MAE prin consul general le refuza acest drept, cu toate ca liderii romani ofera alternativa votarii la Liceul romanesc din Chicago. Romanian Global News prezinta scrisoarea deschisa adresata de liderii comunitatii romanesti, autoritatilor responsabile din SUA si Romania.

Scrisoare deschisa adresata:
Consulatului General al Romaniei la Chicago,
Ambasadei Romane din Washington D.C.
Ministerului Afacerilor Externe
si Cabinetului Primului Ministru al Guvernului Romaniei

Chicago, 10 mai 2007

Re: Solicitare de autorizare a unui centru de votare suplimentar
 pentru cetatenii romani ce doresc sa participe la referendumul din 19 mai 2007

Stimate Domnule Consul General, George Predescu,
Stimata Doamna Charge d’Affairs, Daniela Gitman,
Stimate Domnule Ministru Adrian Mihai Cioroianu,
Stimate Domnule Prim Ministru Calin Popescu Tariceanu.

Va scriem aceasta scrisoare solicitandu-va sprijinul in autorizarea unui centru de votare suplimentar in zona metropolitana a orasului Chicago care sa permita o mai mare participare a cetatenilor romani din aceasta zona geografica la referendumul din 19 mai 2007 pentru demiterea presedintelui Traian Basescu. Nadajduim in intelegerea dumneavostra ca urmare a ordonantei de urgenta adoptate de Guvernul Romaniei in data de 4 mai 2007 cu privire la posibilitatea de deschidere a noi sectii de votare, altele decat cele din ambasade si consulate.

Acest referendum este un act istoric fara precedent iar rezultatul multei mediatizari din ultimele luni au trezit un interes ridicat de participare a cetatenilor romani din jurisdictia Consulatului General al Romaniei la Chicago. Problema cu care ne confruntam este legata de faptul ca acest referendum este planificat pentru o zi de sambata cand vecinatatea consulatului din Chicago este extrem de aglomerata facand parte din bine-cunoscuta mega-artera comerciala Mila Magnifica (Magnificent Mile) care atrage in fiecare zi de sambata zeci de mii de localnici si turisti. Organizarea referedumului din 19 mai a.c. in aceste conditii doar la sediul consulatului ar fi interpretata si comentata de cei mai multi ca un dezinteres din partea autoritatilor romane si chiar a Consulatului pentru cea mai mare parte a cetatenilor romani din zona fiind deja comentata ca un act de descurajare a participarii la vot a multora.

Totodata, faptul ca pentru accesul in mica incinta a Consulatului General al Romaniei la Chicago la al 11-lea etaj din cele 63 existente (cladirea fiind a 13-a cea mai inalta din orasul Chicago) sunt necesare lifturile ar prezenta de asemenea un impediment si ar crea o aglomerare care desigur nu ar fi tolerata nici de administratia blocului comercial ce gazduieste sediul consulatului. De altfel, am contactat firma imobiliara responsabila pentru administratia acestui bloc si ni s-a spus ca sub nici o forma aceasta nu ar fi pregatita pentru participarea la o astfel de actiune a nici macar 5 mii de persoane, chiar daca acestia ar veni la timpuri diferite perfect echidistante de-a cursul celor 12 ore de desfasurare a referendumului. Media de participare in acest caz fiind de 7 persoane pe minut, ceea ce este imposibil de realizat in aceste conditii – ori comunitatea romaneasca din Chicago si imprejurimile imediate este estimata la peste 100 de mii de cetateni romani, fara a lua in calcul comunitatile din celelalte state invecinate din proximitatea consulatului din Chicago. Aproximand ca cei mai multi nu si-au pastrat toate actele de cetatenie romana la zi, apreciem ca pentru o buna organizare a acestui referendum Consulatul General al Romaniei la Chicago ar trebui sa fie pregatit sa creeze conditii si acces conevnient la cel putin 10% din acestia, deci cel putin pentru 10 mii.

