In intalnirea desfasurata luni, 23 aprilie, la Moscova, cei doi au discutat despre bazele americane din Europa de Est, presedintele rus declarandu-se nemultumit de amplasarea unor scuturi anti-racheta in Polonia si de sisteme radar in Cehia.
In cadrul intrevederii, Putin si-a exprimat nemultumirea si fata de amplasarea bazelor in Romania.
Reamintim ca Romania si-a dat acordul pentru instalarea a patru baze americane pe teritoriul tarii, la Mihail Kogalniceanu, Babadag, Smardan si Cincu.
Reactia lui Putin vine pe fondul unor articole recente din presa internationala, care atribuie Rusiei un amestec in criza din Romania.

foto: Vladimir Putin si Robert Gates

Ceea ce un articol din Romanian Global News numea zilele trecute « A treia lovitura de stat a Moscovei la Bucuresti » este incercarea brutala, disperata si utilizand toate mijloacele disonibile a serviciilor secrete care dirijeaza Kremlinul de a readuce cu orice pret Romania pe orbita ruseasca. Miza este acceasi ca in 1946 si 1989: Moscova nu se impaca cu noua realitate geostrategica a lumii. Instalarea bazelor americane in interiorul spatiului ex-sovietic, scutul american antiracheta pe cale de a fi instalat in Cehia si Polonia o indispun profund. Ieri inca (23 aprilie), la cererea europenilor, americanii au incercat sa-i convinga pe rusi ca scutul nu este indreptat impotriva lor si le-au oferit sa-i asocieza la acest sistem de aparare. Rusii au refuzat pentru ca, probabil, se bazeaza astazi nu atat pe diviziile blindate ca tatucul Stalin, ci pe arma energetica. Cu ajutorul ei spera sa ingenuncheze Europa si sa faca sa revina in sfera de influenta ruseasca o serie de state de la frontiera imperiului, printre care si Romania.
Kremlinul a reunit de aceasta data intreaga sa formidabila coloana a cincea: vechii activisti cominternisti ca Ion Iliescu, mai tinerii lupi insetati de putere ai partidelor aservite ca Mircea Geoana (sa nu uitam ca fostul ministru de externe pesedist este fiul unui general al lui Ceausescu), partidul nationalist si xenofob Romania Mare al fostului lingau ceausist Vadim Tudor, fostii si actualii securisti imbogatiti cu banii Partidului Comunist ca Dan Voiculescu, si in sfarsit, daca e sa dam crezare  unui recent interviu publicat in Romania Libera de astazi (24 aprilie) al fostului sef SRI Ion Talpes, a oligarhilor legati de serviciile secrete prosovietice, l’am numit aici pe Dinu Patriciu, despre care Talpes afirma ca este omul lui Mihai Caraman, in sfarsit liderii asa-zisei drepte liberale, pe care afacerile si oportunismul au impins-o intr’o directie contrara misiunii si traditiei lor istorice.
Deja o parte din resursele energetice romanesti sunt sau sunt pe cale sa intre pe mana rusilor. Nu mi se pare intamplator ca o parte din afacerile lui Voiculescu si Patriciu sunt in domeniul energetic. Cealalta parte a lor este mass-media, prin care ei si stapanii lor de la Rasarit incearca sa controleze si sa influenteze opinia publica romaneasca. Am asisitat in ultimele luni la o serie incredibila de abjectii si de minciuni sfruntate revarsate in mass-media, care urmeaza celebrul dicton : « calomniaza, calomniaza, tot va ramane ceva ».
Acesti inidvizi, pe care parea ca nu’i leaga nimic, sunt astazi animati de un tel unic, si e dificil de crezut ca actiunea lor atat de bine concertata nu are o unica sursa, un unic inspirator, Kremlinul: aceea de a decredibiliza orice incercare de asanare a vietii economice si politice romanesti, intoxicarea opiniei publice, decredibilizarea institutiei prezidentiale, batjocorind Constitutia, bunul simt comun si intreaga opinie publica. Pentru ca nu Basescu (ale carui actiuni au fost adesea criticabile) este miza : miza este mai grava, este vorba de deturnarea Romaniei de pe fagasul european pe care abia s’a angajat.
Pe scena geostrategica mondiala, Romania e doar un pion. Dar acest pion a devenit brusc insemnat odata cu extinderea NATO spre est, pana la granitele Rusiei, cu noua amenintare islamica si, mai ales, odata cu acutizarea problemei enregetice.
Supravietuirea lumii occcidentale depinde de o energie din ce in ce mai putina. America s’a angajat din aceasta pricina intr’o aventura militara putin glorioasa in Orient. Mai putin dispusa spre aventura, Europa a mizat pe democratizarea Rusiei, si a acceptat sa fie la cheremul robinetului de gaz rusesc. Cum greselile se platesc, rusii au sesizat din zbor aceasta formidabila oportunitate. Ei mizeaza acum pe divizarea si slabiciunea militara a Europei, pe lipsa de popularitate interna a presedintelui american si stiu, pe de alta parte, ca trebuie sa se grabeasca sa redevina o mare putere, inainte de trezirea deplina a Chinei. Pe de alta parte, rusii inteleg sa pastreze cu orice pret Basarabia in sfera lor de influenta : un tratat secret pare a fi fost semnat zilele acestea la Moscova de generalul KGB Vladimir Voronin, care accepta in sfarsit, dupa o jumatate de pirueta spre vest, federalizarea Moldovei de dincolo de Prut si, implicit, indepartarea oricarui pericol de unire cu Tara.
In Romania, rusii sunt pe cale sa aplice o varianta a strategiei ucrainene : diabolizarea Presedintelui si aservirea Pärlamentului. Daca acolo au inceput printr’o tentativa de asasinat, e posibil ca si in Romania sa incerce pana la urma sa rezolve criza politica in mod asemanator. Dar mai este o diferenta : in Ucraina, prin intermediul lui George Soros, opozitia prooccidentala a fost la inceput sprijinita de americani, care pareau a fi inteles bine miza angajarii Ucrainei pe fagasul occidental. De atunci situatia a evoluat, interesul american a scazut odata cu razboiul din Irak in care au avut nevoie de sprijinul tacit al Rusiei, si Ucraina a reintrat partial pe orbia sovietica.
In Romania, fortele prooccidentale par a fi subestimat pericolul. Presedintele Basescu, imprudent, s’a bazat prea mult pe charisma si pe flerul sau politic personal si, probabil, pe sprijinul american si pe cel al acelei parti a serviciilor secrete prooccidentale care il ajutasera sa vina la putere in 2004, impiedicand fraudarea alegerilor de catre partidul social-democrat prosovietic pe atunci la putere (sa ne amintim ca el a fost ales cu o majoritate relativa, si ca turul intai al alegerilor daduse castig de cauza PSD si lui Adrian Nastase, care se vedea deja presedinte, dupa un scenariu stabilit dinainte).
Occidentul trage acum de zor semnale de alarma, ca articolul recent aparut in Frankfurtezr Allgemeine Zeitung inittulat « Puciul cleptocratilor », comunicatele de presa ale ambasadorului Taubman care condamna fara echivoc actiunile guvernului Tariceanu sau  recentul articol al lui Vladimir Tismaneanu despre lovitura de stat parlamentara de la Bucuresti.
Dar nu este deja prea tarziu ? Coalitia dirijata de Kremlin este mai hotarata ca oricand sa’l anihileze definitiv pe Presedinte, utilizand toate mijloacele posibile. Basescu pare a’si fi pierdut toate atuurile, a ramas singur si se pare ca nu opinia publica, care ii este inca favorabila, l’ar putea salva, pentru ca s’a vazut cu cata usurinta poate fi ea nesocotita. Intrebarea este daca Occidentul va fi dispus sa sacrifice inca odata Romania pentru a se intelege cu rusii ( cum a mai facut’o nu de mult in istorie), cat de mult vor fi dispuse serviciile secrete romanesti prooccidentale sa cedeze in fata aripii lor prosovietice si, mai ales : ce va face Armata ? Ea este de obicei neutra, dar Romania  este totusi in NATO, si graba guvernului Tariceanu de a retrage armata romana din Afganistan dovedeste ca o lupta surda, dar atroce, se da intre puterea politica prosovietica si varful armatei. De ce anume vor decide sa faca aceste trei forte depinde soarta acestei tari.
Pentru Romanian Global News, Radu Dragan

