Daca toti acesti oameni ar reclama, cum ar fi si firesc, la forurile internationale Romania ca le impiedica un drept garantat de Constitutie, atunci oficialii de la Bucuresti s-ar gandi mai in graba sa adopte legea votului prin corespondenta si crearea unei Circumscriptii Diaspora. Pana acum nu s-a gasit cine sa treaca aceasta lege. Poate de acum incolo?

 “Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,In care te-adancira barbarii de tirani Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,...” Asa incepe imnul nostru, dragi compatrioti, si nu este degeaba. Poporul nostru se intalneste inca o data la rascrucea timpurilor, intr-un moment de decizie. Si diferit de ce ne-a fost impus cateva deceni: acum avem puterea votului in mana.
Aici la tropice lucrurile merg mai lent, poate din pricina calduri. Ca un bun cetatean ce sunt, am dorit sa stiu unde imi pot exercitat dreptul castigat, si sa imi pot depune in secret optiunea mea. Am scris un e-mail ambasadei si de o saptamana tot astept raspuns. Nimeni nu a pomenit nimic, iar in pagina oficiala de pe internet nici nu este anuntat REFERENDUM-ul. Dau un vot de incredere si intelegere, odata ce noul consul abia a sosit, si cu certitudine sunt multe de facut, fapt este ca pe aceasi pagina oficiala inca stau numele fostei ambasadoare care de mult nu mai este pe aici. Pe pagina oficiala a Consulatului General din Rio exista un mesaj referitor la REFERENDUM in care se explica metoda votului. Acest mesaj incepe asa :

“...se va organiza referendumul prin care cetatenii romani isi pot exprima optiunea asupra demiterii Presedintelui Romaniei...” si asa mai departe urmeaza toate celelalte detalii de functionare. Eu raman fericit ca guvernul de la Bucuresti si-a adus aminte cat de uriasa este aceasta tara (Brazilia, n.n.), si asa nu a limitat doar intr-un unic loc de vot, si vezi bine ca ne-a permis multiple posturi de votare, asadar doua! Prin telefon secretarul consulatului ma informeaza ca in consulatele onorifice, ca de exemplu din statul meu, nu se poate vota pentru ca nu sunt autorizate si reglementate pentru a organiza votarea. Ma intreb eu, pentru ce servesc atunci? Poate au scopuri mai importante pe care un cetatean comun nu prea le intelege. Fapt este ca pentru a-mi exercita dreptul de cetatean liber, am optiunea de a ma deplasa 850 Km inspre rasarit sau 970 km inspre apus! Pina maine o sa ma gindesc ce-i mai bine de facut….
Apropo: asta mi-a adus aminte de anul 1985 cand dragii tovarasi ne-au dat optiunea de a semna prin “libera si spontana presiune” actul la care cedam cetatenia mea de Roman...

Un prieten din Rio de Janeiro, in varsta de 93 de ani, mi-a spus bucuros ca cu toate ca si-a rupt coapsa, cu bucurie se va duce sa voteze. La urmatoarea convorbire o sa-l intreb daca nu este dispus sa faca o transfuzie pentru citiva romanii. Cred ca dansul intelege mai bine decat multi imnul nostru:

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug de seculi ca vitele-l purtam;

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri.

Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.

Din Brazilia, Vlad Radu Poenaru, Corespondent  RGN.

Astfel teatrul LUNI va fi prezent la Viena cu doua dintre spectacolele sale cele mai premiate (inclusiv international), jucate in limba engleza: “Aici nu se simte” (You can't feel it here) – de “Lia Bugnar” si “The Sunshine Play” – de Peca Stefan.
La Heidelberg, Peca Stefan, tanarul autor al The Sunshine Play, a castigat premiul pentru inovatie in cadrul festivalului de dramaturgie Heidelberger Stuckemarktes, pentru piesa Romania 21. 

{mosimage}Intr-o scrisoare deschisa Consiliul National al Reintregirii face apel la basarabeni si nor- bucovineni sa fie solidari cu Traian Basescu. Romanian Global News prezinta apelul primit la redactie.