Din cate ne-ati confirmat prin insasi informatiile prezentate pe pagina Ambasadei Romane din Washington D.C. pe internet, sectia aceasta de votare este unica pe or raza de 210 mile (aprox. 330 kilometri), cea mai apropiata fiind sectia de votare de pe langa Consulatul Onorific din Indianapolis. Sectia de votare din incinta Consulatului General al Romaniei la Chicago urmeaza sa serveasca comunitatile romanesti din statele Illinois, Iowa, Wisconsin, nord-estul statului Indiana, sud-vestul statului Michigan si vestul statului Ohio, acestea fiind mai apropiate geografic de Chicago decat de consulatele onorifice din Indianapolis, Detroit sau Cleveland.

Nu in ultimul rand, problema ineficientei parcarilor de masini si practic a inexistentei unei alternative transmite de asemenea un semnal negativ si o contra-invitatie in sine. Dorim sa va infomram faptul ca trei din cladirile de parcare din imediata vecinatate sunt inchise pentru renovari sau reconstructii creand deja o aglomeratie pe centrele de parcare publice ramase in functiune intre numerosii zgaraie-nori din vecinatatea imediata. Mai concret, cladirea Olympia Centre care gazduieste sediul consulatului de regula sambata dimineata isi inchide portile si nu mai permite accesul autoturismelor pentru parcare publica dupa ora 9:30 – 9:45, parcarea fiind limitata locatarilor si celor cu permit. Aceasta situatie este datorita faptului ca locurile pentru parcare publica sunt mai putin de 50 si se ocupa rapid de la primele ore de clientii reputabilelor magazine din Olympia Centre precum Neiman Marcus. Aceste detalii le avem de la administratia blocului. Mai mult: blocul imediat adiacent spre vest are doar 25 locuri de parcare disponibile sambata, in caz de maxima necesitate mai pot fi parcate inca 5 masini pe un culoar de acces. Acest lucru a fost confirmat de managerul parcarii 777 nord Michigan Ave.

Pentru a valida informatiile primite de la administratia blocurilor care concludea ca parcarea este un impediment imposibil de depasit am vorbit cu locotenentul sef de tura de la statia de pompieri vis-a-vis de cladirea consulatului dar si cu sergentul de serviciu al politiei orasului Chicago responsabil pentru imediata vecinatate a adresei 737 N. Michigan Avenue. Ambii au confirmat faptul ca nu este posibil sa avem pretentia sau sa visam ca nici cel mult 1000 de oameni (peste volumul de oameni deja asigurat cu regularitate in fiecare sambata de magazinele si punctele turistice din zona) sa-si gaseasca loc de parcare in conditii confortabile si fara sa calce legea circulatiei. Situatia ar fi cu putin altfel in ziua de duminica, insa nu prea grozava pentru ca este tot parte din week-end.

In imediata vecinatate a cladirii de la 737 N. Michigan mai sunt alte numeroase cladiri care sunt cotate ca problema din cauza parcarii datorita retragerii disponibilitatii de parcare in cele trei cladiri de parcare publica ce sunt in constructie sau renovare de care am mentionat anterior. Astfel, la 700 N. Michigan este cladirea Chicago Place cu 49 de etaje, la 800 N. Michigan este cladirea Park Tower cu 67 etaje,  la 845 N. Michigan este cladirea Water Tower Place de 74 de etaje, la 875 N. Michigan renumita cladire John Hancock Center cu 100 de etaje ce este si o atractie turistica cu doua nivele de observator si patru de restaurante, la 900 N. Michigan o cladire de 66 etaje, la 919 N. Michigan cladirea Palmolive cu 37 de etaje, etc. Pe o raza de un kilometru sunt peste 2oo de mii de metri patrati de magazine supraetajate si super aglomerate in fiecare sambata, oferind totul pentru orice varsta, precum si 120 de restaurante si locuri unde se serveste mancare, cafea sau racoritoare. Aceasta este Mila Magnifica.

