Secolul de aur al picturii venetiene”. Programele au loc in cadrul Galeriei de Arta Europeana a MNAR redeschisa in data de 21 iunie intr-o noua formula, dupa aproximativ sase luni de lucrari de reamenjare.
Initiate de Sectia Educatie, Comunicare si Proiecte Culturale si intitulate „La Serenissima. Secolul de aur al picturii venetiene”, aceste programe propun publicului o incursiune in Venetia de altadata, prin intermediul tablourilor lui Tintoretto, Padovanino, Licinio si Bassano.
Programele se adreseaza in principal publicului adult si au loc vinerea dupa-amiaza si sambata dimineata, dupa cum urmeaza:
Programul “Un ceas pentru arta” se va desfasura sambata, 7 iulie, incepand cu ora 11.00 si vineri, 20 iulie, incepand cu ora 17.00. El are ca scop o intalnire cu farmecul Venetiei de odinioara, in compania tablourilor lui Tintoretto, Padovanino, Licinio sau Bassano si consta in cel mult o ora pentru care ghidajul nu se plateste. Pretul biletului de vizitare a Galeriei de Arta Europeana este de 7 RON intreg, si 3,50 RON redus. Ghidajul nu se plateste.
Programul “Rendez-vous Cultural” se va desfasura vineri, 13 iulie, de la ora 17.00, si sambata, 28 iulie, incepand cu ora 11.00. La Serenissima, invesmantata in culorile si imaginile din secolul al XVI-lea, asteapta sa fie descoperita. Vizitatorii vor putea afla despre miturile, scenografia si serbarile ei, despre pictura „de aur” a lui Titian sau Veronese sau despre arhitectura „antica” a lui Sansovino si Palladio, intr-o intalnire informala si degajata, in compania acordurilor de lauta. Mai intai se va face o vizita in sala de proiectie, apoi in expozitie. Pretul biletului de vizitare a Galeriei de Arta Europeana va fi de 7 RON intreg, si 3,50 lei redus, iar taxa de program este 4 RON.
Participarea la aceste programe se face numai pe baza de inscriere la telefon 314.81.19 sau prin e-mail la cosmin.ungureanu@art.museum.ro.

foto: Tintoretto - "Buna vestire" 

Voronin a afirmat, intre altele, ca, timp de mai multi ani, Basarabia ar fi fost nevoita sa faca fata unei dispute dure cu Moscova de una singura, fara sa beneficieze de sprijin treal din partea partenerilor europeni. Principalele teze din cadrul respectivei intalniri au fost reproduse fidel de televiziunea „Moldova 1”, in cadrul emisiunii „Rezonans” de sambata trecuta.
 Totodata, Voronin a acuzat Partidul Democrat si Partidul Popular Crestin Democrat de faptul ca ar fi impotriva reglementarii conflictului transnistrean. Potrivit lui, in ultimul timp, s-a vazut clar ca foarte multi dintre cei care se declarat in favoarea solutionarii crizei transnistrene, in realitate, nu ar dori acest lucru. Presedintele Voronin a mai spus ca nici Partidul Popular Crestin Democrat, nici Partidul Democrat nu ar fi interesate de reglementarea transnistreana, deoarece pentru ele ar fi mai importante interesele lor egoiste.
Analistii politici si reprezentantii partidelor de orientare pro-europeana califica declaratiile presedintelui Voronin ca pe o reorientare a politicii externe a Chisinaului in sensul unei apropieri de Rusia.

