolida Marea Neagra este cel putin hazardata.
In ciuda expeditiei „stiintifice” de pe fundul Oceanului Arctic, este iarasi limpede ca Federatia Rusa nu are capacitati sa foreze la o asemenea adancime. Doar un spargator de gheata german – cum altfel? - poate sa fie performant acolo din punct de vedere tehnologic. Si de data asta, se pare ca Moscova ofera doar ideea, eventual expertiza, dar in nici un caz capabilitatile tehnologice sau fonduri pentru un asemenea proiect. In plus, in ceea ce priveste capacitatea Rusiei in operatiuni submarine, lipsa de performanta este notorie si deja demonstrata.
La capitolul constructia de portavioane, lucrurile sunt si mai critice si lipsite de substanta. Pe vremea comunistilor, URSS construia 5 asemenea aparate, intr-un santier din Ucraina, astazi nefunctional. Toate cinci au avut probleme: trei sunt deja vandute, unul a fost pastrat de armata rusa, dar sta mai mult in reparatii, iar ultimul a fost vandut Indie cu conditia modernizarii sale. Contractul de 1, 5 miliarde USD, semnat in 2004, stipula intrarea portavionului in flota Indiei in 2008, dar partea rusa a anuntat prelungirea modernizarii pana in 2011 din cauza problemelor tehnice.
In realitate, comentatorii afirma ca Rusia nu poate construi astazi un portavion, pentru ca nu are deocamdata asemenea capacitati sau expertiza tehnica. Baza tehnologica a Federatiei Ruse este nemodernizata, astfel ca, daca aspiratiile au crescut geometric odata cu petrodolarii, modernizarea reala a Rusiei nu are in nici un caz o asemenea dinamica.

Vointa celor fara de putere
Hybris-ul rus s-a desteptat. Orgoliul imensei tari de la Rasarit a revenit pe scena in expresii multiple, inclusiv geopolitice sau militare. In realitate, insa, cel putin pe termen scurt si mediu, Rusia ramane la nivelul la care a fost catalogata chiar inainte de 1989: „putere saraca” sau „imperiu slab”. Cantitatea enorma de bani de care a beneficiat nu isi poate da roadele imediat, intr-o economie si societate in care investitiile strategice au lipsit aproape cu desavarsire. Modernizarea cere timp, anduranta, proiecte strategice pe termen lung, de care Rusia poate beneficia, eventual, de acum inainte.
In concluzie, modelul pe care il putem sesiza nu o data in politica externa actuala a Rusiei este urmatorul: indicarea unui proiect grandios, ovatiile publice de rigoare – suntem si in campanie electorala -, dar oprirea brusca sau lina in lipsa unei putinte tehnologice, economice sau logistice adecvate.
Comentatorii romanii din veacul al XIX-lea denumeau fenomenul „forma fara fond”. Daca ar fi sa venim mai in actualitate, l-am putea denumi, parafrazand o sintagma celebra a unui fost presedinte rasaritean, celebru si el, vointa celor fara de putere.

Vointa fara putere versus puterea fara vointa
La o analiza atenta, este clar ca un eventual al doilea „razboi rece” intre Rusia si Occident s-ar solda urgent cu acelasi rezultat, caci, in ciuda petrodolarilor scursi pe conducte catre Moscova, PIB-ul Rusiei nu se poate compara cu cel al „adversarilor” occidentali. La fel si venitul pe cap de locuitor. Astazi, cel putin, Federatia Rusa, in ciuda dependentei UE fata de ea – in realitate o dubla dependenta, reciproca – nu poate concura pe termen mediu si lung un Occident unit, stabil, structurat si eficient.
Si totusi. In pofida acestei evidente, Occidentul pare astazi dezorientat, moale, lipsit de proiect si de vlaga. Dincolo de faptul ca este incontestabil mai puternic, este lipsit de vointa si pare dominat de vointa oarba, lipsita insa de putere, a Moscovei.
Aici este in realitate cheia bataliei la care asistam. Consecintele pe termen scurt sunt evidente.
1. blocarea inaintarii frontierei euroatlantice – „frontierele libertatii”, le denumea un comentator faimos si tacut in ultima vreme - spre Est si surparea, practic, a proiectului Marii Negre;
2. confuzia si deruta in randul tarilor din „zona gri” – Ucraina si R. Moldova, in special – a caror combustie portocalie pare pe sfarsite. In aceste conditii, preluarea lor de catre „fratele mai mare de la Rasarit” prin conexii economice, politice, sociale pare numai o chestiune de timp. In acest sens, sintagma „doua limbi acelasi popor”, utilizata de deputati din Duma pentru a caracteriza Federatia Rusa cu Ucraina nu mai este doar o bizarerie, caci capata alura unui proiect politic, chiar daca nu oficial. La fel, livrarea R. Moldovei Federatiei Ruse, concretizata in cedari economice masive si acceptarea federalizarii, indiferent cum se va numi ea, iarasi nu mai este doar o ipoteza;
3. dispersia tarilor europene cand vine vorba de Rusia se va accentua pe termen scurt, mai ales ca, recent, si Franta a cedat TOTAL intereselor nationale rusesti in Uniunea Europeana. De aici senzatia ca, atunci cand joaca pe terenul asa-zisei „vecinatati apropiate” a Rusiei, echipa Europei loveste mereu pe langa minge, ratand prosteste sau ignorand resemnat orice fault, fara ca nimeni din echipa ei sa fie sanctionat sau scos din teren. Atmosfera de meci trucat este deseori apasatoare. Cazul lui Kalman Min zsei sau, mai recent, a lui Rene van der Linden, sunt doar cateva dintre exemplele concrete de pasa nonsalanta la adversar...;
4. pe acelasi fundal, tarile din „noua Europa” par sa se indeparteze tot mai mult in materie de viziune asupra securitatii de „vechea Europa” (Donald Rumsfeld). Unele incearca sa stranga din dinti si sa reactioneze totusi dupa cum a indicat sugestiv reactia din Europa la cazul recent al „OZN”-ului de 78 de kilograme si cu inscriptii rusesti cazut in ograda Georgiei;
5. izolarea Americii de UE risca sa se accentueze, iar Washingtonul ramane, practic, singurul jucator cu mize ofensive de pe teren. Din pacate, un jucator marcat si el de probleme interne sau externe care ii blocheaza vizibil elanul.
Confruntarea Est - Vest la care asistam este, de fapt, o confruntare intre doua deficiente care se oglindesc reciproc: vointa fara putere a Rusiei si puterea fara vointa a Occidentului. Intre excesele morfologice ale Moscovei, care isi exhiba nestingherita visele de grandoare si complexele, pe de-o parte, si deficitul ontologic - de identitate, proiect si misiune - al Occidentului, care isi contempla satisfacut confortul privat si puterea pe care nu o mai stie a utiliza.
In contextul acestui text, miza bataliei la care asistam acum este daca maine steagul ridicat acum in fata lumii occidentale de o Rusie impetuoasa va ramane scufundat sau se va ridica la suprafata...
Dan Dungaciu (foto)