In momentul de fata, foarte multi dintre oamenii puterii comuniste au o putere economica extraordinara. Ii gasim in viata politica si in trusturile media. Viata noastra este afectata de aceasta realitate careia sunt hotarat sa-i fac fata si sa o diminuez. Oameni de afaceri foarte bogati - oameni cu influenta politica, politicieni - trusturi media. Acesta este triunghiul care se bate cu institutiile statului democratic in incercarea de a-si mentine dominatia pe care a avut-o timp de 15 ani. Acesti oameni controleaza discretionar viata economica si viata politica”.  
“Luati mana de pe controlul politic al tarii”, aceasta a fost fraza care a determinat lovitura de stat. 
Traian Basescu a intrat intr-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupari. Gruparea burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomeclaturisti a declansat o confruntare exploziva care are ca miza controlul total al sistemului politic romanesc. Coalitia Oligarhilor este expresia unei forte a rasturnarii axei, o miscare descendenta a traseului Romaniei - de la energia descatusarii din 1989 la cea a inrobirii totale de catre exponentii Noii Oranduiri Oligarhice.
Lansarea cu putere in spatiul public si politic a grupului de interese a realizat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al Romaniei.  Restauratia Oligarhilor pretinde reintoarcerea la un sistem de dominatie, spoliere economica si desfigurare spirituala a Romaniei. 
Regimul comunist din Romania a fost impus prin ocupatie militara, politica, economica si culturala de catre Moscova. Asa numita Revolutie din 1989, a rasturnat doar sistemul statelor comuniste din fostul lagar sovietic dar nu si reteaua adanc conspirata a  internationalei promoscovite.  
Agentura s-a restaurat in formula “capitalista” prin echipa moscovita adusa de Ion Ilici Iliescu in formula Frontului Salvarii Nationale. Agentii acestei grupari au iesit la lumina si au acaparat, la vedere, dupa 1989, toate parghiile importante ale statului. 
Partida FSN-ului reprezinta un model de retea proiectata pentru acapararea resurselor institutionale si a spatiului public. Avand experienta muncii conspirative masinaria infractiunilor consolidata pe reteaua Securitate-Partid s-a organizat in carteluri si mafii si s-a raspandit in toate partidele. 
Acum dupa aproape doua decenii de activitate neintrerupta, s-a agregat un concern care vrea sa modeleze spatiul public dupa bunul sau plac si sa conduca hegemonic intreaga tara. Cartelul oligarhilor cu miros de petrol controleaza cea mai mare parte a presei, a campului politic si a spatiului de afaceri din Romania. 
Conform hartii politice de azi a Romaniei, frontierele interne au fost strapunse de grupari agregate prin exercitiul criminalitatii organizate. Momentul actualei crize defineste o formidabila resurectie a grupurilor ascunse – pana in prezent, care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma si controlul politic.
Parghiile statului au fost preluate si folosite de carteluri si mafii organizate intr-o masinarie a infractiunilor, care au reusit crearea unei baze a organizatiilor negre cu gulere albe ale societatii romanesti. Reteaua oligarhilor nu este nimic altceva decat tot o “patura superpusa”, pentru a folosi termenii gazetarului Mihai Eminescu.
Reteaua de crima organizata transfrontaliera s-a infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului. Romania a atins un prag critic, premergator disolutiei si destructurarii nationale. Eficacitatea grupului oligarhic arata o remarcabila tenacitate. Romania pare a fi la cheremul grupurilor periferiale a noii clase oligarhice formate pe scheletul activului de partid, al nomenclaturii si al servilor nomenclaturii de partid, securistii.
