O solutie nedreapta in chestiunea transnistreana, abuziva si contrara intereselor nationale ale Republicii Moldova poate sa intampine o reactie energica din partea societatii
Mi se pare contraproductiva aceasta maniera a presedintelui Voronin de a se autoizola si de a ataca de-a valma toti factorii politici din Republica Moldova, pe care incearca sa ii descalifice si sa-i denigreze fara nici un temei, pretinzand ca el ar fi detinatorul singular al adevarului si al spiritului justitiar in Republica Moldova
Cred ca este cazul ca presedintele Voronin sa faca un efort sa inteleaga ca ideea de cooperare, de conlucrare, de dialog constructiv intre puterea centrala si puterea locala, inclusiv cea din municipiul Chisinau, este in beneficiul cetatenilor.”

(Interviu cu Iurie Rosca (foto), vicepresedinte al Parlamentului si presedinte PPCD)
- Care este raspunsul dumneavoastra la acuzatiile pe care vi le aduce seful statului, dumneavoastra si lui Dumitru Diacov deopotriva, in interviul de la NIT, ca va pronuntati impotriva initiativei lui de solutionare a conflictului transnistrean, dar nu aveti a propune nimic in schimb un plan care ar duce la solutionarea acestei probleme?
- Mai intai, presedintele nu a avansat nici o initiativa de rezolvare a diferendului transnistrean. Ceea ce stie opinia publica este vanzoleala care dureaza aproape un an, naveta pe care o face Marc Tkaciuk si Vasile Sova la Moscova, iar in ultima vreme si presedintele Voronin, prezenta continua a lui Iurie Zubakov la Chisinau, discutii netransparente si necunoscute opiniei publice, care vizeaza subiectul diferendului transnistrean. Noi nu am vazut nici o initiativa, decat am putut sa o ascultam in versiunea expusa de presedintele Voronin la 11 aprilie, care, inteleg, nu este una conturata si cristalizata definitiv, astfel incat sa putem lua in calcul eventualitatea aplicarii unor astfel de solutii. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 10 iunie 2005 prin votul unanim al deputatilor, iar ulterior la 22 iulie prin acelasi vot cvasi-unanim al deputatilor, inclusiv al fractiunii comuniste, viziunea statului nostru asupra diferendului transnistrean. Norma legala arata pas cu pas principiile de baza ale reglementarii diferendului transnistrean. Sa amintim, ca la 22 iulie primul care a luat cuvantul la tribuna centrala a Parlamentului a fost insusi presedintele Voronin. Eu, ca vorbitor care am urmat, l-am sustinut pentru ca initiativa pe care am redactat-o impreuna cu ceilalti deputati, initiativa care a suferit modificari esentiale in comparatie cu versiunea initiala, a fost asumata de Presedintele Voronin in calitate de institutie care are dreptul la initiativa legislativa. Ceea ce se intampla in ultimul an arata un singur lucru. Rusii incearca sa ocoleasca norma legala a Republicii Moldova si sa impuna o „solutie” care ar dezavantaja independenta si unitatea ei teritoriala, mentinand-o sub control politico-militar si economic al Federatiei Ruse. Vladimir Voronin, chiar daca este sef al statului, nu poate sa iasa din limitele stabilite de lege si degeaba pretinde fara nici un temei ca eu nu as avea o viziune clara asupra solutionarii diferendului transnistrean. Diferendul transnistrean, ca problema fundamentala pentru supravietuirea si buna functionare a statului independent si democratic Republica Moldova, a fost abordat de mine personal nu o singura data. Am o viziune clara, coerenta expusa in scris nu o singura data si nu doar cu ocazia unor discursuri ocazionale. In general, mi se pare contraproductiva aceasta maniera a presedintelui Voronin de a se autoizola si de a ataca de-a valma toti factorii politici din Republica Moldova, pe care incearca sa ii descalifice si sa-i denigreze fara nici un temei, pretinzand ca el ar fi detinatorul singular al adevarului si al spiritului justitiar in Republica Moldova. Este, cel putin, incorecta si abuziva aceasta optica asupra realitatii, care decurge in mod firesc dupa esecul catastrofal inregistrat in urma alegerilor locale. Esec care l-a socat atat de mult pe seful statului, incat acesta pana in prezent nu si-a recapatat echilibrul interior.