foto: Vladimir Putin, presedintele Rusiei

 Tot in urma cu 17 ani, pe 20 mai, Duminica Orbului, au avut loc alegerile care au legalizat lovitura de stat data de oligarhia rosie pro-moscovita condusa de Ion Iliescu.
Referendumul de acum a fost prilejuit de lupta deschisa, pe fata, declansata de reprezentantii oligarhiei, care a dominat si controlat discretionar Romania aproape doua decenii.
Mesajul principal al Pietei Universitatii a fost: fara comunisti, fara nomenclatura. Aceasta nomenclatura este nucleul actualei oligarhie, care a ajuns din nou in pozitia de control a parghiilor economice, politice si adminstrative ale Romaniei.
Parlamentul si clasa politica au nevoie de votul uninominal. Cei care conduc acum Romania constituie o minoritate, "tagma jefuitorilor”.
Actualul guvern al Romaniei este un grup clientelar care controleaza cea mai mare parte a media, a serviciilor secrete si administratiei de stat.
Practic, prin Nicolae Vacaroiu, Ion Iliescu s-a reintors la Cotroceni.
Fata de toare acestea, noi nu putem fi indiferenti. Nu avem nici un fel de legatura institutionala cu Traian Basescu sau cu vreun partid politic. Din punctul nostru de vedere, chestiunea fundamentala este cea care priveste principiile enuntate de Presedinte.
Din acest motiv am hotarat sa ne implicam activ. La 17 ani de la inceperea Pietei Universitatii, noi, asociatii si organizatori ai Pietei Universitatii, am hotarat constuirea unei grupari intitulate Civic Net – Piata Universitatii, prin care vom actiona pentru apararea principiilor enuntate in 1989-1990.
Obiectivul nostru ramane acelasi: eliberarea Romaniei!

Seniorii Ligii Studentilor
Grupul Independent pentru Democratie
Asociatia 21 Decembrie 1989
Asociatia Fostilor Detinuti Politici
Asociatia Civic Media
24.04.2007

foto: Piata Universitatii din Bucuresti

Anuntul a fost plasat de EUObserver, citat de Prompt Media, si face referire la surse diplomatice din UE. Totodata, solicitat sa confirme informatia respectiva, Serviciul de presa al Presedintiei a declarat ca in agenda sefului statului este inclusa pentru maine doar o intrevedere cu Kalman Mizsei. Subiectele care vor fi discutate nu sunt facute publice deocamdata. Potrivit unor surse citate de EUObserver, informatiile privind continutul planului ar fi adevarate, dar Kalman Mizsei nu a putut obtine o confirmare in timpul vizitei sale la Moscova. Publicatia mai mentioneaza ca diplomatia UE este in alerta si incearca sa verifice daca Republica Moldova a incheiat un acord secret cu Rusia in problema transnistreana. Acordul, anuntat de analistul Vlad Socor, prevede reunificarea Republicii Moldova cu Transnistria prin organizarea unor alegeri in toata tara si acordarea a 20 la suta dintre mandatele parlamentare politicienilor de la Tiraspol, precum si a functiei de vicepremier si posturile de ministru adjunct in ministerele de la Chisinau. Potrivit surselor citate de EUObserver, preluate de Bassa-press, planul prevede de asemenea posibilitatea ca Rusia sa isi mentina cei 1.300 de militari in Transnistria pe un termen nelimitat. Pachetul de intelegeri ar fi fost negociat bilateral de Chisinau si Moscova timp de sase luni, iar UE si SUA nu ar fi stiut nimic despre continutul discutiilor. Oficiali UE au spus pentru EUObserver ca nu au fost consultati si ca sunt sceptici fata de existenta unei asemenea intelegeri pro-ruse. Totusi, ei mentioneaza ca o asa intelegere nu poate fi posibila din punct de vedere strategic. Acest aranjament a fost facut public de Vlad Socor mai bine de o saptamana in urma. Autoritatile de la Chisinau nu au confirmat, dar nici nu au dezmintit pana la ora actuala existenta planului.

Joi, 19 aprilie, mai multe organizatii civice, printre care si Civic Media, organizatia condusa de Victor Roncea, au transmis un apel in care acuzau "lovitura de stat construita sub forma unei operatiuni informationale complexe, urmareste ca, prin suspendarea Presedintelui Romaniei, parghiile statului roman sa fie preluate de grupuri de interese politico-economice".
Conform declaratiilor lui Roncea, vineri, 20 aprilie, Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului Ziua, i-a cerut sa paraseasca definitiv redactia ziarului, motivatia fiind tocmai Apelul initiat de Roncea. Ziaristului i s-ar fi propus transferul catre o alta publicatie unde ar fi avut posibilitatea sa isi exprima liber opiniile. De asemenea, lui Victor Roncea i-a fost limitat accesul la adresa de e-mail si la serverul redactiei.
La randul sau, S.R. Stanescu ne-a declarat ca nu i-a cerut ziaristului sa demisioneze, ci "sa gaseasca o solutie onorabila pentru a se desparti" si ca i-a oferit sprijin sau pentru a-si continua cariera profesionala intr-o alta redactie. S.R. Stanescu si-a exprimat nemultumirea fata de activitatea jurnalistului in ultimul an, mentionand existenta unor sanctiuni pentru abateri profesionale si disciplinare.
In editia de azi (24.04.07) a ziarului, S.R.  Stanescu semneaza un articol in care precizeaza ca a renuntat la cererea de demisie si ca este dispus sa continue colaborarea cu Roncea.
COM considera aceasta situatie ca fiind extrem de grava, avand un potential efect de intimidare asupra jurnalistilor care au curajul sa exprime, in afara redactiilor, opinii diferite de orientarea politica a institutiei la care lucreaza. Astfel de practici sunt cele care genereaza auto-cenzura in redactii.
Mentionam ca Victor Roncea este jurnalist angajat cu contract de munca, document ce are la baza prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura mass media
(CCM). Desfacerea acestui contract nu se poate face decat in conditiile legislatiei in vigoare, cu respectarea prevederilor CCM. Reamintim ziarului Ziua ca este prima institutie de presa din Romania care a adoptat un contract colectiv de munca la nivel de unitate, in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura mass media (CCM).
Sub nicio forma, legislatia nu permite patronatului demiterea unui salariat/jurnalist doar pentru exprimarea unor opinii diferite de ale managementului.
Pentru conformitate, alaturam un extras din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii mass media (ART. 70):

(1) Jurnalistul, fara a suferi nici un fel de consecinte, are urmatoarele drepturi:
c) jurnalistul are dreptul si privilegiul sa-si exprime liber si in public opiniile personale in legatura cu orice evenimente sau persoane, respectand insa intotdeauna deontologia profesiei de jurnalist.
COM isi exprima speranta ca partile vor identifica o solutie care sa respecte independenta editoriala, libertatea de actiune a individului si legislatia in vigoare.”