(Extras din declaratia presedintelui Basarabiei, Vladimir Voronin, de la intalnirea cu ambasadorii statelor-membre ale Uniunii Europene, reprezentantii Comisiei Europene, ambasadorul SUA, reprezentanti ai Consiliului Europei, ambasadorul Ucrainei, reprezentanti ai Ambasadei Federatiei Ruse si Misiunii OSCE)
“Am invitat la o intalnire ambasadori ai statelor-membre ale Uniunii Europene, reprezentanti ai Comisii Europene, ambasadorul SUA, reprezentanti ai Consiliului Europei, ambasadorii Ucrainei, reprezentanti ai Ambasadei Federatiei Ruse si ai Misiunii OSCE. Adica, pe toti cei care, intr-un fel sau altul, sunt implicati in solutionarea conflictului transnistrean. Aceasta este, dupa parerea mea, tema principala, de care toti sunt interesati. Toata lumea este interesata de asa-zisul plan secret, Memorandumul Kozak-2, si alte false reactii. Nu cred ca orice alt caz ar fi trezit un atat de mare interes, decat vizita mea de lucru la Moscova si inca o intalnire bilaterala dintre mine si Vladimir Putin. Daca imi permiteti, in acest context eu as vrea sa fac unele precizari.
Mai intai eu as vrea sa le pun celor prezenti un sir de intrebari. Raspunsul la ele nu este obligatoriu, dar va rog sa le ascultati.
De ce unii dintre voi presupun ca presedintele Republicii Moldova poate fi un patriot mai mic al tarii lui, decat, de exemplu, presedintii tarilor voastre?
Ce a determinat astfel de aprecieri? Informatia presei galbene? Venita din partea celor care nici macar nu vad Republica Moldova ca un stat independent?
Unde, la ce etapa anume, guvernarea de azi a aratat inconsecventa in solutionarea conflictului transnistrean? Ce anume trezeste neincrederea?
Poate faptul ca de la inceputul guvernarii noastre anume noi am declarat drept prioritara problema solutionarii diferendului transnistrean?
Poate, de aceea ca anume noi, depasind chiar amenintarile fizice, din vara anului 2001, am luat stampilele vamale ale Transnistriei?
Poate neincrederea se construieste pe baza ca micuta Moldova, din 2003 pana in 2006, a dus o polemica unu la unu, drastica si foarte grea cu Federatia Rusa, ramasa fara gaze, fara piata vestica, fara un ajutor cat de mic din partea partenerilor europeni?
Sau poate neincrederea vine de la consecventa cu care guvernarea de azi sustine articolul 11 din Constitutia Republicii Moldova despre neutralitatea continua a Moldovei si care cere demilitarizarea Transnistriei si solutionarea conflictului fara implicarea si prezenta altei armate?
Sau poate totusi problema consta in faptul ca Republica Moldova, pur si simplu, a inceput sa vorbeasca cu Federatia Rusa si sa se inteleaga cu ea in legatura cu toate problemele acute?
Cred, sincer cred, ca nu este asa.
Va informez pe scurt despre consultarile noastre cu Rusia .
Totul a inceput la 8 august, cand ne-am inteles cu presedintele Putin, consecvent si pe etape, sa solutionam toate problemele care s-au acumulat in relatiile bilaterale. In decembrie 2006, am depistat un sir de probleme vitale: exportul de productie agricola, colaborarea in sfera energetica, am semnat un contract in ceea ce priveste gazele naturale. (...)
Concomitent, partea moldoveneasca a avut consultari in vederea solutionarii diferendului transnistrean. Despre acest lucru stiu toti. Este vorba despre asa-numita abordare la pachet. Este o solutionare concomitenta, in vederea identificarii unui statut al Transnistriei, garantii pentru populatia de acolo, masurile de incredere, posibilitatile de demilitarizare, conservarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova. Dupa trei ani de polemica drastica, era nevoie de o ambianta de incredere si de constructivitate in problema transnistreana. Si eu consider ca a am ajuns la unele succese.
Consecintele intalnirii din 11 aprilie
Foarte greu a fost momentul din 11 aprilie, atunci cand i-am invitat la mine pe liderii partidelor parlamentare - Iurie Rosca si Dumitru Diacov - si le-am explicat planul prin intermediul caruia Moldova ar putea veni cu o pozitie unica in vederea solutionarii conflictului transnistrean. Adica aceeasi abordare la pachet, dar intr-o forma de actiuni concrete, nu numai dupa niste principii abstracte.
Unu. Eu le-am explicat dlor Rosca si Diacov ca solutionarea poate fi reala prin acceptarea Transnistriei, intr-o perioada de tranzitie, in Parlamentul Republicii Moldova, deoarece anume in aceasta situatie apare un instrument de garantii politice care nu necesita prezenta armata a cuiva.
Doi. Eu am spus ca reintegrarea Transnistriei trebuie sa se produca numai pe baza unor serioase mecanisme de incredere. Daca cineva vede reunificarea Moldovei ca pe o subjugare a transnistrenilor, inseamna ca nu a invatat lectia din 1992. De aceea eu cred ca este necesara integrarea transnistrenilor in procesul legislativ si executiv al Republicii Moldova. Liderul Transnistriei sa fie membru al Guvernului, conducatorii ministerelor transnistrene – membri ai ministerelor centrale etc.
Trei. Ce a iesit din acest lucru?
Scopul intalnirii a fost demonstrarea transparentei in raport cu opozitia in vederea solutionarii acestei probleme grave a Moldovei, dar ea a generat doar interpretari si zvonuri despre un asa-numit plan secret. Nu-i rau insa fara bine. Din aceste valuri de comentarii, aparute in presa autohtona si straina, putem extrage urmatoarele lucruri:
Nici PPCD, nici Partidul Democrat nu sunt interesati de solutionarea conflictului transnistrean. Egoismul lor politic este mai presus de interesele nationale. Acest lucru este clar. Din comentariile presei occidentale, eu, de exemplu, am aflat, de asemenea, ca Vladimir Voronin ar fi „un brutar naiv”, care iata-iata va fi amagit de Rusia. (Eduard Lucas, „Economist”, Marea Britanie).
Din presa romaneasca am aflat, totodata, ca unii demnitari din Romania se declara impotriva evacuarii armatei rusesti din Transnistria si a reintegrarii tarii, deoarece, in acest fel, in viziunea lor, se va produce transnistrizarea Moldovei si va deveni imposibila, adaug eu, unirea cu Romania.
Potrivit lui Vladimir Socor, care timp de doi ani incearca sa sustina Republica Moldova in cele mai grele situatii, exista un plan secret potrivit caruia Rusia poate avea rolul unei tari cu puterea de a solutiona conflictul transnistrean si acest lucru, inevitabil, este rau.
In genere, noi am inteles ca Moldova este calificata pozitiv doar in calitate de caine de paza, avand rolul doar de a latra la Federatia Rusa, cerand evacuarea armatei rusesti fara nici un rost. S-a confirmat, de asemenea, ca adevaratii sustinatori ai integritatii Republicii Moldova sunt mai putini decat se credea pana in prezent, insa acum stim concret pe cine ne putem baza.
Pozitia Moldovei dupa 11 aprilie si dupa alegerile locale
Dincolo de toate insa, pozitia noastra ramane intacta, esenta careia consta in urmatoarele:
1. Solutionarea diferendului transnistrean trebuie sa se produca in formatul 5+2. Caile de solutionare trebuie sa se bucure de increderea populatiei Republicii Moldova si a principalilor nostri parteneri politici externi – SUA, UE, Federatia Rusa, Ucraina si OSCE.
2. Moldova isi pastreaza pozitia constructiva in legatura cu neutralitatea permanenta a ei si nu discuta despre prezenta unei armatei straine pe teritoriul sau.
3. In cazul atingerii unui compromis in formatul 5+2, guvernarea de azi va face tot posibilul pentru a efectua practic reintegrarea tarii intr-un timp cat mai scurt.”

O vara fierbinte si cu mai putine concedii?
Declaratiile recente ale presedintelui Voronin confirma parca ceea ce nu putina lume anticipase cu ceva vreme in urma. Cele sase intalniri ale presedintelui Voronin cu omologul sau rus nu au ramas fara rezultat. Iesirea publica intempestiva intr-o emisiune neprogramata arata limpede ca presedintele Voronin avea de transmis un mesaj. Si a facut-o. Dupa sase intalniri cu presedintele Putin, se pare ca palma s-a batut - urmeaza implementarea.
In cazul unei „solutii”, ne asteptam la o vara fierbinte si cu mai putine concedii.
„Unu plus unu” trecut prin „cinci plus doi”
       