- Jurnalistii de la NIT strecurau ideea ca ati fi declarat sau ca ati fi pregatit proteste pentru toamna anului curent in eventualitatea punerii in practica a unui plan secret de care se vorbeste in acest interviu. Ce aveti de spus fata de aceasta afirmatie?
- Probabil ca jurnalistii obedienti presedintelui anticipeaza evenimentele si as spune ca de ce se tem, de aceea nu vor scapa. Presedintele Voronin, intr-adevar, trebuie sa fie constient de faptul ca o solutie nedreapta, abuziva si contrara intereselor nationale ale Republicii Moldova poate sa intampine o reactie energica din partea societatii. Iurie Rosca, persoana responsabila si activa, va reactiona in mod adecvat daca va fi necesar. As aminti cu aceasta ocazie ca parteneriatul politic intre presedintele Voronin si Partidul Popular Crestin Democrat, stabilit cu ocazia alegerii domniei sale in functia de Presedinte la 4 aprilie 2005, s-a axat pe doua idei fundamentale, o optica comuna asupra abordarii conflictului transnistrean si asupra ideii de integrare europeana, care inseamna reforma si democratizare. Atat si nimic mai mult, dar nici mai putin. Presedintele Voronin si-a mentionat pozitia consecventa incepand cu noiembrie 2003, din momentul respingerii memorandumului Kozak, accentuez, sub presiunea strazii si pana in august anul trecut cand puterea si opozitia a avut o abordare principiala, comuna si responsabila a problematicii diferendului transnistrean. Aceasta neinseamnand altceva decat o rezistenta coerenta, corecta si eleganta in fata presiunilor politico-militare si economice ale Federatiei Ruse. In momentul in care Vladimir Voronin incearca sa revina la optica pe care am cunoscut-o in perioada din 2001 si pana in 2003, de persoana subordonata intereselor expansioniste ale Federatiei Ruse, si care nu doreste sa contribuie in continuare la elaborarea unui consens politic si national in problema diferendului transnistrean, bineinteles ca raporturile noastre sufera o deteriorare substantiala pe motive de principiu si nu de caracter sau de ordin personal. Declar si cu aceasta ocazie ca am toata deschiderea spre colaborare cu presedintele Voronin si cu partidul de guvernamant in vederea identificarii unor solutii optime pentru rezolvarea diferendului transnistrean, ca si pentru rezolvarea celorlalte probleme ale tarii de ordin politic, economic, social sau de ordinul celor care tin de onorarea angajamentelor noastre fata de partenerii occidentali. In general, isterizarea si lansarea unor mesaje ireconciliabile este contraproductiva pentru cel care o face.

- Presedintele Vladimir Voronin nu a prezentat opiniei publice un plan coerent de solutionare a diferendului transnistrean, acesta existand poate doar in discutiile private cu reprezentantii Federatiei Ruse, iar noi putem sa-l judecam doar prin prisma declaratiilor publice pe care le face seful statului moldovean. Din ceea ce a spus presedintele Voronin, privind modul in care vrea sa solutioneze conflictul transnistrean, ce chestiuni vi se par inadmisibile?