Componenta COM

1.       APPLE
2.       ARCA
3.       Asociatia AltPHel Ploiesti
4.       Asociatia APEL (Asociatia Patronilor si Editorilor Locali)
5.       Asociatia Civica de Media eu.ro.21
6.       Asociatia Consumatorilor de Media
7.       Asociatia de Comunicare Vizuala VIDEOVEST Timisoara
8.       Asociatia Editorilor On-line
9.       Asociatia Femeilor Jurnaliste din Romania (ARIADNA)
10.     Asociatia Fotografilor de Presa din Romania
11.     Asociatia Jurnalistilor Profesionisti din Deva
12.     Asociatia Jurnalistilor Romani din Canada - Argument 21
13.     Asociatia pentru Libertatea de Expresie Ro-Transparency (ALERT), Focsani
14.     Asociatia Presei Locale PRESSMAR Maramures
15.     Asociatia Presei Minoritatilor Nationale (altele decat cea maghiara)
16.     Asociatia Presei Sportive din Romania
17.     Asociatia Profesionala a Ziaristilor din Suceava
18.     Asociatia Profesionistilor de Presa din Cluj
19.     Asociatia Profesionistilor in Imagine din Cluj
20.     Asociatia Tinerilor Ziaristi din Romania
21.     Association Roumaine des Journalistes et de la Presse de Langue Francaise
22.     Cartoonists Rights Network Romania
23.     Centrul Regional de Jurnalism Iasi
24.     Centrul Roman de Jurnalism de Investigatie
25.     Clubul Presei Economice
26.     Colegiul Jurnalistilor Gorjeni
27.     Colegiul Presei Clujene
28.     Fundatia "Forumul Presei Romane de Pretutindeni"
29.     Fundatia Radiourilor Independente, Calarasi
30.     Fundatia Start Media
31.     Grupul de Initiativa a Ziaristilor din Bacau
32.     Liga Jurnalistilor din Sibiu
33.     Liga Romana de Presa
34.     Patronatul Presei din Romania – ROMEDIA
35.     Sindicatul Jurnalistilor Profesionisti Maramures
36.     Sindicatul Mediavox, Vrancea
37.     Sindicatul Ziaristilor si Lucratorilor din Presa Arad
38.     Societatea Jurnalistilor din Galati
39.     Societatea Ziaristilor Romani
40.     Uniunea Jurnalistilor Maghiari din Romania
41.     Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania

 Daca este o alta testare la capacitatea noastra de reactie sau este o alta initiativa de subminare a securitatii nationale ramane de vazut. Consultarea din partea sefului statului, Vladimir Voronin, cu liderii politici si aparitia „dezvaluirilor de proiect”, gratie analistului politic international Vladimir Socor, ne induce la ideea ca este vorba despre o noua provocare si de evaluarea acesteia.
Cadrul istoric
Evolutia in sfera relatiilor internationale dupa 1989. Acum 16 ani majoritatea covarsitoare a populatiei Moldovei a optat pentru inlocuirea modelului sovietic cu cel occidental, euro-american: economie de piata (capitalism), initiativa privata, concurenta, alegeri libere, pluripartidism, presa independenta etc. R. Moldova urma sa se angajeze intr-un cuadruplu proces de transformari radicale si interconexe:
a) de la o unitate administrativ-teritoriala la stat independent, integrat nemijlocit in sistemul geopolitic mondial;
b) de la o componenta a complexului economic unic al Uniunii Sovietice la economie nationala proprie;
c) de la o economie „socialista”, administrativ-indicativa la o economie „de piata” (capitalista);
d) de la o societate totalitara la una democratica.
Moscova a reusit cu succes sa creeze conflicte in spatiul post-sovietic, pe care le-a congelat si se afla in prezent intr-o forma latenta. Regiunea transnistreana a R. Moldova este un exemplu concludent. Tiraspolul a incercat sa converteasca avantajul economic si militar in putere decizionala. De mai mult timp exista o relatie incordata intre maluri, alimentata nu numai de rivalitatea liderilor politici, care s-a exprimat intr-o politica a mai multor „nu”: nici un contact personal, nici o negociere directa, nici un compromis.
       
Problemele, sfidarile, provocarile
Regiunea separatista transnistreana reprezinta o fasie ingusta de pamant in regiunea cea mai estica a Republicii Moldova si detine un segment semnificativ (452 km din 1222 km) din granita Republicii Moldova cu Ucraina. Aceasta zona industrializata, cu un complex militar-industrial sovietic, este populata de aceleasi grupuri etnice care populeaza restul Moldovei, desi numarul total al rusilor si ucrainenilor depaseste astazi numarul moldovenilor/romanilor. Compozitia etnica a Transnistriei inainte de 1992 include peste 40 procente moldoveni, 28 procente ucraineni si doar 25 procente rusi. Regiunea separatista transnistreana are o populatie de aproximativ 580.000, in timp ce restul Moldovei are 3,36 milioane de locuitori. Cu toate acestea, in Transnistria se afla principala infrastructura industriala a Moldovei, statii electrice si, nu mai putin important, un depozit semnificativ de armament din era sovietica. Incepind cu 1994 acesta se afla efectiv sub controlul regimului separatist, care se auto-denumeste Republica Moldoveneasca Nistreana („RMN”).