Rezultatul negocierilor in doi dintre Rusia si R. Moldova, indiferent care va fi acesta, vor trebui, indiscutabil, sa fie trecute prin filtrul formatului „5 plus 2”. Negocierea principala aici se va face. Atitudinile SUA si UE vor fi decisive si vor inclina balanta. Intalnirea dintre Vladimir Putin si George Bush de la resedinta de vara a familiei Bush din Kennebunkport trebuie urmarita, mai ales dupa debutul sau cordial. Dupa cum spune un proverb african, nu e bine sa fii in preajma a doi elefanti atunci cand acestia se lupta, caci poti fi strivit. Dar nici cand fac amor, se poate completa.
OSCE, dispus chiar sa accepte chiar si trupe de pacificare sub mandatul sau, va accepta aproape orice i se va pune pe masa si orice medalie pe pieptul mandru de mediator de succes.
Partea transnistreana va avea si ea un cuvant greu de spus, si nu doar la masa tratativelor – chiar daca vocea lui Igor Smirnov nu este reprezentativa pentru regiune, democratic vorbind, nu inseamna in nici un caz ca structurile construite pe timpul conducerii sale se vor prabusi subit atunci cand acesta, eventual, dispare luat de elicopter. Cazul Estului Europei dupa 1989 este peremptoriu: structurile vechilului regim, intr-o forma sau alta, au supravietuit multa vreme celor care le-au creat. Pastrand proportiile, structurile vor persista si aici si vor depune rezistenta, caci cei implicati in ele sunt candidati la postul de „perdanti” ai unei eventuale schimbari de status. Igor Smirnov nu o fi el reprezentativ pentru regiunea transnistreana, dar, deocamdata, institutiile create de el si de cei din spatele lui sunt. Si ele actioneaza acolo, oficial sau nu, ascunse sau la vedere. Demantelarea lor poate produce reactii ;I efecte pe care Chisinaul nu e cert ca le poate gestiona in acest moment.
Alt actor, Ucraina. Confuza si anesteziata, parca, vecina R. Moldova nu are o voce coerenta in politica externa, mai ales in prag de alegeri. Totusi, teza principala la Kiev este acceptarea oricarei solutii agreate „intre cele doua parti”. In viziunea Kievului, Moldova si Transnistria.
Reactia moldoveneasca nu este nici ea pe deplin predictibila. Aici lucrurile se complica. Contextul din 2007 este cu totul altul decat cel din 2003. Capacitatea de implementare a unei solutii defavorabile pentru viitorul euro-atlantic al R. Moldova a scazut drastic. Populatia este si ea mult mai sensibila la subiect si incomparabil mai dispusa sa sanctioneze erorile Partidului Comunistilor. Parlamentul va avea de trecut un test care porneste in primul rand de la consecventa lui – legislatia din 2005 ramane un reper, sau ar trebui sa ramana. Una peste alta, implementarea presupusei solutii convenite cu Presedintele Putin va fi infinit mai dificila decat negocierea ei.

Trei esecuri si consecintele lor: esecul rus, esecul euro-atlantic si esecul comunistilor
In cazul unei solutionari care neaga premisele legislatia R. Moldova sau angajamentele internationale ale unora dintre partile implicate suntem in fata a trei esecuri ale caror rezultanta risca sa franga vectorul euro-atlantic al R. Moldova (asta inseamna, in esenta, transnistrizarea).
Primul esec este cel al Rusiei ca forta civilizatoare si element de modernizare in regiune. In realitate, Rusia a pierdut batalia pentru Rasaritul europena, si asta nu de azi de ieri, ci de sute de ani. Indiferent in ce formula istorica s-ar fi incarnat – Imperiul tarist, Imperiul Sovietic sau actuala Federatie Rusa – aceasta nu a reusiti niciodata in Rasarit sa devina forta civilizatoare si vectorul de modernizare pe care popoarele de aici le asteptau. Nu a reusit niciodata sa convinga cu adevarat. Dominatia ei nu a fost aproape niciodata ceruta, ci impusa. Ca sa schimbam nitel registru, Rusia nu a reusit aproape niciodata sa seduca, ci, mai degraba, sa violeze aceste spatii.
Proba (si) in cazul R. Moldova este elocventa. Doar existenta armatei si arsenalelor ruse in Transnistria, cuplata cu cecitatea unor lideri politici si existenta unor regimuri nedemocratice fac astazi ca Rusia sa mai poate ramane aici pe pozitii de forta. 70% dintre cetatenii ei aleg UE, ceea ce inseamna ca R. Moldova vrea altceva. Vectorul euro-atlantic al populatiei este dat nu doar de sondajele de opinie, ci si de recentele alegeri electorale locale, unde tendinta – inclusiv a efectului baltic - a devenit limpede.
Rusia a inteles asta. Esecul ei in regiune nu mai poate fi ascuns sau compensat in nici un fel, cu exceptia legitimarii prezentei ei in R. Moldova printr-un acord zis de „solutionare” a conflictului transnistrean. De aici graba Rusiei. Moscova a inteles ca batalia pentru Moldova este pierduta pe termen mediu si lung, asa cum pierduta a fost pentru tarile baltice. De acolo armatele au plecat, iar cele trei tari sunt in tabara occidentala. In Transnistria trupele au ramas, iar Moldova risca acum sa fie amanata sine die pentru integrarea euro-atlantica.
Al doilea esec pe care il contemplam este cel occidental. Daca trupele rusesti vor ramane, daca „solutionarea” conflictului va fi transnistrizarea, intr-o forma sau alta, a R. Moldova, atunci devine evident ca, cel putin simbolic, frontiera euro-atlantica ramane pe Prut. Nu inseamna ca Federatia Rusa a castigat, caci nu a facut-o in realitate. Inseamna insa ca lumea occidentala – in forma e institutionalizata – nu a reusit sa invinga.
Al treilea esec este cel al comunistilor. Esecul politic al PCM la recentele alegeri locale sunt catalizatorul procesului. Disperarea este cale cea mai rapida spre transnitrizare, si liderii comunisti vor sa paseasca spre ea. Faptul ca cetatenii R. Moldova doresc in proportie masiva UE pare sa nu mai conteze in fata unor oameni ghidati acum de propriile interese economice sau de securitate lor si a familiilor.