- Revin la ceea ce am auzit in expunerea presedintelui Vladimir Voronin, la 11 aprilie, la acea consfatuire la presedintie, pentru ca din acel moment nu am mai avut onoarea sa-l vad si sa discut cu el subiectul respectiv. Greseala principala asupra careia insista presedintele Vladimir Voronin si in acest interviu la NIT este ca un proces electoral democratic in regiunea transnistreana ar putea sa aiba loc sub ocupatie militara, cu prezenta trupelor Federatiei Ruse pe teritoriul nostru national. O afirmatie de acest gen intra in contradictie flagranta cu norma legala, care spune clar, ma refer la aceeasi lege organica, ca un proces electoral democratic si relevant in zona transnistreana, poate sa aiba loc doar dupa incetarea starii de ocupatie, dupa retragerea totala si neconditionata a armatei Federatiei Ruse si armamentului acestei tari, depozitate, in momentul de fata, pe teritoriul nostru, dupa reconstructia institutiilor democratice, dupa instalarea unor forte de pacificare sub mandat international. Aceste „dupa” inseamna desincronizarea procesului de retragere a armatei ruse de pe teritoriul nostru cu procesul de eventuala acordare a unui statut de autonomie regiunii transnistrene.
Sa revenim, insa, la vechea discutie si contradictie interna pe care o cunoastem din momentul declararii independentei tarii noastre. In timp ce Rusia impune, si de aceasta data, sincronizarea, noi trebuie sa ne mentinem pe pozitia desincronizarii celor doua procese. Noi nu putem accepta simularea unui proces electoral sub presiuni politico-militare externe. Totodata, Parlamentul Republicii Moldova este in deplina activitate, se afla la jumatate de mandat. Nimeni, nici macar seful statului, cu atat mai putin Vladimir Putin, nu are dreptul sa pretinda intreruperea mandatului alesilor poporului Republicii Moldova, a celor 101 deputati, asa cum sunt ei. Si nu ma intereseaza catusi de putin in ce masura Presedintele Voronin poarta sau nu respect pentru institutia parlamentara. Orice cetatean al Republicii Moldova, inclusiv presedintele Voronin, trebuie sa aiba o atitudine respectuoasa fata de Legislativul tarii, care trebuie sa-si duca la capat mandatul pe care si l-a obtinut in mod legal fiecare deputat in parte. Atunci cand dansul, si in interviul citat, spune: „Vom organiza de doua ori alegeri in doua circumscriptii”, deci, doua cicluri electorale pentru Parlament, cine a decis acest lucru? Daca domnia sa are o propunere, sa vina in Parlament sa o faca, iar Parlamentul va decide daca e sau nu e cazul sa se dea curs acestei propuneri. Pe de alta parte, cand vorbim despre un proces electoral democratic, dincolo de conditiile minime ale unei atmosfere destinse si de functionare a institutiilor statului de drept in aceasta parte a tarii noastre, nu trebuie sa uitam si de alt aspect: la un proces electoral pentru alegerea Parlamentului participa exclusiv cetatenii tarii respective. Prin urmare, ulterior, cand va veni momentul, dupa demilitarizarea acestei parti a tarii, va trebui sa tinem cont de faptul ca intr-o astfel de campanie electorala va putea sa participe doar persoanele care detin legal cetatenia Republicii Moldova. Pe de alta parte, Republica Moldova, reprezinta o circumscriptie electorala unica. Primul Legislativ al tarii, cand a stabilit sistemul proportional si Republica Moldova ca o circumscriptie nationala a sistemului electoral proportional, a luat in calcul foarte reusit aceasta situatie de conflict inghetat, astfel incat deputatii sa fie relevanti pentru intregul teritoriul si pentru intreaga populatie. Ceea ce incearca acum Rusia prin intermediul lui Vladimir Voronin sa impuna Republicii Moldova este disocierea celor doua parti ale teritoriul nostru national. Practic este un atentat la unitatea teritoriala a tarii. Intentia de a croi o a doua circumscriptie electorala, dupa conturul zonei separatiste, asa-numitei