Plecata din Romania in urma cu mai bine de 25 de ani, Brandusa a lucrat la Paris si in Canada, inainte de a ajunge in Statele Unite, unde publica reviste specializate pe stiri din lumea modei si a celebritatilor.
Devenita una dintre vocile recunoscute din industria fashion-ului din America si prietena cu multe dintre vedetele de la Hollywood, Brandusa este o persoana extrem de agreabila, care iti poate vorbi cu aceeasi pasiune despre modelul preferat sau povestile de succes ale romanilor de peste Ocean, despre sotul ei fotograf sau geniul marelui Toma Caragiu.
In biroul ei de pe strada 45 din Manhattan, la o aruncatura de bat de Times Square si zecile de teatre de pe Broadway, am stat de vorba cu Brandusa Niro in timp ce in spatele nostru se auzea forfota redactorilor care lucrau la urmatorul numar al revistei.

Reporter: Care este povestea dumneavoastra americana?
Eu mi-am dorit intotdeauna sa lucrez la o revista de moda ! Si am vrut asta inca de cand eram mica, in Romania, in anii negri si grei de pe vremea lui Ceausescu. De ce ? N-am nici o idee... Eu vin dintr-o familie foarte artistica si intelectuala : mama a fost profesor universitar, o persoana de mare rafinament intelectual, unchiul meu, Toma, era actor, am o matusa si un unchi sculptori...
O familie minunata si interesanta pe care n-as schimba-o pentru nimic! Asa incat, daca m-as fi dus la mama si i-as fi spus ca ma marit cu un doctor sau un avocat, ea mi-ar fi raspuns: "nu, nu, te rog, ia un poet, un scriitor!" Asta e frumusetea, care e o chestie tipic romaneasca si minunata!
Mi-am dorit sa lucrez la o revista de moda inca de atunci, caci Toma ne aducea "Elle", "New Yorker", "Vogue" de la Ambasada americana sau cea franceza. 200 de persoane citeam aceeasi revista, care era plina de amprente, insa noua nu ne pasa! Era fantastic si eu vedeam moda ca pe o fereastra, o iesire din acea lume!
Iar primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la Paris (foarte tanara, de altfel!) a fost sa-mi gasesc niste contacte cu oameni care aveau reviste sau lucrau in aceasta industrie. Dupa aproape 2 ani in Franta, am plecat in Canada unde am inceput sa lucrez la "L'Express de Toronto" care a insemnat o lansare foarte rapida pentru mine.
Si, iata-ma, dintr-o data am devenit redactor de moda, scriam articole si ma ocupam de tot : aspectul de business, cresterea produsului etc.
Dupa care am lansat cu niste parteneri o revista cand aveam 24 de ani, care era o revista mica dar a avut succes local, iar apoi am petrecut niste ani ca vicepresedinte de global marketing la Hugo Boss. Cu acest job am ajuns, de altfel, la New York.

Reporter: Cum se simte un roman la New York ?
E foarte interesant sa fii roman la New York. Mie mi-a placut mereu ideea de a veni aici si de a te integra, insa sa ramai intotdeauna tu insuti. Cred ca este o chestiune foarte exotica, care mi-a prins bine. N-as fi vrut niciodata sa nu fiu emigrant sau sa nu fiu din Romania.
N-am avut niciodata senzatia: "A, Doamne, daca m-as fi nascut aici ce bine ar fi fost!" Dimpotriva, faptul ca sunt din alta parte l-am vazut ca pe o bogatie interioara mare, care m-a si ajutat foarte mult.

Reporter: Stiu ca faceti parte din familia lui Toma Caragiu.
Da! (un zambet ii lumineaza fata). E unchiul meu. Mama mea, care este sora lui Toma, traieste la Bucuresti si este o persoana foarte cunoscuta in Romania. Urmeaza sa fie sarbatorita de Academia Romana. Toma era o minune. El nu avea copii naturali, avea doar o fata adoptiva si de aceea eu am fost foarte aproape de el.
Intr-un fel, Toma m-a convins sa ma duc la Actorie, pentru ca am fost actrita la inceput in Romania. Am jucat, printre altele, in "Nea Marin miliardar" si "Filip cel bun".
Era un tip extraordinar, atat de talentat si de minunat! Eu nu-l vedeam doar ca pe actorul Toma Caragiu, ci si ca pe unchiul Toma care venea la noi acasa in fiecare zi de duminica intre doua spectacole (el juca la Bulandra si noi locuim pe strada Polona) si incepea sa strige de la poarta : "Am venit ! Sunt aici !" Toti vecinii ieseau si se bucurau, caci el avea o pasiune enorma pentru tot.
El m-a invatat o lectie pe care n-am s-o uit niciodata. Era emotionat de fiecare data cand urca pe scena la o premiera, intrebandu-se totdeauna daca va fi bun, daca spectacolul va iesi bine si daca el va da totul ! Niciodata nu s-a complacut sa zica ca e actor mare, ca e vedeta si nu-i pasa! Avea o pasiune continua si dorinta de a fi mereu mai bun.
Iar alt lucru care mi-a placut meru la el a fost acela ca niciodata n-a vorbit de rau de nimeni. Nu l-am auzit niciodata sa spuna ca e mai talentat decat Dinica sau decat Moraru ! Dimpotriva, ii lauda mereu pe toti ! Era un om de o calitatea extraordinara si m-a invatat ca poti sa existi in viata asta fiind un om bun.
Din nefericire, cand ma gandesc ca in doi-trei ani o sa fiu de varsta pe care a avut-o el cand a murit, mi se pare ceva de neconceput. Imi dau seama cat a fost de tanar si cat e de pacat si nedrept ca a murit!
Un articol de Adrian Novac, Hotnews