Aceste conditii, in cazul in care singura sectie de votare pe o raza de peste 300 kilometri este Consulatul General al Romaniei din Chicago de la 737 N. Michigan Avenue, ne pun in fata unei situatii fara precendent in care mesajul dvs. si al organelor guvernamentale romane pe care le reprezentati este clar: „Cetateni romani aveti dreptul la vot cu totii dar veniti la vot cat de putini ca sa nu creati probleme vecinilor, managementului blocului comercial, departamentului de pompieri si politiei.” Daca aceasta declaratie nu va satisface si daca nu doriti sa ramaneti in istoria comunitatilor romanesti cu o astfel de remarca, va rugam respectuos sa luati in considerare cererea noastra de a autoriza functionarea unei sectii de votare suplimentare.

Astfel, propunem in atentia dumneavoastra pentru autorizarea de sectie suplimentara de votare sediul Liceului Romanesc Logos din Niles de pe strada Caldwell Avenue la numarul 7280. Aceasta institutie ce apartine comunitatii romanesti din Chicago este foarte bine cunoscuta deja de cei mai multi membri ai comunitatii, este usor accesibila tuturor cetatenilor romani ce locuiesc sau muncesc in suburbiile de nord imediat adiacente orasului Chicago, precum si celor ce calatoresc pe expresurile I-94, I-294, I-90 si I-190 in imediata apropiere a aeroportului O’Hare. Totodata, aceasta institutie este imediat adiacenta proprietatii ce apartine unei biserici romanesti, Bethany Romanian Church, care mai poseda o proprietate si vis-a-vis de Liceul Logos. In total proprietatea Liceului Logos si cele doua ale bisericii Betania ofera peste 320 de locuri de parcare gratuita ce ar putea fi folosite exclusiv de cetatenii romani participanti la vot. In plus, imediat langa biserica Betania este situata Biserica Ortodoxa Greaca St. Haraambos unde romanii sunt al doilea grup etnic ce frecventeaza biserica (imediat dupa greci) si unde sunt disponibile inca 140 de locuri de parcare.

Totodata, accesul persoanelor cu handicap fizic dar si al autobuzelor sau vehiculelor pentru transport in comun este foarte usor de realizat si nu necesita nici un efort suplimentar. Pe langa aceste aspecte, mentionam faptul ca atat institutia Liceului Logos cat si biserica romaneasca vecina dar si biserica greaca beneficiaza de o atentie si un respect deosebit din partea politiei orasului Niles al carui sediu este la mai putin de un kilometru distanta, iar politia Niles a oferit deja sprijinul organizatoric cu participarea ofiterilor necesari pentru buna desfasurare si chiar eventuala dirijare a traficului rutier pe bulevard pentru acces usor in si din parcarile mentionate. Acest lucru de fapt nu este o noutate pentru politia Niles care asigura cu regularitate asistenta bisericii romanesti de vis-a-vis cu dirijare de trafic rutier in fiecare duminica seara cand aceasta reuseste sa adune cu regularitate peste 1000 de crestini romani.

Pe langa aspectul incurajator al cladirii si al facilitatilor aferente acestei institutii mesajul transmis de parteneriatul  mass-mediei romane din zona, care urmareste cu mare interes modul in care se raspund romanii la chemarea la vot, ar fi unul de incurajare a participarii tuturor cetatenilor romani la vot pe un teren neutru, respectiv al binecunoscutei Scoli Romanesti Crestine inter-denominationale, mai degraba decat al unei biserici sau institutii denominationale.

Mentionam faptul ca interesul nostru, al initiatorilor acestei petitii, precum si dorinta de a avea aceasta a doua sectie de votare este rezultatul presiunii ascultatorilor diverselor emisiuni de radio in limba romana din Chicago, al telespectatorilor emisiunilor tv romanesti si al cititorilor ziarului Romanian Tribune – carora in cazul nesolutionarii acestei probleme le datoram explicatii serioase. Nu uitati va rugam faptul ca noi locuim aici de zeci de ani si vom ramane printre ei si anii urmatori, asa ca nu putem fi pasivi nevoii de a avea conditii de votare pentru cel putin 10% din ei. Acest lucru ar fi un semnal de buna credinta din partea domniilor voastre si a institutiilor si organelor guvernamentale pe care le reprezentati.