Asemanarea si coincidenta miscarilor de pe scena politica a Romaniei si Ucrainei nu sunt deloc intamplatoare. Si aici, si in Ucraina, se da o batalie – aproape pe fata intre interesele rusesti si cele euro-atlantice. Nu intamplator oligarhia noastra este conectata direct la oligarhia agentilor Moscovei. Noile evolutii din campul politic din Romania, dar si din spatiul mai larg al vecinatatilor rasaritene, Ucraina, mai ales, reclama o noua cheie de abordare, adecvata dinamicii evenimentelor care sunt in derulare. Jocul mogulilor din presa si sprijinul din umbra sau fatis obtinut de acestia dinspre Est nu pot fi decriptate fara intelegerea acestui aspect.  
Una dintre mize este obtinerea controlului spatiului energetic in regiunea sud-est-europeana, in care se afla si Romania, un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Ne aflam intr-o arie de intersectie a numeroase interese geo-politice, in mijlocul bataliei pentru trasarea rutelor viitoarelor conducte care urmeaza a fi alimentate de titeiul din bazinul Marii Caspice.
O rivalitate energetica fara precedent se ascunde in spatele numeroaselor dispute diplomatice si militare regionale. Din aceasta perspectiva trebuie asezata grila de intelegere a rolului si a actiunii gruparilor oligarhic conectate la capitalul rusesc. Dupa transformarea Guvernului intr-un Consiliu de Administratie si a majoritatii Parlamentului intr-o anexa a acestuia, ultima reduta politica de apararea a independentei Romaniei, Presedintia, a fost atacata pentru a fi aservita intereselor nelegitime ale acestei retele transpartinice. Asaltul oligarhiei impotriva institutiei prezidentiale tinteste de fapt controlul discretionar al vietii politice din Romania si accesul total la resursele economice.
Presedintele Traian Basescu, imediat dupa investitura, a aplicat o lovitura devastatoare conglomeratului cleptocratilor. Basescu le-a garantat magistratilor independenta si i-a indemnat sa aplice legea si sa finalizeze dosarele de cercetare penala ale marii coruptii, care trenau de ani si ani de zile. Atat pentru aceasta cat si pentru orientarea sa ferma spre aliatii strategici nord-atlantici, coalitia pradatorilor a hotarat suspendarea si eliminarea presedintelui din spatiul politic si public romanesc. Parlamentul, care trebuia sa reprezinte tribuna democratiei romanesti, a fost subminat prin intermediul unor elemente racordate prin fire nevazute la statul de plata al conjuratiei anti-Basescu. Cei 322 reprezinta un parlament privat, interfata publica a Oligarhiei care, de dincolo de scena, dicteaza cine si cum sa fie suspendat. Convergenta petro-liberalilor cu gruparea  lui Ion Iliescu a asezat manevra celor 322 in umbra Moscovei cu scopul vadit al restauratiei dictaturii oligarhilor reuniti in conjuratia anti-Romania.
Sfidarea cadrului normativ al Constitutiei amorseaza o noua lovitura de stat. Suspendarea presedintelui anuleaza fundamentele legale ale statului de drept si batjocoreste vointa populara, dupa cum remarca intemeiat Biserica Ortodoxa Romana in Apelul catre Curtea Constitutionala pentru solutionarea morala a actualei crize politice. Ramane ca alegatorii sa-si asume un rol sanitar – inlaturarea, prin vot, a faradelegii membrilor corupti ai clasei politice.
Daca institutiile statului nu mai pot apara Presedintia sau Constitutia, atunci este datoria cetatenilor sa o faca, prin vot, la acest Referendum. Noi toti trebuie sa sustinem un principiu: suportul activ al institutiei Presedintiei si apararea Constitutiei.  Iata de ce trebuie sa spunem NU demiterii presedintelui!
Civic Net – Piata Universitatii