Presiunea pe frontiera europeana si pe cetatenia romana
Afirmatia presedintelui Voronin dupa care cei care se tem de transnistrizarea R. Moldova sunt inamicii statalitatii republicii – Romania, y compris - este tendentioasa si falsa. In realitate, primii care vor sanctiona posibila transnistrizare vor fi tocmai cetatenii ei. In special cei tineri. In eventualitatea unei trasnistrizari, presiune pe care acestia o vor pune pe frontiera europeana va creste geometric. Confruntati cu perspectiva unui viitor intr-o tara al carui destin european se indeparteaza vertiginos, solutia pe care o vor adopta, multi dintre ei, va fi trecerea frontierei si/sau dobandirea cetateniei romane. Un fenomen la care Bruxelles-ul inca nu a cugetat suficient.
Pentru Romanian  Global News, Dan Dungaciu (foto)

Aceasta declaratie confirma informatiile aparute in presa in perioada 11 aprilie, care arata ca presedintele Voronin este deja dispus sa treaca peste prevederile Legii cu privire la principiile de baza ale reglementarii conflictului transnistrean, adoptata la 22 iulie 2005, si sa incerce modificarea Codului Electoral si, eventual, a Legii Guvernului pentru a asigura „cota de reprezentare” pentru separatistii trasnistreni in organul puterii legislative de la Chisinau si in Guvernul Republicii Moldova, ceea ce ar presupune un blocaj institutional extrem de grav. Insusi tonul acestei luari de cuvant este unul ultimativ si ireconciliabil, care aminteste mult de stilul notelor de protest a agentiei sovietice TAAS, lansate cu regularitate pe vremuri impotriva Occidentului.

Nu regret catusi de putin votul din 4 aprilie
Este surprinzator faptul ca aflam in aceasta noua luare de pozitie a presedintelui Voronin ca atat eu, cat si Dumitru Diacov nu am mai avea nici o preocuparea pentru interesele nationale ale Republicii Moldova si nu am intentiona sa contribuim la rezolvarea pasnica a diferendului transnistrean si ca am manifesta, cum se exprima Domnia Sa, egoism politic. Ma rog, dansul este politician, este si presedinte al unui partid, are libertatea unor caracterizari de acest fel. Insa mi se pare extrem de important de subliniat ca noi l-am sustinut, atat la 4 aprilie, cat si ulterior pe presedintele Voronin, pe acel presedinte Voronin, care din noiembrie 2003 si pana recent s-a postat ferm pe platforma intereselor nationale ale Republicii Moldova, inclusiv in abordarea diferendului transnistrean, motiv pentru care si-a atras destule neplaceri si chiar riscuri din partea administratiei de la Kremlin, iar razboiul comercial si energetic pe care l-a purtat Federatia Rusa impotriva Republicii Moldova a insemnat, o data in plus, pretul principialitatii manifestate de catre presedintele Voronin de-a lungul celor doi ani de nou mandat al sau in abordarea problematici transnistrene. Nu regret catusi de putin votul din 4 aprilie acordat presedintelui Voronin pentru noul sau mandat care a recurs din interesele nationale ale Republicii Moldova de pastrare a independentei, a stabilitatii politice, a cursului de reforme si de integrare europeana. Am facut impreuna multe actiuni benefice pentru tara noastra, am adoptat noi legi si am creat noi institutii importante in reorganizarea democratica a societatii noastre aflate in tranzitie, am cautat pe toate caile sa continuam efortul nostru de implementare a planului de actiuni Uniunea Europeana – Republica Moldova si de onorare in paralel a angajamentelor luate in raport cu Consiliul Europei pentru a apropia momentul de iesire de sub monitorizarea acestei organizatii internationale. Convingerea noastra este ca Republica Moldova trebuie sa dezvolte relatii politice, economice si de alt gen extrem de constructive, productive si prietenoase cu Federatia Rusa. Insa sentimentul meu este, cel putin la lecturarea acestui text, ca presedintele Voronin a devenit in ultima vreme captivul jocurilor de culise ale unor forte din conducerea Federatiei Ruse, jocuri care ameninta stabilitatea politica a Republici Moldova si ritmurile ei de integrare europeana.

Apelul meu este spre calm, solidaritate si echilibru
Se stie foarte bine ca in urma consultarilor netransparente intre Chisinau si Moscova, intreprinse din septembrie anul trecut si pana in prezent, Uniunea Europeana si Statele Unite au pierdut orice incredere in corectitudinea si loialitatea partenerilor de la Chisinau. Acest prejudiciu de imagine pare deja a fi irecuperabil. Sper totusi ca, asa cum s-a intamplat in 2003, cand presedintele Voronin inclina pana in ultimul moment sa semneze memorandumul Kozak si pe urma totusi, in al doisprezecelea ceas, a renuntat sa o faca, si de aceasta data va reusi sa reziste in fata unor influente malefice exercitate de unii oameni din anturajul sau si de anumiti exponenti ai administratiei de la Kremlin si nu va impinge Republica Moldova intr-o noua criza politica. Asa sau altfel, apelul meu este spre calm, solidaritate si echilibru, iar presedintelui Voronin, ca si celorlalti membri ai conducerii Republicii Moldova, ii adresez din toata inima invitatia spre consolidarea dialogului, spre evitarea confruntarii, spre ocolirea unor etichetari jignitoare adresate altor factori politici din Republica Moldova pentru ca pe calea dialogului si a unor discutii transparente si oneste, axate pe valorile democratice si interesele nationale ale Republicii Moldova, putem depasi orice impas de comunicare si orice capcana de ordin geopolitic intinsa din exterior.
Tatiana Curtesc si Olimpia Chitanu, Flux
foto: Iurie Rosca, presedintele PPCD