Nadajduim in atentia si intelegerea dumneavoastra precum si a oficialilor abili sa sprijine o astfel de initiativa cetateneasca si va multumim anticipat pentru luarea in consideratie a solicitarii noastre.

Initiatori,

Petru Amarei – Presedintele organizatiei International Missions Alliance
   Presedintele Televiziunii Crestine Romane din Chicago
   Trezorier al organizatiei Romania-NATO Alliance

Steven V. Bonica – Director Executiv al organizatiei Romanian-American Network Inc.
        Director General al ziarului Romanian Tribune editat la Chicago
        Editor General al revistei Romanian Impact Magazine
        Secretar al organizatiei Romania-NATO Alliance din Niles
       
Vasile Bouleanu – Purtator de Cuvant al organizatiei Romania-NATO Alliance

Daniel Chiu – Pastor al Misiunii Logos si fondator al Liceului Logos Christian Academy
   Redactor Sef al publicatiei Logos

Octavian Cojan – Reporter Spcial al emisiunii de radio Mandra Romanie din Chicago
   Presedinte al organizatiei Illinois Romanian-American Community
   Vice-Presedinte al organizatiei Romania-NATO Alliance
   Presedintele Comisiei Electorale al Sectiei de Votare din Chicago

Marcel Marian – Director al postului Radio Valahia din Chicago

Mike Martini – Director al emisiunii de radio „Voice of Romania”din Chicago
   Director al festivalului romanesc „Taste of Romania”

Ing. Laurentiu Murg – Director al Liceului Logos Christian Academy
   Secretar al organizatiei Romania-NATO Alliance

Marius Stanescu – Director al emisiunii de radio in limba romana „Vocea Sperantei”
        din Chicago
        Redactor al revistei Perspective
       
Dan Tomei – Director al postului romanesc Radio 27 din Chicago

Precum si consultantii juridici:

Avocat Petra Micu – Membra a Baroului de Avocati din Chicago
   Consilier Juridic al Televiziunii Crestine Romane din Chicago

Avocat Ioana Salajanu - Membra a Baroului de Avocati din Chicago
   Consilier Juridic al organizatiei Round Table Society din Chicago

Avocat Jon Tomos – Membru al Baroului de Avocati din Chicago
   Consilier Juridic al organizatiei Romanian-American Network Inc.
 
Avocat Dimitrie Bogdan Umbrarescu  – Membru al Baroului de Avocati din Chicago
   Consilier Juridic al ziarului Romanian Tribune

Au participat peste 35.000 de persoane, fiind mitingul care a reunit cel mai mare numar de participanti de pana acum. Multimea a scandat: "Alo 322 , vrem presedintele inapoi", "Jos Tariceanu", "Basescu nu ceda, tara e de partea ta". In discursul sau, Basescu a reluat criticile la adresa oligarhilor: Voiculescu, Patriciu, Tariceanu, Hrebenciuc, Iliescu si i-a indemnat pe sustinatorii sai sa voteze NU la referendumul din 19 mai.
Tot sambata la Pitesti, Partidul Social Democrat, impreuna cu PRM, PNL si PC a organizat, un miting impotriva lui Traian Basescu. Organizatorii care au anuntat prezenta a 15.000 de persoane, au reusit cu greu sa stranga aproximativ 6000 de oameni. Ion Iliescu si Mircea Geoana l-au atacat in termeni duri pe Traian Basescu, cerand celor prezenti sa voteze pentru demiterea lui.

{mosimage}Convorbire cu expertul Dan Dungaciu, Studii de Securitate, Universitatea Bucuresti,  Institutul de Relatii internationale al Academiei Romane.

„Modul in care se „argumenteaza” astazi nevoia retragerii soldatilor romani din Irak este ilustrarea perfecta a populismului implicat in deciziile strategice si de securitate!”