Domnule Dungaciu, ziarul FLUX isi propuna sa deschida o dezbaterea in paginile sale despre problematica cetateniei romane pentru cetatenii R. Moldova, in contextul in care aceasta problema este una dintre cele mai arzatoare pe agenda cetateanului de aici, dupa cum s-a vazut mai ales la sfarsitul anului trecut. Incepem aceasta dezbatere prin a va intreba cum vedeti dumneavoastra aceasta problema?
Cred ca nu se poate un moment mai potrivit pentru a vorbi despre cetatenie decat cu cateva zile inainte de asteptatul Referendum de la 19 mai pentru demiterea sau nu a presedintelui roman Traian Basescu. Repet ce mai spuneam intr-un dialog gazduit tot de ziarul dumneavoastra: Referendumul din 19 mai este un prilej excelent pentru cetatenii romani din R. Moldova pentru a-si proba civismul romane si european intr-o confruntare care ii priveste direct si pe ei! Cetatenia romana este si un drept, dar si un merit. Adica se si castiga! Si se castiga si prin gesturi care sa demonstreze ca, dincolo de ratiunile materiale, exista si un angajament moral solid fata de ceea ce se intampla in tara al carui cetatean esti. Sau al carui cetatean vrei sa devii...

A uitat Bucurestiul de problema cetateniei pentru basarabeni?
Eu cred ca nu. Va reamintesc ca, dincolo de recentul Mesaj al presedintelui roman Traian Basescu catre romanii din R. Moldova, tot presedintele a trimis pe 10 aprilie Parlamentului Romaniei cererea de reexaminare a Legii privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, propunand o serie de amendamente, cerute dealtfel si de o mare parte a organizatiilor romanilor de pretutindeni, inclusiv din R. Moldova, si ignorate in varianta adoptata de Parlament. Asta a indicat acelasi interes constant fata de aceste lucruri, inclusiv, cred eu, fata de problema cetateniei...
„Pauza” pe care ati sesizat-o in chestiunea cetateniei are de-a face, pe de-o parte, cu actuala situatie politica de la Bucuresti, si, pe de alta - si se pare mie – de o lipsa de initiativa si imaginatie in a discuta si aseza corect aceasta problema in raport cu mizele Romaniei sau ale R. Moldova.

„Pentru a aborda corect si eficient problematica cetateniei romane pentru cetatenii R. Moldova indreptatiti sa o revendice trebuie mai intai scoasa din cliseele ideologice in care se afla acum”.
Cum vedeti dumneavoastra dezbaterea acestei probleme?
Cred ca pentru a aborda corect si eficient problematica cetateniei romane pentru cetatenii R. Moldova indreptatiti sa o revendice trebuie mai intai sa scoatem problematica cetateniei romane din cliseele ideologice in care se afla acum. Aceste clisee ideologice sau mituri legate de cetatenia romana si efectele ei trebuie deconstruite, respinse, iar problema trebuie pusa pe fagasul ei firesc.

Care ar fi aceste clisee ideologice?
Sunt trei, in opinia mea. Primul cliseu este ca problema acordarii cetateniei romane trebuie pusa pe ecranul national. De aici, unii se grabesc sa traga concluzia cetatenia romana se leaga direct de disparitia statului R. Moldova, prin unirea cu Romania. Al doilea cliseu este ca acordarea cetateniei romane „goleste R. Moldova de cetateni”, si al treilea cliseu este ca acordare cetateniei romane blocheaza solutionarea problemei transnistrene.

Sa le luam pe rand....
Primul cliseu, respectiv legarea procesului de acordare a cetateniei romane de unirea iminenta dintre cele doua state este profund falsificator. In realitate, ecranul principal pe care trebuie proiectata problema este, in primul rand, cel european, nu cel national. Desigur, este si el implicat, dar nu in primul rand.
Problematica acordarii cetateniei romane pentru cetatenii R. Moldova trebuie pusa – la Bucuresti, la Chisinau sau la Bruxelles - in contextul europenizarii R. Moldova, ca solutie eficienta pentru obtinerea acestui obiectiv. Fara sa fie singura solutie pentru europenizarea R. Moldova, cetatenia romana este indiscutabil parte a solutiei. In opinia mea, acordarea cetateniei romane, implicit europene, va induce o dinamica in interiorul societatii din R. Moldova care, din pacate, acum nu exista. Si nu vad deocamdata de unde ar aparea ea. E vorba despre acel factor dinamizator care misca societate sau genereaza o tensiune pozitiva in interiorul ei. Acel factor lipseste acum, iar acordarea cetateniei romane ar putea fi acel catalizator. Cineva cu pasaportul romanesc in buzunar este mult mai relaxat, psihologic, in primul rand, pentru viitorul lui si al copiilor lui. O parte din timorarea pe care o poate resimti cineva in raport cu autoritatile, diverse institutii, birocratia de aici - fie ca este om de afaceri, intelectual, mic intreprinzator etc. - dispare. Sau se diminueaza semnificativ. Orice s-ar intampla, el stie ca exista o protectie, care functioneaza extrem de bine, intr-o prima instanta la nivel psihologic.
Cred ca, in special, micul business ar avea cel mai mult de castigat. Cineva cu pasaport romanesc deschide mai usor o afacere in R. Moldova, mai ales  cu parteneri romani, fluidizand semnificativ cooperarea transfrontaliera dintre cele doua tari, adica cooperarea R. Moldova cu Europa. Acel sentiment de neputinta, de inutilitate a demersului public, a senzatiei ca nimic nu este posibil, ar putea fi diminuat de acest aflux de dinamism pe care cetatenia romana l-ar induce in societatea din R. Moldova...
Un element care nu trebuie neglijat, nici la Chisinau sau Bucuresti, dar nici la Washington sau la Bruxelles, in conditiile in care s-au inregistrat atatea proiecte esuate aici si in conditiile in care europenizarea si modernizarea merg atat de dificil...