Mai multi reprezentanti ai autoritatilor publice locale s-au revoltat dupa ce Ministerul Administratiei Publice Locale le-a cerut sa se implice in organizarea manifestatiilor prilejuite de aniversarea a 63 de ani de la operatia militara Iasi-Chisinau, preconizate pentru zilele de 23-24 august curent.
Intr-o circulara expediata recent, MAPL solicita consiliilor raionale organizarea de diverse activitati culturale care sa marcheze importanta „eliberarii Moldovei de sub jugul fascist”. Astfel, autoritatile raionale urmeaza sa organizeze intalniri solemne pentru veteranii celui de-al doilea razboi mondial, sa implice agentii economici si oamenii de afaceri pentru a le achita restantele la serviciile comunale a veteranilor invalizi, sa organizeze mese festive si sa asigure deplasarea unor grupuri de persoane la Complexul Memorial „Capul de Pod Serpeni”.
De asemenea, consiliile raionale trebuie sa asigure cazare, transport si masa pentru un grup de veterani invitati de Organizatia Veteranilor din Basarabia, din Ucraina si Rusia, sa asigure insotirea lor de echipaje de politie si lucratori medicali care sa asigure primul ajutor in caz de necesitate. In afara de aceasta, Presedintilor si vicepresedintilor de raioane li se solicita participarea nemijlocita la aceste evenimente.

„Este o provocare pentru cei care au luptat pentru independenta Republicii Moldova”
Disputele vizavi de acest subiect s-au manifestat in special in cadrul consiliilor raionale unde majoritatea este constituita din partidele de orientare democratica. Acestia refuza sa se conformeze „recomandarilor” MAPL si prefera sa foloseasca banii pentru organizarea manifestatiilor care vor avea loc in zilele de 27 si 31 august, respectiv, Ziua Independentei si sarbatoarea Limba Noastra cea Romana. In opinia lor, este absurd si inadmisibil sa cheltui banii din bugetul local pentru a marca doua evenimente care se contrazic din punct de vedere a valorii istorice.
Solicitat de Flux, vicepresedintele raionului Sangerei pe probleme sociale, Petru Gherman (foto), a declarat ca, desi este direct responsabil de organizarea acestor manifestatii la nivel raional, nu se va implica in organizarea lor si se va ocupa exclusiv de organizarea manifestatiilor cu ocazia Zilei Independentei si Sarbatorii Limba Noastra cea Romana. „In calitatea mea de profesor de istorie, nu pot sa raspund favorabil unei astfel de solicitari. Nu putem sa sarbatorim, din contul cetatenilor pe care ii reprezentam, doua evenimente istorice cu valoare contradictorie. 24 august este pentru poporul nostru ziua in care am fost ocupati de rusi, iar 27 august – ziua in care ne-am declarat independenta fata de Moscova. Consideram ca este o provocare pentru noi, cei care am luptat pentru iesirea de sub jugul sovietic, si nu vom raspunde acestei provocari”, a spus Petru Gherman. El a mai specificat ca a discutat cu mai multi colegi din alte raioane, care refuza, de asemenea, sa se conformeze deciziei MAPL.