Domnule Dungaciu, cum comentati recentele evolutii in problemele de securitate care vizeaza Romania? Sa incepem cu problema retragerii soldatilor romani din Irak.
Inainte de a da un verdict in aceasta chestiune, ar trebui sa comentam nitel maniera in care se pune aceasta problema astazi la Bucuresti, de catre unii actori politici, cel putin. Se acrediteaza ideea ca „poporul” sau „spiritul public” sau „spiritul poporului” nu trebuie sa vina in contradictiei cu deciziile sau orientarile strategice ale Romaniei, ca ceea s-a petrecut initial la 1914, de pilda, nu trebuie sa se mai repete, ca e timpul sa implicam opinia publica in decizia politica, inclusiv in deciziile de construire a aliantelor care privesc domeniul de securitate si aparare. Pe cale de consecinta, se invoca sondajele si, mai departe, se decide in acord cu ele...
Eu nu spun ca aceasta strategie nu o fi buna, spun insa ca e, in realitate, imposibil de practicat pana la capat. Si se termina de obicei printr-un exercitiu demagogic. Caci daca nu aplici acest principiu pana la capat, adica in orice decizie de acest tip, si nu numai in unele situatii, dibaci selectate politic, atunci acest exercitiu risca sa ramana doar demagogie.

Puteti exemplifica?
Da... Inainte de 1989 si o perioada dupa 1990, problemele de securitate si deciziile strategice nu erau apanajul dezbateri publice sau al dezbaterilor electorale. Vedem ca lucrurile incep sa se schimbe astazi. Si nu doar in Romania, dar acum despre asta vorbim.
In cazul retragerii soldatilor romani din Irak, constatam astazi ca este convocat solemn poporul, care, fireste, sensibilizat de unii politicieni si de imaginea sicrielor care se intorc de pe front, tinde sa se opuna prezentei romanesti acolo. Iar unii politicieni reactioneaza si spun: „daca asta vrea poporul...”. Astfel ca modul in care se „argumenteaza” astazi nevoia retragerii soldatilor romani din Irak este ilustrarea perfecta a populismului implicat in deciziile strategice si de securitate!
Prima intrebare e urmatoarea: daca in decizia de securitate si strategie nationala poporul este convocat si el are ultimul cuvant, ce mandat mai poate avea un ministru de externe sau ministru al fortelor armate roman care se afla in fata partenerilor sai strategici – cazul SUA – sau a partenerilor sai din NATO? Ce va spune? Cum va reactiona la anumite propuneri sau proiecte strategice? Se va justifica ceva de tipul: „stati sa merg acasa, facem un sondaj, vedem ce vrea poporul, si va transmit raspunsul?”. Caci e evident ca orice trimitere de soldati afecteaza bugetul, orice deces al unui soldat roman afecteaza pe toata lumea, iar orice partid de opozitie profita si invoca, populist, „spiritul public” sau „spiritul poporului”. Un sef de guvern sau un ministru de resort nu vor mai putea garanta nimic partenerilor in materie de decizie strategica, sau nu vor mai fi credibili, caci, odata lansata dezbaterea pe plan intern risca sa isi piarda credibilitatea politica interna sau chiar sa fie scosi de la guvernare de „spiritul” public iritat de masurile strategice vazute ca inpopulare.
A doua intrebare: unde ne oprim cu aceasta chestiune? In cazul Romaniei, de exemplu, daca aplicam acest criteriu al „spiritului poporului” pe cazul Irak-ului, va trebui sa il aplicam si pe cazul Afganistanului... Sa lasam poporul sa se pronunte si pe acest caz, din moment ce el este decidentul ultim. Nu e foarte clar astazi ca misiunile din Afganistan sunt acordate cu „spiritul popular”.... Pana una alta, in Irak au murit doi militari din 2003, de cand trupele romanesti se afla acolo, iar in Afganistan, patru. Si, dupa Afganistan, sa trecem la dezbaterea prezentei soldatilor romani in Bosnia sau Kosovo...
Aici este riscul unui asemenea demers. Si acestea sunt intrebarile la care cei care sunt gata sa aduca „poporul” in decizia de securitate nu ne-au dat raspunsuri convingatoare.