Cum poate fi inlaturat al doilea cliseu?
Al doilea cliseu ideologic este cel dupa care acordarea cetateniei romane ar „goli” R. Moldova. Si, implicit, s-ar repopula acest teritoriu cu slavi, in special rusi. O asemenea afirmatie este o aberatie, nu numai pentru ca nimeni nu a facut demonstratia legata de ce anume ar genera un „exod” al rusilor in R. Moldova, dar si pentru ca statisticile din anul trecut arata limpede ca un asemenea „exod” spre R. Moldova nu exista.
Dincolo chiar de aceste argumente, afirmatia ca cetateni romana goleste R. Moldova este o eroare. Nu cetatenia goleste R. Moldova, ci mecanismul vizelor‚ genereaza, mai degrada, asa ceva! Avand cetatenia, problema respectivei persoane nu mai este cum sa plece mai repede din R. Moldova, daca vrea sa faca asta, caci problema obsesiei plecarii nu se mai pune. Poate pleca oricand! Prim urmare, chiar si cand pleca sa munceasca, este mult mai probabil sa se intoarca acasa si sa incerce sa traiasca european acolo, sa asigure prosperitate lui si copiilor lui, chiar sa cladeasca o afacere, decat sa se stabileasca undeva in Occident sau Romania cu ipoteza revenirii candva, nu se stie cand...
Aceasta protectie psihologica nu o are omul care are doar viza pentru UE. O viza care nu se obtine usor, dar care, odata obtinuta, nu mai ai intotdeauna garantia ca va fi obtinuta si a doua oara! La care se adauga si procesul umilitor in care esti implicat, de fiecare data cand aplici, oriunde aplici...
Prin urmare, cel care are (doar) viza este candidatul principal la stabilire/munca ilegala in Europa si la ne-revenire acasa. Viza este mai degraba mecanismul care goleste R. Moldova, nu cetatenia, daca vreti sa punem problema in acesti termeni...

Ar accepta Europa aceste argumente?
De ce nu, daca sunt rezonabile si in acord cu interesele ei? Pentru UE problema controlului cetatenilor R. Moldova este una stringenta. Este limpede insa ca prin mecanismul cetateniei romane acest lucru se va obtine mult mai usor! Este, daca vreti, interesul Bruxelles-ului de a aborda problema europenizarii R. Moldova si prin acest instrument, respectiv cel al cetateniei romane. E nevoie desigur de diplomatie publica, nu doar oficiala, de dezbatere serioasa, lucida, eficace, pentru gasirea celor mai eficiente maniere de a moderniza si europeniza R. Moldova. Asta isi doreste, pana la urma, toata lumea!

Cum stam cu al treilea cliseu?
Al treilea cliseu este faptul ca cetatenia romana ar periclita, chipurile, solutionarea problemei transnistrene. Iarasi eroare! Daca dam inapoi filmul evolutiilor acestui conflict vom vedea ca problematica cetateniei romane nu a jucat, practic, nici un rol. Cei care sustin ca da, vor trebuie sa ne explice cum se faca ca, desi pozitia pro-rusa de dupa 2001 a presedintelui Voronin si a partidului Comunistilor a coincis, practic, cu perioada in care acordarea cetateniei romane a fost blocata, nu s-a sesizat nici un progres in solutionarea conflictului trasnistrean? Pentru ca ar fi fost indeplinite toate conditiile, in aceasta perspectiva: pro-rusism si anti-occidentalism din punct de vedere politic la Chisinau si, concomitent, decuplarea de Romania, inclusiv prin stoparea procesului de acordare a cetateniei. Si rezultatul a fost nul, mai mult, s-a vazut care a fost reactia in 2003... A cupla acordarea cetateniei romane cu solutionarea conflictului transnistrean e o tinta falsa.