Datele „Monitorului Economic: analize si prognoze trimestriale”, realizat de catre Centrul Politici Economice al Organizatiei IDIS „Viitorul”, denota manifestarea unor dificultati fara precedent in viata politica, economica si sociala ca urmare a politicii duplicitare a partidului de guvernamant, care poate duce la izolarea economica a Republicii Moldova de tarile occidentale si, implicit, indepartarea investitori.
In plan politic, expertii IDIS afirma ca se constata o scadere a increderii fata de PCRM, dovada fiind recentele alegeri locale, care au scos la iveala fisuri grave la temelia actualei puteri politice. Astfel, liderii PCRM par a fi tentanti sa joace cartea „apropierii oportune” de Rusia, printr-un efort care nu trezeste simpatie in interiorul tarii si este paguboasa pe plan extern, se arata in Monitor. De aceea, in pofida faptului ca in primele patru luni ale anului curent, comertul extern a inregistrat primele tendinte pozitive, ca urmare a ultimilor evolutii politice ar putea sa coste Basarabia in 2007 peste 2 miliarde de dolari.
Potrivit expertilor, agricultura va influenta si ea evolutia economiei nationale, prin producerea unor efecte in lant, cauzate de secetei din ultima perioada. Astfel, aceasta ramura va inregistra o scadere de 5 la suta in 2007 si va influenta o crestere exorbitanta a preturilor agroalimentare.
Expertul IDIS „Viitorul”, Viorel Chivriga a afirmat ca, pe langa agricultura, industria va cunoaste o evolutie anemica de 3 la suta spre sfarsitul anului 2007 datorata scaderii dezvoltarii domeniilor constructiei si ale serviciilor, care constituiau singurul stimul al acestei ramuri.
Nici la capitolul finante nu stam mai bine, desi eforturile Bancii Nationale sunt considerabile in redresarea situatiei tensionate din acest domeniu. Potrivit pronosticurilor IDIS, rata dobanzii la credite bancare se va micsora spre sfarsitul anului 2007 de pana la sub 18 la suta, astfel, Banca Nationala va putea micsora ratele de finantare pentru anul viitor la un nivel de 12,5 la suta. Cu toate acestea, exista riscul majorarii treptate a ratelor, in cazul unor socuri negative din partea Federatiei Ruse. Expertul economic Veaceslav Ionita a mentionat ca acest avant al Bancii Nationale nu anunta decat o stabilitate pe termen mediu, fiindca va fi dependent de fluxurile valutei nationale si de corectitudinea aplicarii politicii monetare de catre stat, inflatia se va mentine ridicata la un nivel de 13,3 la suta pana la sfarsitul anului curent.

Transnistria, gaura neagra a economiei nationale
Expertii au mai remarcat si faptul ca situatia economica a Basarabiei a fost profund afectata situatia din stanga Nistrului la acest capitol. „Economia rmn a supravietuit datorita comertului exterior si a sustinerii financiare permanente din partea Rusiei, imbinarii contrabandei cu reexportul. Datoriile enorme externe ale republicii separatiste constituie 1,3 miliarde dolari USD, dintre care 684 milioane dolari SUA constituie datoria de baza, iar 670 milioane dolari SUA-penalitati”, a declarat Tatiana Lariusina, expert IDIS. Potrivit ei, aceste datorii echivaleaza cu valoarea a zece bugete nationale. Tatiana Lariusina a mai afirmat ca presiunea datoriei externe din partea stanga a Nistrului este de 10 ori mai mare decat in partea controlata de autoritatile moldovene.

Criza economica anunta o crestere a preturilor la toate produsele
Expertii preconizeaza o crestere a preturilor la energia termica in municipiul Chisinau, deoarece au crescut preturile de livrare a energiei termice de la CET-1 si CET-2 catre Termocom (50 la suta din totalul de energie noua termica), ceea ce poate provoca o crestere a preturilor la energia termica cu cel putin 10-15 la suta, o majorare de 20-40 la suta la energia electrica si de 10-20 la suta la gazele naturale. De asemenea, Veaceslav Ionita s-a aratat ingrijorat de faptul ca Agentia care a fost asteptata atat de mult pentru a monitoriza prevederile Legii Concurentei nu a avut nici-o reactie la cresterea pretului la combustibil in timp de o zi, ceea ce incalca clar aceasta lege prin stabilirea unui pret de cartel. „Diminuarea cresterii preturilor si depasirea crizei din majoritatea domeniilor economiei nationale necesita resurse financiare, resurse pe care tara noastra nu are capacitatea tehnica sa le asimileze, de aceea preconizarile cu privire la evolutia economiei Basarabiei sunt pesimiste”, a precizat Veaceslav Ionita.
Virginia Rosca, Flux

El a atras atentia ca modificarile unor legi organice presupun, totusi, majoritate de doua treimi, adica si sprijinul opozitiei. Pe de alta parte, Ferenc Gemesi a mai spus ca, atat autoritatile ungare, cat si cele romane participa la un proiect important, modernizarea scolii romanesti din Batania. Gemesi si secretarul de stat din MAE penru romanii de pretutindeni, Mihai Gheorghiu, au insistat asupra noutatii situatiei de parteneri in cadrul UE, care presupune, pentru ambele tari, regandirea politicilor, strategiei si tehnicilor de colaborare, astfel incat problemele minoritatilor nationale sa poata fi rezolvate nu numai in plan local, ci si in contextul cooperarii transfrontaliere. Gheorghiu a repetat ca Romania este interesata de pastrarea identitatii culturale si religioase a comunitatii romanesti din Ungaria si de implementarea standardelor europene in domeniul protectiei minoritatilor si s-a aratat convins ca rezultatul reuniunii de ieri va fi o foarte buna introducere pentru viitoarea sedinta comuna de Guvern.Gemesi este si copresedinte al Comitetului de Specialitate romano-ungar pentru colaborare in problemele minoritatilor nationale din cadrul Comisiei Mixte Interguvernamentale romano-ungare de colaborare si parteneriat strategic. Aflat in Romania pentru a saptea sesiune a acestui comitet, el a anuntat ieri ca a predat secretariatului Guvernului roman o scrisoare privind inceperea discutiilor la nivel de experti in vederea stabilirii sedintei comune de Guvern romano-ungara, in toamna.
Kiev, Ucraina/4 iulie/Romanian Global News
Buna pregatire profesionala si autoritate castigata prin munca