Ca urmare a interventiei in forta a Rusiei regiunea Transnistria a devenit efectiv separata de restul R. Moldovei. Conflictul armat s-a racit si s-a transformat intr-un conflict latent. Intr-o perioada de 16 ani Moscova a incercat sa provoace simtul de reactie a R. Moldova lansand felurite proiecte si scheme indreptate impotriva interesului si securitatii nationale a R. Moldova.
Mai nou, presedintele rus, Vladimir Putin, incearca sa-l convinga pe seful statului moldovean, VladimirVoronin, ca momentul pentru acord este potrivit. Rusia doreste o reglementare rapida pentru a contrasta cu disputa sa de la Natiunile Unite privind viitorul regiunii Kosovo. Se pune logic intrebarea- daca Kremlinul este atat de presat, de ce Chisinaul trebuie sa faca concesii?
Proiectele si efectul lor
De la intrarea conflictului in faza „latenta” comunitatea de experti a cautat solutii de rezolvare. Proiecte din partea statelor terte, sectorului asociativ, comunitatilor de experti au surprins opinia publica. Cele mai multe, ca adevarate proiectile, au venit din partea ex-metropolei.
In prezent, Moscova a avansat un nou plan de reglementare a conflictului transnistrean, care, pare-se, a primit deja numele de „Zubakov”. Dupa Memorandumul Kozak si Planul Iuscenko vizand rezolvarea diferendului privind statutul Transnistriei, Rusia ofera noi „solutii”, noi „alternative”.
Propunerile Moscovei prevad semnarea unui document politic comun de catre Vladimir Voronin si liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, dizolvarea parlamentului de la Chisinau si a sovietului suprem (parlamentul de la Tiraspol) si organizarea, pana la sfarsitul anului, a alegerilor anticipate. 18-19 locuri in noul parlament al Republicii Moldova ar urma sa fie rezervate reprezentantilor Transnistriei. Proiectul mai prevede locuri in guvernul de la Chisinau pentru reprezentantii Transnistriei, garantarea de catre Moldova a mentinerii statutului sau de neutralitate, deci neaderarea la NATO, mentinerea trupelor rusesti pe teritoriul Republicii Moldova pentru inca cel putin doi-trei ani, excluderea dislocarii pe teritoriul Moldovei a trupelor altor state decat Rusia.
„Federalizarea” dupa Zubacov
Care este ideea de reunificare a R.Moldova si in ce forma se va concretiza: de federatie, confederatie sau stat unitar in care Transnistria sa aiba o larga autonomie? In noul proiect al Moscovei se regasesc elemente prezente in Memorandumul Kozak, care prevedea federalizarea Republicii Moldova si pe care presedintele Vladimir Voronin a renuntat sa-l semneze in 2003. In cazul in care se ajunge la un compromis asupra noilor proiecte elaborate de Kremlin, Rusia si Moldova le vor supune spre aprobare si celorlalti participanti la procesul de negocieri (OSCE, Ucraina, UE si SUA). In cazul in care Igor Smirnov se va opune, Rusia "este gata sa-l inlocuiasca cu o persoana mai flexibila".
Memorandumul Kozak
In 2003, Rusia propunea Republicii Moldova semnarea unui memorandum care continea cea mai detaliata propunere de constituire a unui stat moldovenesc federal asimetric. Promovat intens de Dimitri Kozak, o personalitate marcanta din echipa presedintelui rus Vladimir Putin, documentul mai prevedea stationarea trupelor ruse in Transnistria inca 20 de ani, crearea unui parlament bicameral format dintr-o camera inferioara, aleasa prin reprezentare proportionala. Insa toate legile trebuiau aprobate de Senat, a carui reprezentare era disproportionata in raport cu repartizarea populatiei pe teritorii. Din cei 13 senatori alesi de camera inferioara federala, noua urmau sa fie din Transnistria si patru din Gagauzia.
Planul Iuscenko  
In 2005, presedintele ucrainean, Victor Iuscenko, a propus un plan in sapte puncte care prevede rezolvarea conflictului prin negocieri si alegeri libere. Transnistria ar ramane o regiune autonoma in cadrul Republicii Moldova, iar locul trupelor ruse ar urma sa fie luat de trupe internationale de mentinere a pacii. SUA si UE, care sunt participante la procesul de negocieri cu statut de observator, si-au exprimat un anumit nivel de acord cu acest proiect.
Planul Belcovschi
Pe scurt, planul sau, de factura geopolitica, consta in separarea Transnistriei de Republica Moldova, care astfel s-ar putea reunifica cu Romania. Transnistria ar deveni un stat separat.
Directorul Institutului de Strategie Nationala din Rusia, Stanislav Belkovski, aprecia in 2004 ca ar fi momentul favorabil ca Basarabia sa se alipeasca la Romania iar Transnistria sa devina stat independent. Basarabia era vizata ca  slab dezvoltata economic, iar alipirea ei la Romania urma sa-i creeze premise favorabile dezvoltarii, in contextul in care Bucurestiul urma sa adere in 2007 la UE, spunea Belkovschi. Fiind intrebat la Bucuresti daca presedintele Vladimir Putin cunoaste un asemenea proiect, Belkovski  declara ca "nu se poate ca seful statului sa nu stie, dar pana in prezent nu are o pozitie oficiala". El lasa sa se inteleaga ca liderul de la Kremlin ar fi dispus sa accepte o atare varianta in proportie de 97%.
Tot, atunci, politologul rus a relevat faptul ca, din punctul de vedere al Moldovei, reunificarea cu Romania reprezinta unica sansa de a se integra in UE.
Drepturile si libertatile civice
Actorii internationali ar trebui sa se ingrijeasca la promovarea si sprijinirea unei culturi de educatie civica in raioanele de rasarit ale RM, in scopul familiarizarii populatiei cu: principiile de baza ale democratiei si statului de drept, functionarea unui stat democratic, locul si rolul democratiei politice si al partidelor politice in cadrul unui sistem pluripartit, legile Republicii Moldova, drepturile si libertatile fundamentale de care trebuie sa se bucure toti cetatenii.
       