Dumneavoastra afirmati deci ca acordarea cetateniei romane nu afecteaza in realitate solutionarea conflictului!
Mai mult. Eu cred ca dimpotriva! Cetatenia romana este un instrument care, direct sau indirect, ajuta la solutionarea problemei. Acordarea cetateniei romane este un instrument care ar face R. Moldova mai atractiva pentru populatia din Transnistria din doua puncte de vedere. In primul rand direct  - multi transnistreni vor cetatenia romana! -, a doua oara indirect. Si iata cum: daca suntem de acord ca cetatenia romana este un factor de europenizare si modernizare al R. Moldova, ceea ce eu cred cu sinceritate si am incercat sa argumentez mai sus, atunci acest mecanism va fi unul care va contribui la cresterea atractivitatii malului drept al Nistrului pentru cei care locuiesc pe malul stang. Atractivitate care, din pacate, dupa cum spun si parlamentari, diplomati sau experti europeni, deocamdata nu exista. Si aceasta carenta, chit ca o recunoastem sau nu, ramane un impediment major in solutionarea problemei...

„A pune astazi problema Tratatului de baza inseamna a pune caruta inaintea boilor!”
Ceea ce spuneti dumneavoastra presupune cooperare intre R. Moldova si Romania. Ceea ce Chisinaul conditioneaza de semnarea Tratatului de baza...
Problema tratatului este pusa uneori la Chisinau intr-un mod pe care eu, personal, nu il inteleg. Si diplomatic vorbind, este cel putin bizar... Un tratat nu e o chestiune cu care o parte (un stat) vine la cealalta parte (celalalt stat) si ii cere intempestiv sa il semneze! O asemenea abordare e ridicola! Pe aceeasi logica, si Bucurestiul ar putea insaila repede un tratat, sa il puna pe masa Chisinaului, acesta sa il refuze, si apoi Bucurestiul sa se planga ca R. Moldova nu vrea tratat! Daca ar face asta, Bucurestiul ar fi si el ridicol...
Un tratat este insa altceva. Intr-un tratat, ca intr-un dans, e nevoie de doi. Tratatul este, in ultima instanta, expresia a ceea ce doua state au in comun la un moment dat, adica numitorul comun, unanim acceptat, la care s-a ajuns pe baza unor negocieri, cedari sau compromisiuri. Tratatul, la fel precum un contract, este expresia acelei dorinte de a negocia, in primul rand, si a gasirii numitorului comun, in al doilea rand. Asa cum la orice contract exista baza de negociere initiala, pentru ca pe baza ei sa se concretizeze contractul, asa si la un tratat trebuie sa existe mai intai aceea baza de la care se pleaca spre obtinerea tratatului final.
Dar ceea ce ma tem eu este ca, deocamdata, aceea baza initial nu se intrevede. Nu e constituita. Relatiile economice, culturale, sociale, educationale dintre cele doua state nu sporesc asa cum ar fi normal si sunt departe de a o constitui o baza solida, implicita, de la care se poate, eventual, pleca spre negociere. Mai mult, anumite optiuni de la Chisinau, precum recenta tentativa de blocare a accesului persoanelor cu dubla cetatenie accesul spre functii publice nu este altceva decat o masura de dinamitare a acelei baze despre care vorbeam – ca sa nu mai vorbim ca, in cazul cetatenilor romani, vorbim despre refuzul cetatenilor acelui spatiu in care R. Moldova vrea sa se integreze! E ca si cum a-i spune: „Vrem Europa fara europeni!”.
Revenind insa, cand o asemenea baza lipseste, a vorbi despre Tratat este cel putin o inadecvare. A pune astazi problema tratatului de baza inseamna a pune caruta inaintea boilor!