rmn. Prin urmare configuratia acestei circumscriptii ar trebui sa se suprapuna pe locul aflarii fortelor militare ruse de ocupatie, ceea ce este aberant sub aspectul dreptului international si al dreptului national si reprezinta, de fapt, o capitulare in fata presiunilor Federatiei Ruse, care intotdeauna a utilizat Transnistria doar ca parghie de mentinere sub controlul sau a intregii Republici Moldova. Problema Transnistriei nu exista in mod separat, ea reprezinta doar un instrument de exercitare a controlului asupra tarii noastre. Un alt aspect care ma pune in garda si care nu se incadreaza cu norma legala a Republicii Moldova, este incercarea de a elimina partenerii occidentali din procesul de reglementare a diferendului transnistrean. Oricata retorica ar face presedintele Voronin pe marginea respectului pe care i l-ar purta formatului „5 plus 2”, la ora actuala se observa cu ochiul liber ca formula pe care o prefera Vladimir Voronin si pe care a impus-o Putin, este „1 plus 1”. Adica ei doi sa decida si dupa aceea sa puna in fata faptului implinit atat opinia publica din Republica Moldova si clasa ei politica, institutiile statului, cat si partenerii occidentali. De fapt, este o tactica pe care noi o cunoastem inca din noiembrie 2003. Memorandumul Kozak s-a axat pe aceeasi idee, pe acelasi procedeu tactic, o hartie cu valoare politica semnata de presedintele Rusiei si Presedintele Republicii Moldova, care dupa aceea a fost prezentata comunitatii internationale ca solutie pentru diferendul transnistrean. Este absolut incalificabil faptul ca Presedintele Voronin, si de aceasta data, vorbeste intr-un mod totalmente ireverentios despre alesii locali ai Republicii Moldova, care si-au obtinut mandatele in urma increderii acordate de catre poporul nostru, ceea ce nu se incadreaza sub nici o forma in mandatul unui sef al statului, deoarece respectul pe care trebuie sa-l poarte seful statului fata de organele puterii locale trebuie sa fie unul neconditionat si total. Iar maniera batjocoritoare in care vorbeste despre primarul general al capitalei, ca si despre consilierii municipali, se inscrie pe aceeasi optica razboinica pe care presedintele Voronin a reluat-o dupa doi ani de pauza in raporturile domniei sale cu opozitia. Faptul ca Presedintele Vladimir Voronin nu i-a felicitat imediat dupa alegeri pe toti alesii locali din Republica Moldova si nu i-a incurajat pe acestia sa colaboreze cu puterea centrala, cu Guvernul, cu Parlamentul, cu Presedintia, pentru rezolvarea unor probleme de ordin economic, pentru eficientizarea actului administrativ in Republica Moldova, este un semnal de ingrijorare. Iar faptul ca domnia sa nu a gasit de cuviinta sa-l felicite personal pe Dorin Chirtoaca pentru succesul obtinut, fie macar si telefonic sau printr-o telegrama, daca nu in cadrul unei intalniri, reprezinta si el un semnal extrem de alarmant pentru societate. Intelegem si cu aceasta ocazie ca presedintele Voronin este pus pe picior de razboi cu puterea locala, acolo unde ea nu este dominata de exponentii Partidului Comunistilor. Eu cred ca este cazul ca presedintele Voronin sa faca un efort sa inteleaga ca ideea de cooperare, de conlucrare, de dialog constructiv intre puterea centrala si puterea locala, inclusiv cea din municipiul Chisinau, este in beneficiul cetatenilor, dar si in beneficiul domniei sale. Razboiul pe care l-a declansat presedintele Voronin este unul nedorit, unul regretabil si este unul care ar putea sa aiba un efect de bumerang chiar asupra domniei sale.

- Presedintele Voronin constata in acest interviu ca relatiile dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana, precum si relatiile Republica Moldova – NATO ar avea un trend ascendent. Foarte multa lume are o alta opinie. Cum apreciati dumneavoastra aceste relatii, prin prizma Planului de actiuni, atat cu NATO cat si cu UE?