Lipsa unei strategii internationale ( Kosovo versus secesionismul din spatiul Europei de Est)
In cele din urma, merita de constatat ca, daca comunitatea internationala suporta acordarea suveranitatii Kosovo, acesta este rezultatul unor negocieri politice. Comunitatea internationala nu a folosit argumentul ca entitatii Kosovo i se datoreaza suveranitatea in calitate de drept legal. Intrebarea noastra se rezuma la faptul daca Transnistria are dreptul legal la suveranitate. In acest sens, prin urmare, exemplul Kosovo nu reprezinta o analogie adecvata. Pentru „Kosovo” exista un plan international „Ahtisaari”, trecut prin sita Organizatiei Natiunilor  Unite si acceptat de Comunitatea Europeana. In strategia pentru acoradarea independentei Kosovo se reflecta o alta aboradre, decriptare prin prizma absorbtiei europene si diminuarea caracterului etnopolitic al conflictului. In acelasi context,  va fi penetrat  „cordonul” statelor racoradate la proiectul religios pan-ortodox/ pan-slavist. Rusia este catapultata din Balcani la ea acasa.
Totodata, centrul secesionist din spatiul post-sovietic este deranjat de pozitia defensiva a Rusiei in privinta „integritatii teritoriale” a Serbiei, care s-a vazut in timpul recunoasterii internationale, rapide, a regiunii Kosovo.
Dupa toate probabilitatile Rusia se va lipsi de intentia de a folosi „precedentul” (Kosova) pentru recunoasterea Abhaziei, Osetiei de Sud, Transnistriei si a Karabahului.
Conducerea CSI-2 (Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria) alarmante, in regim de urgenta, cer Kremlinului sa le fie recunoscuta “stataliatatea”.
Statutul atat de mult negociat al regiunii Kosovo va ajunge sa fie recunoscut.
Rusia, ca orice legatura dintre rezolutia din Kosovo si rezolutia conflictelor din spatiul postsovietic nu va fi una directa sau automata. Lavrov a mai spus ca indiferent de rezultatul in privinta Kosovo, Rusia va ramane responsabila de populatia din Abhazia si Osetia de Sud, deoarece ei sunt cetateni ai Rusiei. Este clar ca Rusia va mentine interesele sale in Georgia atat timp cat va sustine integritatea teritoriala in cazul Serbiei.
Internationalizarea conflictului transnistrean nu a ajuns pe agenda preocuparilor directe a ONU, CE, CoE si altor structuri cu pondere internationala.
R. Moldova are in gestiune un Raport international efectuat de Baroul de Avocati de la New York cu care poate sa se apere si sa actioneze Rusia ca agresor in institutiile judiciare internationale ( Curtea de la Haga, CEDO). N-a facut nici un demers in acest sens.
Un esec: negocierea
Guvernele care s-au succedat la putere nu au fost in stare sa mobilizeze inteligentele capabile sa elaboreze o strategie de depasire a crizelor, ca sa nu mai vorbim si de implementarea lui. Presiunile externe au fost suficient de puternice ca sa nu ingaduie relansarea dialogului. A existat o lipsa de vointa politica din partea administratiei secesioniste de la Tiraspol si de la Chisinau. A existat si  absenta unei strategii optime. Chisinaul s-a ghidat nu in identificarea prietenilor, implicarea lor in conflict, ci mai degraba in mentinerea vechilor aliante si insistarea in formule deja arhicunoscute. N-a existat element surpriza si jocul in echipa. Cu regret, Romania care a jucat un rol covarsitor in includerea pe agendele diplomatice a subiectului transnistrean,  a oferit „expertizare” si asistenta de diferit ordin, este exclusa de catre Chisinau in lansarea „ofertelor” sale. Acesta mai degraba accepta un fel de proiect confuz de sorginte rusa sau ucraineana decat sa accepte ca la „masa negocierilor” sa fie prezent si Bucurestiul. Rusia a intretinut o retorica constanta in favoarea Tiraspolului si critica fata de Chisinau.
Intre timp, aparitia si cresterea rolului UE si SUA in procesul de negociere nu s-a materializat. Actualul format din „5+2” nu s-a transformat intr-un format complet de „7” si nici Bucurestiul n-a fost invitat sa participe in cadrul acestora.
Intre timp, dialogul politic cu Rusia afost determinat nu de respectarea standardelor internationale in privinta chestiunilor transnistrene ci pe efectele blocajului economic. 
Chestiunea transnistreana a fost integrata in negociere care vizeza aspectul de integrare europeana a R. Moldova. In ultima sa vizita la Moscova, ministrul de externe, A. Stratan a intrat in detaliile Integrarii Europene. Un ministru de externe, nu este comisar european, el isi promoveaza linia politica a statului si nu se explica in fata unei alte tari, neinteresata de procesul de aderare la UE, fie ea si fosta metropola.
Valoarea confesionala
Pe ambele maluri, indiferent de originea etnica, majoritatea absoluta a populatiei Republicii Moldova este crestina ortodoxa.De fapt, crestinismul este unul din factorii esentiali de coeziune sociala. Datorita faptului ca comunitatile ortodoxe in regiunea transnistreana fac parte din Biserica Ortodoxa care apartine de Moscova, rolul de punte intre comunitatile crestine de pe ambele maluri a fost nul, chiar daca este dependenta de structura de la Chisinau. Rolul Bisericii Ortodoxe de pe intregul teritoriu a R. Moldova (legal sau non-legal) este perceput ca unul de non-implicare in dezamorsarea relatiilor dintre maluri si aceasta datorita „ascultarii” de Patriarhia Rusa a lui Alexei.
Cresterea credibilitatii fata de Mitropolia Basarabiei poate aduce un plus de incredere si din partea enoriasilor de pe malul „Transnistriei”. O incercare de implicare a Bisericii ca punte de legatura dintre maluri n-a fost abordata.
Exprimarea clivajelor urban/rural sau etnie dominanta/minoritate.
 Unitatea politica principala, conform sistemului elen, tine de orasul-stat(polis). Structura difuza a influentei si puterii pe care o distingem in sec.V i.Chr.-structura stratificata si rigida, poate fi receptata ca model inedid si in regiunea transnistreana actuala a R. Moldova. Satul ramane preponderent populat de catre etnicii romani/moldoveni, pe cand etnia rusa si ucraineana este dominanta la oras.
Argumentul ca R. Moldova este un stat multietnic si se cere aplicata formula federala nu este de relevanta. Un stat nu devine federal datorita caracterului sau multietnic.
Scopul federalizarii in ideea gestionarii conflictelor etnice consta in crearea unitatilor teritoriale omogene din punct de vedere etnic, astfel incat sa fie evitata ciocnirea directa dintre comunitatile etnice. Este ceea ce se cheama “pacea negativa”. In R. Moldova membrii comunitatilor etnice sunt in contact direct si comunica permanent intre ei. In regiunea transnistreana vorbitorii de limba romana reprezinta, ca pe intreg teritoriul R. Moldova, comunitatea dominanta, constituind 40% din populatie.
Acceptarea unor subiecte distincte cum ar fi Gagauzia si Transnistria poarta riscul ca ar putea sa incurajeze aparitia revendicarilor din partea altor comunitati. Consecventa va impune acceptarea tuturor comunitatilor din Moldova ca parti la negocieri si problema compromisului nu va putea fi redusa numai la doua sau trei entitati.
Este extrem de dificil de analizat comunitatile. Nu s-a realizat un recensamant al populatiei din partea stanga a Nistrului. Or, gestionarea negocierilor necesita existenta unor informatii exacte si la zi despre starea comunitatilor. Aproape ¼ din populatia R. Moldova se afla in afara teritoriului statului si aceasta proportie creste in permanenta.  
In R. Moldova segmentele principale nu numai ca au afinitati cu statele vecine, comunitatea lor din punct de vedere al identitatii este evidenta. Afinitatile de fapt determina si loialitatile. Astfel, factorul extern nu incurajeaza unitatea interna, ci adanceste clivajele din R. Moldova. Parafarea clivajelor prin implementarea unui  eventual proiect federal va impulsiona cresterea tendintelor centrifuge si va motiva  germenii secesionisti.
 De asemenea, apare chestiunea relatiilor comunitatilor etnice din R. Moldova cu “statele sangvinice” in contextul impactului extern asupra conflictului.
Revendicarea culturii (Vestul si Estul)
In prezent, privim puterile trecute prin ochii culturii pe care ne-au lasat-o. Actualmente, cultura este si forma publica de existenta a puterii.  Dintotdeauna, puterea culturala a dat masura unei puteri si, in timp, a ramas semnul ei cel mai edificator. Impactul media(tipar si audiovizual), literatura de specialitate, filmul, muzica sunt elemente ale unei culturi. Puterea culturala este similara cu puterea opiniei publice in sistemul puterilor clasice ale unui stat. Puterea culturala reprezinta interfata publica a unei superputeri sau puteri regionale. De aceea, din punct de vedere public, ea are un rol hotarator. Pentru opinia publica interna si internationala, prezenta culturala, relieful si prestigiul acesteia traduc puterea adevarata a unui stat. Puterea culturala americana se exprima prin o fantastica productie de film si televiziune, o productie muzicala greu de cuprins, o putere mediatica coplesitoare.
Presedintele rus, Vladimir Putin, la Conferinta de la Munhen, a criticat in termeni extrem de duri Statele Unite, pe care le-a considerat "un factor de instabilitate in lume". Liderul de la Kremlin a adus grave acuze Washingtonului ca "a incalcat toate limitele posibile" si ca foloseste forta aproape necontrolat, in intreaga lume (- relata France Presse). In context, Vladimir Putin afirma ca nimeni nu se mai simte in siguranta fiindca nu se mai poate baza pe protectia legilor internationale.
“Asistam la folosirea fortei militare in relatiile internationale si acest lucru starneste conflicte dupa conflicte in lume. Iar consecinta este ca nu avem suficienta putere sa gasim o solutie viabila la aceste probleme”, sustinea Putin.
Presedintele rus  mai afirma ca extinderea spre est a NATO afecteaza relatiile Rusiei cu Alianta Nord-Atlantica si nu are nici o legatura cu modernizarea organizatiei. "Dimpotriva, aceasta extindere erodeaza serios increderea reciproca".
La Conferinta de la Munhen s-a declansat un razboi rece dintre civilizatia euroatlantica si cea eurasiatica.
Daca civilizatia „euroatlantica” se exprima prin promovarea valorilor libertatilor si drepturilor civice, prin SUA si Europa, -civilizatia eurasiatica insumeaza constiinta expansionista a paganismului coraborat cu experimente sociale, politice si religioase nereusite, inclusiv „marea revolutie culturala” sau pan-slavismul ortodox. Statele care se revendica din expresia culturii eurasiatice fiind  Rusia, China, India. Chiar daca Rusia insista pe un rol sau „ax” al sau civilizational, ea ramane inchistata in spatiul modern, inca nefermentat la justa valoare. Asta nu o lipseste de un aport, rol si impact asupra altor culturi. Rolul „eliberator” al Rusiei tariste sau Sovietice s-a rasfrans si asupra periferiilor sale. Basarabia sau R. Moldova nu este o exceptie.
In prezent se simte lipsa unui climat intelectual pluralist si tolerant in R. Moldova si absenta acestuia in regiunea transnistreana
Exista impresia ca elita politica moldoveneasca nu are nevoie de o solutionare a conflictului transnistrean ca atare, ca este mai avantajos sa traiasca intr-o tara impartita cu un hotar deschis, cu economia tenebra a Transnistriei si o prezenta militara straina.
Regiunea transnistreana merita un studiu special. Pentru diagnosticarea spatiului de peste Nistru se cere o interventie din partea nu doar al ziaristilor, analistilor politici si economistilor. Mai intai de toate este nevoie ca sa fie supusa atentiei din partea antropologiei culturale si sociologiei contemporane. Sunt studii de specialitate, nu zic nu, dar fenomenul „transnistrean” desfasurat in timp ramane de factura aparte. Conflictul nu raspunde mai multor conditii care determina un conflict modern. Nu se poate vorbi despre o limba, etnie distincta, „transnistreana”- nu exista. Confesiunea este aceeasi pentru toti cetatenii de pe ambele maluri. Exista o criza sub toate aspectele: politica, elitara, societate civila, media, economica, etc.