Vor fi si consecinte?
Sper ca lipsa de maturitate a unor decidenti politici si inconstienta lor in a se juca cu focul in acest domeniu extrem de sensibil sa nu devina o veritabila amenintare de securitate... Aceasta demagogica deschidere a cutiei Pandorei in problematica deciziei strategice – daca numai demagogie este! - s-ar putea insa sa ne coste. Si nu atat pe ei, cei care practica aceasta demagogie periculoasa, cat pe noi toti!

„Nu este foarte clar astazi de ce numarul maxim al soldatilor americani din Romania a fost stabilit la 3000. Pe ce considerente? Care este justificarea?... Coincidenta face ca in Transnistria exista undeva intre 1500 – 2000 soldati rusi, adica un numar sensibil apropiat....”
Domnule Dungaciu, cum comentati Hotararea din 2 mai a Parlamentului Romaniei privind aprobarea intrarii si stationarii fortelor SUA pe teritoriul Romaniei?
Un eveniment semnificativ, mai ales in contextul actual, dar despre care s-a vorbit extrem de putin. Si, oricum, nu complet. Un document care, pe langa clarificarile asteptate, ridica si un semn de intrebare.

Care anume?
Sa o luam pe rand, respectiv clarificarile aduse de document... Se stie ca Romania, semnatara a unui Parteneriat pentru pace in 1994, are un Parteneriat Strategic cu SUA lansat in 1997 ca mecanism avansat de cooperare in domeniile de interes strategic pentru ambele tari (militar, economic, securitate regionala, riscuri neconventionale). Este relevant in acest sens mesajul Presedintelui SUA, George W. Bush, transmis cu prilejul  acreditarii noului ambasador al Romaniei la Washington, in prima parte a anului 2001: „Relatiile excelente cu Romania reprezinta unul din pilonii politicii SUA in Europa de Sud-Est. Suntem nerabdatori sa cooperam indeaproape cu guvernul dumneavoastra in cadrul Parteneriatului Strategic Romania – SUA“. Iar un tip de cooperare, pe langa prezenta romaneasca din Irak, este si amplasarea unor baze militare americane pe teritoriul Romaniei. Discutiile au inceput in 2003, cand Romania punea la dispozitia trupelor americane baza aeriana de la Mihail Kogalniceanu din judetul Constanta, folosita temporar de trupele americane pentru transferul soldatilor in zona de conflict din Irak.
Romania si Statele Unite ale Americii au semnat la 6 decembrie 2005 Acordul dintre Romania si Statele Unite ale Americii privind activitatile fortelor Statelor Unite stationate pe teritoriul Romaniei, ratificat prin Legea nr. 268/2006. Acordul a fost semnat, la Palatul Cotroceni, de secretarul de stat american Condoleezza Rice si ministrul Afacerilor Externe de la acea vreme Mihai-Razvan Ungureanu, in prezenta presedintelui Traian Basescu, a premierului Calin Popescu Tariceanu si a ambasadorului SUA la Bucuresti, Nicholas Taubman.
Pe 2 mai 2007, Parlamentul Romaniei a adoptat respectiva Hotararea privind aprobarea intrarii si stationarii fortelor Statelor Unite ale Americii pe teritoriul Romaniei. La vot, reprezentantii Partidului Romania Mare s-au abtinut, iar reprezentantul minoritatii ruse in Parlament a votat impotriva.