Recent s-au incheiat lucrarile Adunarii Generale a Parlamentului European. La ele, alaturi de alti europarlamentari ucraineni, a participat si presedintele Uniunii Interregionale « Comunitatea romaneasca din Ucraina », Ion Popescu, deputat in Rada Suprema a Ucrainei.
In cadrul lucrarilor in plen ale Adunarii Generale, cat si al sedintelor desfasurate in comisii, europarlamentarii europeni si-au manifestat ingrijorarea in legatura cu tot ce se intampla la ora actuala in Ucraina in ceea ce priveste de viitoarele alegeri parlamentare anticipate. Totodata ei si-au exprimat dispozitia de a sprijini eforturile statului si poporului ucrainean de a inainta pe calea reformelor democratice, de a se integra in comunitatea statelor membre ale Uniunii europene.
Mentionam de asemenea cu bucurie faptul ca in cadrul sedintelor  comisiilor de lucru ale parlamentului european, Ion Popescu a fost desemnat in calitate de raportor  al Comisiei pentru Mediul Inconjurator, Agricultura si Probleme Teritoriale (autoadministrarea locala).
Impreuna cu europarlamentarul spaniol, Luis Mari Puig, domnia sa va pregati si prezenta raportul de conceptie privind colaborarea transfrontaliera, problemele regionalizarii si autoadministrarii locale.
Faptul ca atare vorbeste nu numai despre buna pregatire profesionala a deputatului romanilor din Ucraina, cat si despre autoritatea lui in randul parlamentarilor europeni castigata prin munca cinstita.
V. Micu pentru Romanian Global News

Ieri dl. Popescu (foto) ne-a contactat la redactie pentru a ne da o veste imbucuratoare, numirea sa in functia de raportor pe probleme tranfrontaliere al Parlamentului European. Redam in cele ce urmeaza interviul integral acordat colegului de la „Crai nou” din Suceava.

– Domnule Ion Popescu, sunteti reprezentantul romanilor din Ucraina in Parlamentul acestei tari si, sunt convins, si cel mai bun cunoscator al situatiei acestora. Ce ne puteti spune despre fratii nostri din nordul Bucovinei si despre problemele lor?

– In primul rand, problemele romanilor din Ucraina, in special ale celor din nordul Bucovinei, deriva din faptul ca, desi, in mod oficial Constitutia Ucrainei prevede ca in aceasta tara exista si alte populatii bastinase in afara de populatia majoritara, cea ucraineana, pana in ziua de astazi, noi romanii, in comparatie cu celelalte minoritati nationale, inca nu suntem recunoscuti ca populatie autohtona si de aici decurg toate consecintele de rigoare in planul luptei noastre pentru identitate. Nu avem reprezentativitate garantata la nivel central si local in institutiile statului, intotdeauna fiind nevoiti sa luptam si sa negociem cu partidele politice.
Nu ni se garanteaza dreptul ca scolile romanesti sa nu se inchida si aici pot sa va dau doua exemple de scoli inchise recent, cea de la Corovia si scoala romaneasca de la Camenca. Scoala romaneasca de la Vancincauti a fost transformata in scoala mixta ucraineana, iar acest proces continua in favoarea transformarii definitive in scoala ucraineana. Nu ni se dau drepturile acordate de articolul 119 din Constitutie, respectiv fonduri pentru dezvoltarea national-culturala. Noi nu primim bani pentru sustinerea activitatii organizatiilor romanesti din zona, pentru editarea de carte, pentru ziarele nationale. Mai sunt si alte probleme grave cu care ne confruntam, insa care depind si de noi. Daca romanii din nordul Bucovinei ar fi mai uniti si ar fi mai aproape de ideile neamului si nu de ambitiile personale, atunci chiar si in ciuda acestor probleme pe care ni le creeaza constant fortele nationaliste ucrainene de culoare portocalie… repet, de culoare portocalie, pentru ca in Ucraina culoarea portocalie o au fortele nationaliste, iar cititorii din Romania trebuie sa stie acest lucru... am avea sanse mai mari de izbanda.