- Cat priveste relatiile cu Uniunea Europeana si masura in care am indeplinit sau nu angajamentele luate prin Planul de Actiuni UE - Republica Moldova, se va vedea foarte repede atunci cand vom ajunge la momentul expirarii celor trei ani de zile. Cunoastem insa ca din rapoartele intermediare, nenumaratele critici pe care le-a adus Comisia Europeana Republicii Moldova la capitolul justitiei, la capitolul coruptie, la capitolul autonomie locala, la capitolul legislatiei vizand partidele si finantarea partidelor politice, la capitolul audiovizual si libertate de exprimare in general, la capitolul libertatea intrunirilor, toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului care trebuie sa fie reglementate prin actele legislative si normative din Republica Moldova, necesita imbunatatiri rapide si substantiale, iar la compartimentele unde Republica Moldova, prin legislatia adoptata mai recent, a facut progrese considerabile, peste tot se remarca o discrepanta majora dintre legislatie si practici. Faptul ca Republica Moldova este mereu vizata ca tara unde se aplica in mod metodic si criminal tortura ca instrument de constrangere a celor anchetati sau detinuti legal sau ilegal, fie in institutiile de detentie preventiva, fie in inchisori, reprezinta o latura sinistra a realitatii politice de astazi a Republicii Moldova, care nu are nici o consecinta asupra partidului de guvernamant, asupra persoanelor care conduc aceste domenii. Ministerul de Interne are aceeasi conducere, Ministerul Justitiei si cei de la penitenciare au aceeasi conducere. Nu am auzim nici o mustrare publica formala facuta de seful statului sau de primul ministru celor care se fac vinovati de aceste crime si abuzuri. Faptul ca in Republica Moldova justitia functioneaza vicios este binecunoscut din experienta multor cetateni, dar si din condamnarile pe care le incaseaza tara noastra in permanenta la CEDO, de aceea eu nu as fi atat de optimist si cred ca nu ar trebui sa ne consumam in retorici pozitiviste, ci sa reluam dialogul politic dintre putere si opozitie, sa intelegem raspunderea care ne revine, pentru realizarea unor proiecte pozitive si constructive, dincolo de reactiile personale sau de animozitatile care pot sa se inregistreze ca urmare a campaniei electorale care s-a incheiat recent.
Cat priveste gradul de realizare a Planului Individual Republica Moldova - NATO, este inca prematur sa dam o apreciere generala, insa este cel putin surprinzatoare aceasta insistenta a presedintelui Voronin asupra statutului de neutralitate a Republicii Moldova, care este trecuta in Constitutie si care nu este pusa la indoiala, cel putin pentru moment, de catre nimeni dintre cetateni. Constitutia este un document care poate fi modificat. Statutul de neutralitate poate fi modificat printr-o procedura destul de dificila si este normal sa fie dificila, caracterul unitar al statului, independenta statului ca si neutralitatea lui, pot fi revizuite doar in urma unui referendum national la care ar participa o majoritate considerabila a populatiei, din care cel putin 50+1 din lista totala a alegatorilor s-ar pronunta pentru eventuala renuntare la neutralitate. Am impresia ca repetarea ritualica a acestei idei de pastrare permanenta a neutralitatii este ceruta si ea, ca si alte cedari, drept confirmare a obedientei tarii noastre fata de Federatia Rusa. NATO nu ne-a propus sa aderam la aceasta organizatie, NATO ne propune cooperare pentru aplicarea principiului de securitate colectiva, pentru perfectionarea si eficientizarea fortelor armate ale Republicii Moldova. Ceea ce este cu adevarat ingrijorator, si este deja un fapt inregistrat in ultimile zile, este nedorinta partidului de guvernamant de a adopta Conceptia Securitatii Nationale a Republicii Moldova, conceptie elaborata de comun acord cu mai multe institutii ale statului, cu participarea reprezentantilor societatii civile si cu discutarea si aprobarea ulterioara la Consiliului Suprem de Sucuritate, document care este publicat pe pagina web a Ministerului de Externe a Republicii Moldova si care iata este tinut in sertare de majoritatea parlamentara, cred ca nu fara participarea sefului statului. Cand a fost sincer seful statului, atunci cand a pledat categoric pentru un text pozitiv si necesar tarii noastre, care reprezinta si garantia de cooperare eficienta cu partenerii nostri externi in ceea ce priveste apararea colectiva si securitatea nationala, sau atunci cand se amana pentru la toamna sau pentru nu se stie cand adoptarea unui document care este elaborat pana la ultimul detaliu?