Care sunt problemele?
Una singura: numarul maxim al soldatilor americani! In art. 1 alin. (2), al Hotararii este stipulat ca „numarul maxim al membrilor fortelor SUA ce se pot afla la un moment dat pe teritoriul Romaniei nu poate depasi 3000”. Iar art. 2 mentioneaza ca: „la solicitarea partii americane, de suplimentare a numarului de persoane aprobat de catre Parlamentul Romaniei, Presedintele Romaniei, la propunerea Primului-ministru, sa poata decide majorarea cu cel mult 500 de persoane, pentru o perioada care sa nu depaseasca 90 de zile”.
Intrebarea care apare este: de ce maximum 3000 de soldati? De ce nu 2000, 5000 sau 7000? Cine si cum a ales aceasta cifra? Care este justificarea juridica a cifrei, daca exista asa ceva? Nu stiu cati parlamentari care au votat acest document cunosc justificarea acestei cifre... Mai mult. Trebuie reamintit aici ca Acordul dintre Romania si Statele Unite ale Americii privind activitatile fortelor Statelor Unite stationate pe teritoriul Romaniei, semnat la 6 decembrie 2005, nu prevede vreo cifra explicit! Maniera in care aceste documente au fost prezentate parlamentarilor sugera ca cifra este deja inclusa in Acord..., ceea ce nu e adevarat! Asa ceva exista doar in Acordul semnat intre Bulgaria si SUA, dar nu intre Romania si SUA. Deci cifra a aparut ulterior! Te poti intreba daca era cu adevarat necesar ca Hotararea Parlamentului sa includa si numarul maxim de soldati, aceasta fiind o cifra care se putea negocia ulterior in functie de circumstante si necesitati.

Asadar, cifra de 3000 de soldati americani nu se afla in Acordul semnat la 6 decembrie 2005!
Exact! Cifra a aparut in Hotarare, nu se stie pe ce baze, caci, deocamdata, nu exista vreo justificare publica pentru numarul maxim ales. Parlamentul Romaniei a adoptat Hotararea in temeiul prevederilor art. 118 alin. (5) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 5 din Legea nr. 45 / 1994 privind apararea nationala a Romaniei cu modificarile si completarile ulterioare si ale. art. 2 din Acordul dintre Romania si Statele Unite ale Americii privind activitatile fortelor Statelor Unite stationate pe teritoriul Romaniei, semnat la Bucuresti la 6 decembrie, ratificat prin legea nr. 268 / 2006.
Exista in aceste documente vreo justificare juridica limpede a numarului precizat in Hotarare? Proba, cel putin pana acum, nu a fost inca facuta.
Si mai mult. Nu vreau sa fiu malitios, dar in actualul stil de argumentare al unor guvernanti, se poate intreba daca poporul a fost consultat in luarea acestei decizii? Poate ca „spiritul poporului” vrea mai multi soldati americani, mai ales cei din regiunile unde ei sunt cantonati, caci acesti soldati americani, dincolo de garantiile de securitate, cheltuie bani, cel putin cateva sute de dolari pe luna, bani care se duc in regiune....

Se poate trage vreo concluzie?
Deocamdata, doar speculatii. Pentru o tara de dimensiunile Romaniei si importanta ei strategica – granita NATO si UE si vecinatate directa cu un teritoriu pe care se afla stationate trupe ruse! - cifra maxima, repet, vorbim de cifra maxima, a soldatilor americani poate parea extrem de redusa.
Coincidenta face – daca doar coincidenta este - ca in Transnistria exista undeva intre 1500 – 2000 soldati rusi, adica un numar sensibil apropiat! Daca e vorba despre vreo coincidenta sau nu, vom vedea de aici inainte...

Au urmat si alte incercari peste care a reusit sa treaca. Deocamdata, nu poate invinge intr-un alt razboi. Inamicului cu care de mai mult timp se ia de piept ii spune Nepasare.

„Spre finele primaverii anului 1992, cand razboiul de la Nistru era in toi, am primit citatie, prin care eram obligat sa ma prezint de urgenta, in ziua de 28 mai, la comisariatul militar Anenii Noi. Unitatea in care am fost incorporat s-a format pe teritoriul raionului Floresti”, povesteste Grigore Badascu.
Au urmat capul de pod Cocieri, platoul de la Cosnita, poligonul de la Bulboaca. Pe data de 19 iunie, la ora 11.00, au intrat in Tighina. La podul de peste Nistru, erau inconjurati de unitati ale Armatei a 14-a a Federatiei Ruse, amplasate in cetate si in zona autogarii.