Infosfera
Infosfera – o entitate polimorfa in care exista si circula informatia si constituie a cincea dimensiune strategica a puterii. Ea poseda atat puterea hard cat si puterea soft. Cand vorbim de infosfera trebuie examinat raportul dintre informatie, tehnologie si comportamentul statelor. Revolutia informationala ne face sa meditam asupra unei componente esentiale a geopoliticii, si anume importanta spatiului, a localizarii geografice a statului.Volumul imens de informatie, rapiditatea cu care acestea sunt transmise astazi la mari distante si pretul extrem de mic al unei asemenia opertii au un impact real asupra distantelor, asupra modului cum percepeam pana nu de mult spatiul si relevanta sa. Mediul nostru s-a transformat in unul informational prin excelenta. Cyberspatiul care reprezinta spatiul virtual prin care informatiile circula in lume si a fost considerat initial ca o sfidare la adresa geopoliticii. In fata informatiei, vecinatatatea fizica nu mai conteaza, granitele nu mai sunt relevante. Revolutia informationala cultiva si stimuleaza preocuparile externe ale statelor. Informatia isi amplifica importanta. Puterea informatiei este greu de evaluat si desurprins, deoarece se intersecteaza cu celelalte resurse de putere-militare, economice, sociale si politice-, diminuand forta unora sau, dimpotriva, sporind-o pe a altora. In ecuatia puterii, este vorba despre inclinarea balantei inspre avantajul creat prin capacitatea de a produce, de a pune in circulatie, de-a controla, inmagazinas informatie, si nu informatie de orice fel, ci informatie utila, actuala, exacta, inteligibila, semnificativa. Informatia devine ea insasi o sursa de putere. Avalansa de instrumente ce constituie infosfera sunt utilizate de comunitatea informationala de pe ambele maluri. Ele reprezentand mici batalioane destinate sa testeze si sa influenteze, in mare parte propagandistic, evolutia din R. Moldova si proximitatea, sa influenteze tematic si informational actorii conflictului, grupurile de interes si opinia publica. In prezent, Tiraspolul a efectuat „bombardamente corpusculare” la adresa Chisinaului, sfera informationala plasand-o in lumea vitrtuala a razboiului ( A se vedea www.tiras.ru, www.olivia.idknet.com, forumuri si siteuri de coalitii, miscari si partide, personale etc.) 
Existenta sferelor de putere
Clasa politica din Rusia considera regiunea transnistreana ca o parte din sfera de influenta a sa, indiferent de statul din care face parte. Inca, la 17 noiembrie 1995, de exemplu, Duma a declarat in cadrul Rezolutiei nr. 1334 IGD ca aceasta regiune este o „zona de interes strategic special pentru Rusia”. Iar fostul om politic, general al armatei a XIV, Alexandr Lebedi a considerat enclava „cheia spre Balcani”.
Rusia, nu in ultimul rind din motiv ca mentine trupe in Transnistria, este nu doar garant, ci si un jucator cheie in acest conflict. Trebuie analizate patru probleme principale: (a) activitatile Armatei Rusiei si ale altor organe ale Federatiei Ruse in Transnistria; (b) presiunea economica asupra Moldovei din partea Federatiei Ruse; (c) legaturile intre conducerea RMN si conducerea Rusiei; si (d) pozitia diplomatica generala a Federatiei Ruse.
O parte din analisti considra ca de fapt ar exista un razboi sustinut de Rusia contra R. Moldova, iar regiunea in cauza ar fi o parte din strategia Moscovei.
Pe de alta parte, Transnistria se simte amenintata de NATO si UE. De aceea, liderul autoritatii transnistrene Igor Smirnov  sustine ca „Transnistria are putine sanse de a rezolva disputele cu Republica Moldova si doreste integrarea completa in Rusia”.
In Planul de actiune UE-Republica Moldova, ce guverneaza relatiile dintre Bruxelles si Chisinau pe termen scurt, pana in 2008, dosarului transnistrean ii este rezervata o atentie speciala. Aceasta se explica prin faptul ca eforturile de modernizare si depasire a crizelor presupun o apropiere de Uniunea Europeana. Aceasta apropiere capata o semnificatie mai accentuata odata cu instalarea frontierelor NATO pe raul Prut. Totodata, R. Moldova trebuie sa faca fata tendintelor Rusiei de a o include in propria sfera de influenta, incercari intarite de prezenta militara a Rusiei in Moldova. Este evident ca numai cu propriile capacitati R. Moldova nu va putea gestiona aceste contradictii, de aceea este indicata implicarea mai activa a Uniunii Europene pentru a influenta direct evolutia evenimentelor in R. Moldova. Nu putem trece neobservat faptul ca emanciparea si evoluta impresionanta a Uniunii Europene in mare parte s-a datorat acelei „umbrele de securitate” a SUA, de care s-a bucurat Europa pe parcursul a treizeci de ani.
Sistemul statelor tampon (zone ale neutralitatii)
Chisinaul este obligat sa faca fata provocarilor oranduite la frontiera sa. Ea trebuie sa aiba abilitatea de-a proteja valorile interne fata de amenintarile externe si interne. R. Moldova se considera stat care are statutul de „neutralitate”, dar avantajele „acesteia de fapt au fost convertite in dezavantaje.
Totodata, R. Moldova are un Plan individual de actiuni semnat cu NATO adoptat pe 14 martie 2006, care prevede reglementarea pasnica a conflictului transnistrean. Pe langa aspectele legate de securitate si aparare, documentul contine principalele linii directoare ale democratizarii si dezvoltarii economice, pregatind terenul pentru aderarea la UE. O eventuala intrare in NATO presupune si iesirea din Comunitatea Statelor Independente, unde R. Moldova are doar 3% din voturi, iar Moscova 56%.
Geoeconomia si spatiile de adiacente
Identitatile si interesele sunt construite prin interactiuni, inclusiv in cazul conflictului. In prezent, UE si SUA detin cam jumatate din comertul mondial. Este sugestiv. In comun, acestea pot contribui la promovarea unor reguli internationale care sa sprijine dezvoltarea si liberalizarea nu doar pe alte continente, ci sa insiste in reanjarea unor aranjamente, tratarea unor „rani” mai vechi sau stavilirea unor focare care pot sa se extinda. 
Bastoane/morcovi: Jocurile politice in domeniul energeticii sunt substantiale in spatiul post-sovietic. In Moldova energia este folosita atat ca motivatie, cat si ca amenintare. Rusia de regula suporta RMN cu preturi la energie sub cele de pe piata, insa sporeste costul energiei pentru restul Moldovei.
Tiraspolul a primit estimativ 50 milioane dolari pe an in subventii energetice de la Moscova, care, calculate incepand cu inceputul anilor 1990, insumeaza (impreuna cu dobanda) circa un miliard dolari. Aceste datorii transnistrene fata de Gazprom au fost atribuite Moldovei conform unui acord intre Moldova si Rusia din 2001.