{mosimage}Academia Romana intentioneaza sa il propuna pe Ioan Bulei pentru functia de director al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia, care a mai ocupat aceasta functie in perioada 1997-2003, in locul lui Ioan-Aurel Pop (foto).

Intram cu calcaiul in capitalism, s-ar putea spune, iar aceasta nu se intampla doar in tara, ci si in comunitatile romanesti de peste granite. Recentele serbari de vara din Germania ne-au pus, in acest sens, pe masa, un aperitiv dulce-amarui.

Geruri la Stuttgart
Piata centrala din Stuttgart, anualul Festival al Culturilor, cu muzica etnica de cea mai buna calitate, arome culinare, expozanti si vizitatori de toate culorile, la propriu si la figurat. Romanii se desfasoara pe doua standuri, nu alaturi, ci pe contrasens. Forumul germano-roman Gerrum din Stuttgart urca un panou de tara (Romania) pana la ceruri, la  „parter” se vand bauturi si mici.
Asociatia germano-romana din Stuttgart Agero expune in cadrul unui stand informativ, alaturi de informatii turistice si brosuri Western Union, o minunata colectie de costume populare romanesti, cu valoare muzeistica, aduse de Maria Stroia, impreuna cu muzica sa titrata „Io-s fata de la Vaideei”. Maria a expus si in cadrul zilelor Culturii de la Fellbach, unde nemtii „s-au bulucit pur si simplu, la stand”.
Gerrum are un program in derulare pentru invatare de dansuri populare romanesti si la Festival se anunta cu o trupa de dansuri populare cu amatori. In programul oficial e mentionat insa doar ansamblul Fagarasul, „premiat de mai multe ori si venit direct din Romania”.
Trupa Fagarasul a dat spectacolul din Marktplatz din Stuttgart, in cadrul unui turneu „sub egida MAE si in colaborare cu Casa de Cultura a orasului Fagaras, director fiind Mihai Ghiuritau, iar coregraf Ion Ionut” dupa cum ne spune Gheorghe Rotaru, managerul artistic al proiectului cultural foarte bine primit de nemti si publicul international.
Mai putin de romanii din zona Stuttgart, care nu s-au inghesuit cum ar fi trebuit, la spectacolul oferit de Agero in sala de sport din Weilimdorf. Chestie de gust, de comoditate, sau de „capra vecinului”?  Dansurile Fagarasului a meritat insa toate paralele, la figurat, caci intrarea a fost gratuita si a atras nemti din zona, veniti pentru ei, dar si pentru cantecele de petrecere ale lui Ion Calancea si Duo-EG, Gigi si Elena Cranganu.
Dar sa vedem cum a fost si cu cealalta concurenta, din Nurnberg.