– Cum este tratata comunitatea romaneasca pe care o reprezentati de catre autoritatile statului, in comparatie cu celelalte etnii din regiunea Cernauti. Va intreb asta, pentru ca am auzit ca autoritatile din Ucraina aplica un tratament diferentiat in privinta respectarii drepturilor acestora, cum ar fi retrocedarea bunurilor imobiliare. Polonezii, ungurii si evreii si-au primit inapoi unele din cladirile reprezentative pentru cultura si trecutul lor, dar romanii nu.
Care este situatia Palatului National al Romanilor, transformat de ucraineni in casa a ofiterilor? Dar a casei lui Aron Pumnul?
– Referitor la minoritatea maghiara, tin sa precizez faptul ca ungurii din regiunea Cernauti nu au avut case nationale, ci numai cei din Maramuresul istoric, regiunea Transcarpatica. Referitor la toate celelalte minoritati din Cernauti, exclusiv cea romana, pot sa va spun ca acestea au obtinut unele spatii in fostele lor case nationale. Ucrainenii sunt singurii care au primit in intregime fosta lor casa nationala. Situatia Palatului National al Romanilor depinde intr-o mare masura de situatia din Ucraina, de atitudinea structurilor puterii centrale, Presedintia si Guvernul. Daca la nivel de Guvern, respectiv Comitetul de Stat in Probleme de Minoritati, ne bucuram de intelegere, nu avem aceeasi intelegere la nivelul Presedintiei si al Ministerului Apararii, pentru ca fostul Palat cultural al romanilor apartine acum armatei ucrainene. In incinta acestuia a fost instituita Casa Ofiterilor din Garnizoana nr. 29, iar acum, cand s-a dizolvat aceasta garnizoana, ar fi fost corect si binemeritat ca acest palat national sa se retrocedeze comunitatii romanesti. Insa, Ministerul Apararii a scos la licitatie acest imobil pentru ca in schimbul banilor obtinuti sa cumpere apartamente pentru cadrele militare. Si, daca la inceput suma ceruta era cam de 120 de mii de dolari, dupa interventiile noastre de a ni se retroceda casa, in loc sa ni se propuna o oferta mai avantajoasa, ni s-a ridicat pretul la suma de 25 milioane de grivne, echivalentul a 5 milioane dolari, lucru pe care romanii nu si-l pot permite. Mai mult decat atat, nu este corect ca romanii sa-si rascumpere casa lor nationala, palatul lor cultural la a carui constructie au contribuit parintii si stramosii lor. Este normal sa ni se dea inapoi acest palat. Din pacate, nici la nivelul Presedintiei Romaniei, nici la nivelul Guvernului roman, cand se duc tratative cu partea ucraineana, nu se abordeaza la modul cuvenit aceasta problema. Si, daca sunt abordate, intr-o oarecare forma, problemele romanilor din nordul Bucovinei, acestea nu sunt duse pana la capat. Asa cum nu a fost dusa pana la capat problema deschiderii, la Cernauti, a unei universitati multiculturale, proiect asupra caruia au convenit trei presedinti de stat, al Moldovei, Ucrainei si Romaniei. Era vorba de Lucinschi, Kucima si Iliescu. S-au schimbat presedintii, insa functiile acestora au ramas, statele au ramas, presedintii au vorbit in numele statelor pe care le reprezinta, iar persoanele care au venit pe aceste functii nu mai discuta despre deschiderea acestei universitati. Pun si eu niste intrebari: De ce la Cernauti nu se mai deschide aceasta universitate? De ce tace diplomatia romana? De ce tac fortele politice din Romania si cele din Moldova? Nu vorbesc de Ucraina, pentru ca aici nu suntem suficient reprezentati, un singur deputat nu poate face mai mult. Dar de ce tac fratii nostri din tara? Cu alte cuvinte, ne confruntam cu probleme care nu depind numai de autoritatile din Ucraina, depind si de autoritatile din Romania. Or, ungurii din Transcarpatia au mai multe drepturi si privilegii decat romanii de aici, pentru ca autoritatile din tara lor s-au implicat mai mult. Noi nu cerem privilegii, noi cerem numai ceea ce ne-a apartinut candva si sa ne fie respectate drepturile asa cum sunt respectate si cele ale populatiei ucrainene.
– Nu stiu daca si pe linie de invatamant sunt astfel de discriminari, dar, oricum, si aici am auzit ca sunt probleme, unele scoli romanesti aflandu-se pe lista celor care vor fi desfiintate sau transformate in scoli ucrainene. Si celelalte minoritati se confrunta cu probleme similare?
– Pot sa va spun ca, in principiu, da. Chiar si rusii, care au in prezent in regiunea Cernauti circa 45 de mii de locuitori, au ramas cu numai cu 2-3 scoli. Romanii mai au inca, din fericire, peste 80 de scoli, insa cu fiecare an ce trece, simtim pericolul tot mai mare ce planeaza asupra scolilor noastre, de a fi transformate in scoli mixte sau de a fi desfiintate. Din pacate, daca la nivel central fortele de la conducere sunt cele care promoveaza o politica de sustinere a minoritatilor, aici am in vedere Guvernul si Parlamentul, la nivelul regiunii Cernauti si a unei bune parti din Ucraina de Vest, la putere sunt fortele nationaliste, din blocul „Ucraina noastra” al presedintelui Victor Iuscenko si blocul „BIUT” al Iuliei Timosenko. Aceste forte nationaliste militeaza pentru ucrainizarea fortata a scolilor romanesti si afirmarea, in primul rand, a elementului ucrainean, in detrimentul celui romanesc, pentru ca noi, romanii, nu suntem considerati autohtoni aici in Bucovina sau in alte parti, asa cum sunt alte minoritati, cum ar fi bulgarii si ungurii in zonele locuite compact de ei. Din pacate, aceste formatiuni, care sunt sprijinite de insusi presedintele Iuscenko, duc o politica nationalista, iar atata timp cat aceste probleme nu vor fi internationalizate, sa fie aduse, prin intermediul deputatilor din Romania, la cunostinta Parlamentului European, a Consiliului Europei, iar deputatii din Romania nu vor aborda mereu si problemele noastre, ale romanilor din Balcani, din Carpati, Bucovina si din alte zone, atunci vom ramane in continuare in situatia in care suntem sau chiar mai rau. Trebuie luat exemplu de la deputatii maghiari, care intotdeauna au stiut sa apere interesele maghiarilor din Ucraina, din Romania, din Slovenia, din Voivodina etc.
– Ce demersuri ati intreprins sau ce urmeaza sa intreprindeti pentru rezolvarea acestor probleme?
– Toate problemele la care m-am referit mai sus le-am abordat, nu o data, in Parlamentul Ucrainei. Si despre Palatul national si despre scoli. Am cerut chiar saptamana trecuta presedintelui Ucrainei sa-si onoreze cuvantul dat in urma cu doi ani, cand a ajuns presedinte si a promis ca in toate administratiile din raioanele unde locuiesc compact romanii vor fi persoane care vor cunoaste limba. Au trecut deja doi ani si, nici la Hliboca, nici la Herta, nici la Noua Sulita, nici la Storojinet, sefii de administratie numiti nu ne cunosc limba. Am vorbit despre scoala din Corcesti, unde la ultimul recensamant sovietic, cand se dadea componenta etnica si pe sate, peste 90% erau romani. De cand director al acestei scoli este un reprezentant al fortelor portocalii, adica a celor conduse de doamna Timosenko, cu toate ca majoritatea copiilor sunt romani, nu se preda limba romana nici ca obiect. Mai mult decat atat, a fost o incercare de a fi schimbat preotul roman al bisericii din localitate, parintele Protiuc. Personal, am fost acolo si am analizat problema. Am observat ca majoritatea satenilor il sustin pe preot, drept care am cerut ca acesta sa ramana pe loc. Si toate acestea ni se trag din cauza fortelor nationaliste. Din pacate, fortele nationaliste, avand sustinere in Europa si, paradoxal, unele dintre ele si in Romania, cand stau la masa tratativelor, intotdeauna spun ca totul este bine, insa in realitate exista probleme grave care trebuie solutionate.