Rusia este cel mai mare partener comercial al Moldovei, contand pentru 35,2% din toate exporturile Moldovei. Ea detine parghii semnificative asupra politicii moldovenesti pe baza ajustarilor in politicile sale comerciale.
In 2005 Rusia a interzis importul carnii, fructelor si legumelor din Moldova. Rusia a explicat ca acest fapt s-a datorat suspiciunilor ca Moldova era implicata in re-exportarea carnii spre Rusia, care nu a fost produsa intern.
In mai 2005 Rusia a interzis importul fructelor si legumelor din Moldova. Rusia a declarat ca fructele si legumele din Moldova nu satisfac standardele rusesti.
Incepand cu 2 decembrie 2005 Moldova declara ca a satisfacut toate cerintele Rusiei cu privire la carne, fructe si legume, insa autoritatile ruse nu au reactionat. Datorita interdictiei rusesti firmele din Moldova au pierdut 40-80 procente din veniturile sale.
Pe langa aceste interdictii pe produse agricole, Rusia a declansat un razboi impotriva producatorilor de vin din R. Moldova, astfel s-a pereclitat accesul productiei vinicole pe piata ruseasca.
Dupa razboi, cand s-a inregistrat o inflatie galopanta, situatia nu s-a schimbat in bine nici acuma, insa subventiile si ajutorul umanitar al Rusiei si operatiunile speciale de autofinantare asigura un calm relativ si o oarecare saracie stabila. Rubla transnistriana nu are aproape nici o valoare. Astfel incat oamenii simpli alearga dupa metode de a castiga un ban, orice fel de ban in afara de ruble, de cele mai multe ori prin activitati la negru; functionarii alearga dupa mita si retele criminale pe care le-ar putea sprijini contra-cost; iar marii oameni de afaceri locali, politicieni sau ofiteri ai serviciilor secrete, traiesc primindu-si partea de la intregul sistem sau organizand actiuni pe cat de ilegale pe atat de profitabile. 23 din cei 43 de deputati ai sovietului suprem transnistrian provin din mediul de afaceri, in marea lor parte proprietari si directori de intreprinderi.
Binomul de putere chisinauean-tiraspolean?
Orientarea complet diferita a regimurilor politice de pe cele doua maluri
Rusia este un actor important, cu interese legitime in zona. Rusia si-ar putea aduce contributia in mod semnificativ la solutionarea conflictului. Rusia trebuie sa isi indeplineasca obligatiile asumate in cadrul declaratiei finale a OSCE - Istanbul 1999, care prevede retragerea armelor si a munitiei din regiunea estica, retragerea soldatilor – gardieni ai stocurilor de munitie, mentinatori ai pacii sau cetateni ai sai care activeaza ca membri ai militiei locale, ai organismelor militare si de securitate ilegale. Rusia ar trebui sa sustina autoritatile legitime ale R. Moldova pentru rezolvarea problemelor interne ale tarii, pe baza suveranitatii recunoscute de Moscova, dar si de comunitatea internationala, in contextul unui acord bilateral interstatal, ratificat de ambele state. In acest sens, Rusia ar trebui sa recunoasca dreptul R. Moldova de a alege cea mai buna solutie de securitate si de dezvoltare economica pentru cetatenii sai. Rusia, care recunoaste in mod oficial frontierele si suveranitatea R. Moldova, sa sprijine autoritatile legitime ale acesteia, in incercarea lor de a isi asuma raspunderea pentru intreg teritoriul si, in special, sa restabileasca reprezentarea autoritatilor centrale in regiunea separatista. Potrivit prevederilor internationale in vigoare, Moscova ar trebui sa nu mai incerce sa promoveze independenta Transnistriei.
Afirmarea vointei politice a UE, NATO si SUA de a se implica hotarator in regiune, fara a leza sensibilitatile Rusiei; rezolvarea incongruentelor conceptuale, ce tradeaza diferente de viziune intre UE si NATO, in abordarea problemelor de securitate din bazinul Marii Negre; constientizarea de catre UE si NATO a faptului ca o cooperare in zona este fezabila. Unii incearca si insista pe similitudine in cazul Kosovo.  Acolo e o alta poveste si trebuie citita ca atare. Intre Chisinau si Tiraspol, de la 1988 intotdeauna au existat disensiuni, iar diferendul nistrean n-a fost solutionat.
Pastrarea pacii este o cauza nobila. Javier Solana, Inaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externa se afla in proces de negociere pentru introducerea pacificatorilor UE in Abhazia si Osetia de Sud. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a sugerat ca pacificatorii UE sa adere la pacificatorii rusi din Transnistria, provincia separatista din R. Moldova. Iar daca astfel de planuri vor fi implementate, aceasta vor reprezenta un risc pentru credibilitatea lui Solana si a UE in general. Solana trebuie sa clarifice tuturor celora implicati ca niciuna din cele 3 regiuni nu pot exista fara suportul Moscovei. Misiunile de "pacificare" a Rusiei in realitate pastreaza toate cele 3 conflicte in stare inghetata, prevenind violenta in masa, insa mentinand instabilitatea cronica care permite influenta Rusiei in Georgia si R. Moldova. Solana afirma despre suportul UE pentru "integritatea teritoriala" a Georgiei si R.Moldova. Agenda Moscovei, demonstrata de comportamentul nerusinat a comandorilor regionali, este complet opusa celei a UE. Numai prin implicarea UE in aceste probleme se poate diminua influenta daunatoare din partea Rusiei asupra regiunii care, dupa aderarea Bulgariei si Romaniei la UE, constituie vecinatatea Europei.
Considerata ca duce o politica duplicitara in raport cu Rusia- metropola sa, R. Moldova a fost si este dezavantajata in raport cu enclava din stanga Nistrului, considerata, aliatul geostrategic traditional si reprezentantul sau fidel in acest geospatiu.
Insasi, faptul, ca Moscova a adoptat o politica de dublu standart in raport cu celelalte republici post-sovietice, confera rolul ei de putere regionala cu tendinte „neoimperiale”. Aparitia unor organizatii de tipul CSI-2, confirma faptul ca Moscova nu va ceda Tiraspolul ca important cap de pod si nod geopolitic si geostrategic in contextul frontierei Marii Negre. Chiar daca UE considera ca este nevoie de o singua voce in relatia cu Rusia, pe numitorul comun al intereselor nationale, dar care sa reprezinte principii comune si de la care sa nu se abata nimeni, aceasta pana in prezent nu s-a concretizat cu ceva.
Regiunea transnistreana este mostenirea Pactului Ribbentrop - Molotov si a expansiunii sovietice, tarismului rusesc exprimata in realitate. Nu exista posibilitatea de a evalua cu adevarat doleantele cetatenilor moldoveni dincolo de Nistru.
Rolul liderilor politici
Daca puterea de la Chisinau s-a schimbat de la sfarsitul anului 1992, in mai multe garnituri, nu acelasi lucru putem afirma despre centrul decizional de la Tiraspol. Aceleasi persoane care au ghidat politica din perioada sovietica sunt la carma in prezent.