Cutite si flacari
In acelasi weekend, 30 iunie-1 iulie, doua festivaluri romanesti in aer liber isi disputa publicul roman si german...la cca 3 km unul de altul. Ro-open Air editia a V-a -precedat de inedita  expozitie de pictura a lui Daniel Scarlete- se intinde in parcarea Saueracker si  Piata Don Bosco. Il organizeaza asociatia Alter ego (presedinte Remus Vuia), -in colaborare cu Dacia si Casa Romaneasca, alte doua asociatii nurnbergheze- si are traditie in acest sens.
Sar o gramada de sponsori, caci alt sprijin financiar Ro-Open-Air-ul nu are: Busunternehmen Pletl, Western Union transfer de bani, Restaurantul Dracula, Macelaria Fronius, agentia de turism Romtravel, Asigurari Aachen Munchener, Gertrude Tabor Imbissbetrieb. Parteneri mediatici sunt Magazinul Romanesc, Radio Z sectia romana, Radio „R” Romania pe internet. Filmeaza si OTV-ul.
La Ro Open Air, atmosfera e relaxata, lumea nu vine prima data la serbarea campeneasca si placuta distractie din prima duminica de iulie, de la Saueracker. Se canta si danseaza.cu Pandurii, Etno&Friends, Maria Stroia, A-kord, Miraj, ansamblul Fagarasul, Gabi Dance Show, Harmony Trio, Duo Rytmic.
Copiii se lasa decorati pe mutrisoare, parintii stau la coada la mici. Toti vor bilete de tombola, fie ca tintesc mingile de fotbal galben-negre Western Union, fie excursia Romtravel. Timpul e schimbator, mai si picura, insa spre seara toata lumea e in chef  si asa a dus-o pana spre miezul noptii.
In paralel, Festivalul Asociatiei nou-infiintate Romanima monopolizeaza din nou Jakobsplatzul (piata Centrala din Nurnberg, mai deunazi plina de prichindei romanesti) si e blagoslovit de Primariile Nurnberg si  Brasov, imprietenite pe fondul mai putin cultural al unui parteneriat economic, pe un viitor tronson al Transrapidului Nurnberg-Constanta, via Brasov. Pe scurt, proiectul Coridorului 4 TEN 22.
Primarul din Nurnberg, Ulrich Maly, a deschis festivalul, iar programul anuntat a fost tentant, cu K1 si Felicia Filip, Ro-Mania, Elvin Dandel si altii. O parte din lumea pornita la distractie duminicala a dat o tura intai prin Jakobsplatz, apoi a trecut la fapta cu halba si hora de la Saueracker.

O prajitura si doi carnati
Iata insa ce spune redactorul sef al Radio Z -sectiunea in limba romana, din Nurnberg-Alexandru Schaefer-Garleanu, despre treaba cu concurenta asociatiilor organizatoare de culturale si campenesti: “Falsul si impostura au invadat viata comunitatii romanesti din Nurnberg, transformand-o intr-o cangrena sociala. Suntem blestemati sa ducem aceasta povara si sa aratam lumii ca la Nurnberg, in Germania, romanii au ajuns sa-si “dea in cap”, unul celuilalt, pentru o prajitura si doi carnati”.
Schaefer-Garleanu considera ca “asa-zisa lupta, din sanul comunitatii romanesti, este de fapt o lupta intre firmele care doresc sa-si faca publicitate si desfaca produsele proprii” si, in consens cu Nicholas Gundel, presedintele Asociatiei Dacia din Nurnberg, considera ca “Realitatea demonstrase, in acesti ani, ca se pot organiza festivale de anvergura doar prin sponsorizari locale, fara aportul sarmanului contribuabil roman” .
El se intreaba “de ce e nevoie de bani de la Bucuresti pentru organizarea unor manifestari cu prioritati mercantile la Nurnberg, mai ales cand asociatiile "Un alter Ego", "Casa Romaneasca" si "Dacia" au demonstrat, de nenumarate ori, ca astfel de manifestari se pot finanta doar prin contributiile sponsorilor locali?”.
“E insa trist faptul ca, la mii de kilometri departare de locurile unde ne-am nascut, am ajuns sa cream in jurul nostru o “mica Romanie”, de data aceasta, in sensul cel mai negativ” conchide el.

Loc pentru toti
Personal, sunt de parere ca e loc pentru toti. Mii de persoane, de diferite etnii, au mancat, cantat si dansat romaneste la festivalurile de vara din Germania. Mesajul Romaniei tinere si culturale le-a ajuns la ochi, in ureche si unora, in suflet. Desi, la sufletul nemtesc, am rezerve. Insa nu si la ratiunea germana, care functioneaza indeobste bine, lucrativ si stie sa desparta griul de neghina, chiar si in cadrul spatiului recreativ.
“Cine nu e cu noi, e impotriva noastra” imi aduce aminte de vremuri de care am fugit, comunistii se bateau pe piept cu nefericitul slogan, ce exprima intoleranta, teama de comparatie si lipsa de dialog.
Concurenta e buna, aduce idei noi si profit. Concurenta loiala e si mai buna, insa, in Romania, ca si in Germania sau pe mapamodul globalizat, ramane adesea un vis. Pana la trezire, sa credem ca romanii din strainatate pot chiar sa isi dea in cap “pentru o prajitura si doi carnati”?
Sau miza e alta si ne ineaca fumul de mici?
Un material de Dani Rockhoff pentru Romanian Global News