– Comunitatea romaneasca din Ucraina este inca disipata. Care sunt cauzele acestei situatii? Va putea, intr-un viitor apropiat, „Uniunea Interregionala Comunitatea Romaneasca din Ucraina”, pe care dumneavoastra ati infiintat-o, sa cuprinda toate societatile culturale romanesti din Ucraina si sa le imprime o unitate de actiune?
– Va raspund sincer ca, in acest moment, suntem in etapa cand incercam sa realizam filiale in toate regiunile din Ucraina, pentru a-i da organizatiei un statut national. In prezent avem doar statut interregional. Tin sa va spun ca organizatiile din regiunea Crimeea, orasul Sevastopol, regiunea Kiev, orasul Kiev, toate cele trei organizatii din regiunea Transcarpatica si 5 din cele 6 organizatii romanesti existente in regiunea Odessa, cu exceptia celei a moldovenilor a lui Anatol Fetescu, au aderat la organizatia „Uniunea Interregionala Comunitatea Romaneasca din Ucraina”. La Cernauti, au aderat majoritatea organizatiilor dar, din pacate, nu a ajuns de partea noastra Reuniunea Scriitorilor din Cernauti, care a participat la congresul de constituire, dar nu a depus pana in prezent un proces-verbal si nu si-a desemnat un reprezentant in consiliul national. De asemenea, Societatea pentru Cultura „Mihai Eminescu”, ale carei presedinte si conducere, dupa cum se vede, lipsesc de la evenimentele culturale ale romanilor din Cernauti desi ar trebui sa fie, nu a aderat la organizatia noastra. Avem, in ultima perioada, relatii destul de bune cu dl Aurel Constantinovici, de la Societatea „Aron Pumnul”, cu care vom continua discutiile. Noi avem usa deschisa pentru toti. Fiecare organizatie va ramane autonoma, functionand in baza statutelor proprii, insa cand sunt probleme majore, de interes national, ca de exemplu sa fie pus in discutie programul de dezvoltare national-cultural a romanilor din Ucraina, atunci trebuie sa ne adunam cu totii si sa ne punem de comun acord asupra acestui program. De asemenea, ar trebui sa fim impreuna cand cerem retrocedarea Palatului national, ar trebui sa fim impreuna atunci cand nu sunt dispute si probleme politice, ci numai probleme culturale. Din pacate insa, la nivelul regiunii Cernauti, unele ambitii personale ale conationalilor nostri nu le permit sa fim impreuna. Suntem bucurosi ca alaturi de noi se afla Uniunea Societatilor pentru Integrare Europeana din regiunea Cernauti, Fundatia de binefacere „Casa limbii romane” condusa de dl Vasile Tarateanu. Alaturi de noi se afla Asociatia bisericeasca „Vatra” din raionul Herta, noua organizatie care se ocupa de selectarea folclorului si organizarea festivalurilor pentru copii avandu-l in frunte pe dl Leci. Alaturi de noi se afla Centrul Bucovinean Independent de Cercetari Actuale din regiunea Cernauti, Clubul cultural-sportiv „Dragos Voda”, si nu incheiem aceasta enumerare, deoarece credem ca si alte organizatii, mai devreme sau mai tarziu, vor veni aici. Oricum ar fi, noi mergem inainte, abordand problemele noastre atat la nivel central, cat si la cel al consiliilor regionale, mai ales din considerentul ca Uniunea Interregionala „Comunitatea Romaneasca din Ucraina” este singura organizatie care a negociat in alegeri si a castigat dreptul sa-si sustina candidati si sa obtina reprezentare la diferite niveluri ale structurilor organizatorice de stat, chiar si la nivelul regiunii Transcarpatia.
– Care credeti ca este viitorul comunitatii romanesti in contextul politic care va caracteriza Ucraina in perioada urmatoare?
Partidul Regiunilor a luat hotararea ca sa nu scindam tara si sa nu ajungem la un razboi civil, drept care a inceput tratativele referitoare la alegerile anticipate, la inceput cele parlamentare. Noi suntem increzatori ca Partidul Regiunilor va castiga, pentru ca sondajele arata ca suntem pe primul loc cu 37%, urmati de partidele de opozitie care au 21% si, respectiv 9%. Practic, noi avem nevoie de 226 de mandate in Parlament pentru a forma noul guvern, iar potrivit sondajelor, daca astazi ar avea loc alegeri, putem obtine 262 de mandate. Daca se va intampla asa, atunci cel putin un an de zile avem posibilitatea sa adoptam noua Conceptie etno-politica de stat, prin care incercam sa demonstram ca Ucraina nu este un stat „monoetnic”, ci unul „plurietnic” in care toate minoritatile care locuiesc in mod traditional sunt autohtone si, in felul acesta, sa punem in practica Conventia-cadru cu privire la protectia minoritatilor nationale a Consiliului Europei, precum si Carta limbilor regionale si minoritatilor. Aceasta, in plan identitar. In plan intern militam pentru federalizarea Ucrainei si transformarea fiecarei regiuni in subiecte ale viitoarei federatii, context in care regiunea Cernauti sa fie mentinuta si nu dizolvata cum doreau fortele portocalii, prin reforma administrativa, respectiv alipirea la Galitia. Noi cerem ca regiunea Cernauti sa fie unitate administrativa separata, iar din punct de vedere economic cerem ca marea majoritate a fondurilor sa ramana in plan local si sa nu fie transferate la centru, la Kiev, de unde sa se intoarca numai un procent de 20%, cum era pe timpul lui Timosenko. Acum noi am obtinut un procent de 43% pentru regiunea Cernauti, iar in viitor dorim ca 60% sa ramana in plan local. Avand bani, vom avea posibilitatea sa finantam singuri scolile, casele de cultura etc. Insa, pentru a lucra in aceasta directie, avem nevoie si de o miscare politica romaneasca in Ucraina, in care speram ca se va transforma cu timpul Uniunea Interregionala „Comunitatea Romaneasca din Ucraina”, in parteneriat cu alte partide, pana cand vom avea garantata reprezentarea in Parlament, asa cum se bucura minoritatile nationale din Romania. Pana atunci trebuie sa negociem, iar lucrul acesta il facem permanent.

Deja este cunoscuta atmosfera in care se desfasoara activitatile organizate la Campul Romanesc. Participanti vor avea la dispozitie un meniu romanesc ca la mama acasa si bauturi pentru toate varstele, in timp ce muzica, dansurile, jocurile populare si alte activitati distractive le vor umple ziua si sufletul. Cei care decid sa vina cu cu cortul trebuie sa plateasca 10 dolari canadieni de persoana pe noapte. Intrarea generala va fi de 5 dolari pentru adulti si 3 dolari pentru copiii  cu varsta intre 7 si 14 ani, anunta Campul Romanesc.