Inclus in lista celor morti

In seara aceleiasi zile, a fost ranit la un picior. Cand a sosit TAB-ul care scotea ranitii din oras, au pornit spre satul Varnita, unde asteptau toate ambulantele din raionul Anenii Noi. Pe drum, blindata a fost lovita de o grenada antitanc, lansata din cetate. Ca rezultat, a ramas fara o mana si fara un picior. Isi pierduse cunostinta, revenindu-si doar atunci cand il trageau de subsuori, ca sa-l scoata din masina.
„Am fost dus la Anenii Noi, in sectia de reanimare a spitalului raional. Cat m-am aflat acolo, nu stiu. Apoi am fost transportat la Spitalul de traumatologie din Chisinau, unde iarasi am fost operat. Asa am ramas cu un ciot de 25 cm dintr-o mana, si altul, tot de 25 cm, dintr-un picior”, imi spune interlocutorul.
Noul lui calvar a inceput cand, dupa tratament si protezare, s-a deplasat la comisariat, in vederea perfectarii actelor, pentru a i se acorda gradul respectiv de invaliditate. Vorba e ca atunci cand era internat in sectia de reanimare, i-a disparut livretul militar. Asa a nimerit numele sau in lista celor morti. Cand a ridicat dosarul de la sectia militara a comisariatului, a dat de un inscris, potrivit caruia fusese trimis nu la razboi, ci la „reciclare” (ïåðåïiäãiòiaêà) la Tarutino, Ucraina.
Si la Ministerul Apararii figura in lista celor morti. I-a fost acordat gradul II de invaliditate, pe un an, de parca intre timp piciorul si mana aveau sa-i creasca la loc.

Cu sapa si coasa intr-o mana

Dupa mai multe batai la alte usi, i-a fost atribuit gradul I de invaliditate, pe viata.
Are trei copii. Pentru a le putea achita contractele de studii, in anul 1999 a inceput sa lucreze de sine statator cele 5 ha de pamant, al sau si al parintilor, revenite dupa privatizare. Pe langa toate, nevasta ii era bolnava de cancer. Asa, fara o mana si un picior, prasea si cosea, ca si acuma, de altfel. In 2003, sotia i-a decedat.
Drept cota valorica, impreuna cu alti 15 consateni cu care s-au separat, au primit 2 tractoare. S-au gasit, insa, doi insi care au pus mana pe ele, presteaza servicii prin sat, dar cu Grigore refuza sa se achite. Tac si isi fac mendrele in continuare. Il obliga sa cumpere motorina, daca vrea pamant arat si semanat.
A apelat la primarie, la politistul de sector, la toate instantele raionale, cu rugamintea sa ia masuri, dar de atata amar de vreme asa si nu s-a intreprins nimic... In timpul de fata primeste o pensie de circa 490 de lei, cu care e imposibil sa-si intretina familia si sa-si lucreze pamantul.
„Atata sa coste sangele meu varsat la Nistru?”, m-a intrebat Grigore Badascu la despartire. Si nu am stiut ce sa-i raspund.
(Petru Poiata, Flux)

Filmul, realizat dupa romanul lui Bujor Nedelcovici “Zile de nisip”, a fost interzis de la difuzare in 1981, fiind criticat extrem de dur de Nicolae Ceausescu. Recent, Fundatia Academia Civica din Bucuresti a decis sa creeze un “loc special” pentru filmele interzise in timpul regimului communist, care vor fi expuse in cadrul memorialului victimelor comunismului de la Sighet, Romania.
Filmul “Falezele de marmura” va fi proiectat pentru prima data in Franta, luni, 14 mai, de la ora 20.00, la Sala de Conferinte a Institului Cultural Roman din Paris.