Intr-o anumita perioada de timp, embargoul instituit de Rusia l-a facut pe presedintele R. Moldova, Vladimir Voronin, sa afirme ca anume acum Moldova devine cu adevarat stat independent care trebuie sa reziste si sa-si demonstreze adevarata independenta, suveranitate si integritate teritoriala. Voronin declara ca masurile intreprinse de Rusia poarta un caracter strict economic - piata dicteaza preturile la gaze si nu trebuie de cautat un substrat politic al problemei. Pe de alta parte, Iurie Rosca, vicepresedintele Parlamentului R. Moldova, liderul Partidului Popular Crestin Democrat, a contestat permanent ingerintele externe ale Moscovei in treburile interne ale R. Moldova, a aparat interesele nationale si caracterul statului, a sensibilizat opinia publica internationala fata de agresiunile externe ale Kremlinului si a pledat pentru o formula de „europenizare” a Transnistriei.
Chiar si ultima provocare lansata de Rusia a determinat ca Iurie Rosca sa conteste oportunitatea reglementarii in graba a conflictului dupa planul rusesc. El l-a catalogat drept un plan Kozak-2, care contravine Constitutiei, Legii parlamentului R. Moldova din 22 iulie 2005, Codului Electoral si Legii cetateniei. El a mai aratat ca parlamentul nu se va putea autodizolva, pentru ca legislatia curenta nu prevede o asemenea procedura. In fine, planul poate produce o criza politica in Moldova, una cu consecinte imprevizibile.
Aceste doua personalitati politice au un rol covarsitor la Chisinau in contextul acceptarii sau non-acceptarii( trezirii constiintelor) unor initiative si consecintelor acestora asupra destinului R. Moldova. Pe partea cealalta a Nistrului totul este clar: sistem piramidal, monopolist, in care actorii principali- Ig.Smirnov si V.Sevtov-Antiufeev sunt simple marionete ale Rusiei.
Sectorul asociativ si lipsa unui comportament de valoare
Deocamdata, sectorul asociativ este slab dezvoltat. Rostul pare sa se intrevada prin prizma factorilor financiari al dezvoltarii unei politici asociative. Descoperim coexistenta in mai multe chestiuni ale acelorasi experti, facilitatori, coordonatori si echipe de proiect. Abordarea de pe pozitie de „verticala” si nu „orizontala” a problemelor cheie din societate, inclusiv cea a conflictului transnistrean.
 Rolul actorilor non-statali ( ONG,OIG,TNC) consta in:
a) introducerea problemelor pe agenda diplomatica internationala
b) constientizarea in randul cetatenilor atat a problemelor interne dar si celora de ordin regional sau global
c) lobby pe langa guverne sau organizatii internationale pentru satisfacerea intereselor proprii
d) actiuni directe, uneori chiar prin amenintarea utilizarii fortei  
Totusi, este remarcabil rolul organizatiilor non-guvernamentale care au imbogatit arealul proiectelor si identificarii de solutii optime pentru regiunea transnistreana, educarea culturii pacii si asumarea de conflict workers.
In Tiraspol, evolutiile pozitive se combina insa cu tendinte opuse, periculoase de aplicare a unor altfel de instrumente, precum unele ONG-uri, care sunt mai degraba agresive si extremiste, si asociatiile publice create artificial de catre structurile de securitate menite sa vorbeasca in numele “poporului transnistrean” si al „societatii civile”.
Precizarea conduitei R. Moldova pe arena internationala:
Sensurile capabilitatilor in formularea politicii de reintregire:
- Identificarea si cuantificarea elementelor cheie care pot oferi edificarea centrilor pentru exercitarea influentei internationale
- Precizarea setului capabilitatilor numai in contextul politic si geopolitic in care alti actori politici internationali nu se modifica atitudinal si comportamental
- Componentele capabilitatilor interne sunt esentiale in procesul formularii politicii externe
- In cazul regiunii transnistrene, trebuie intarite anumite componente de factura legislativa si economica
- Politica economica a R. Moldova trebuie sa fie in relatie cu politica de securitate nationala
- Politica economica a R. Moldova in relatie cu calitatea guvernarii
- Determinarea formularii politicii externe trebuie sa derive din setul de probleme de politica interna, migratie, comert, birocratie, inflatie, coruptie, investitii, buget etc.
In ultima sa vizita la Moscova, ministrul de externe, A. Stratan a intrat in detaliile Integrarii Europene. Un ministru de externe, nu este comisar european, el isi promoveaza linia politica a statului si nu se explica in fata unei alte tari, neinteresata de procesul de aderare la UE, fie ea si fosta metropola.
Marea Neaga ca regiune natural integrata
Marea Neagra are o lunga istorie a conflictelor si intereselor divergente, devenind In ultimii ani o zona unde isi disputa influenta trei mari actori internationali: NATO, Uniunea Europeana si Rusia. Pana la destramarea blocului sovietic, toate statele de la Marea Neagra, cu exceptia Turciei, se aflau In sfera de influenta a Moscovei. Acestea erau fie membre ale Uniunii Sovietice, fie apartineau Pactului de la Varsovia. Astazi, Uniunea Sovietica nu mai exista si ordinea mondiala bipolara a devenit de domeniul trecutului. Prin aderarea Romaniei si Bulgariei la UE, „democratia vest-europeana” si-a extins granitele pana la bazinul Marii Negre, la rascrucea a trei spatii de securitate - european, euro-asiatic si islamic. Noua sa configurare strategica a devenit evidenta chiar de la Inceputul anilor 1990, cand au fost trasate primele proiecte de transportare a energiei dinspre Est catre Vest.
Toate conflictele care afecteaza parti din Caucaz - Osetia de Sud, Abhazia si Nagorno Karabah cat si Transnistria se afla in vecinatatea Marii Negre. Parca Marea Neagra ne indeamna sa-i exloatam dimensiunea.
 Admiterea care s-a produs a Romaniei si Bulgariei In NATO in 2004 si in UE la inceputul anului 2007, impreuna cu orientarea pro-occidentala a Georgiei si Ucrainei, pare sa scoata tot mai mult zona respectiva de la periferia Europei. In plan regional se inregistreaza o revigorare a initiativelor de cooperare regionala intre statele riverane bazinului Marii Negre, precum si cu cele din zona extinsa a acesteia (BSEC, Euroregiunea Marea Neagra, Conferinta Regiunilor Maritime Riverane din Europa, GUUAM). Actorii locali au constientizat ca pentru a asigura dezvoltarea durabila si stabilitatea zonei extinse a Marii Negre este necesara imbunatatirea formelor de cooperare regionala. Emergenta a doua procese paralele - constientizarea de catre UE a importantei regiunii Marii Negre si constientizarea de catre actorii locali a nevoii de cooperare regionala la Marea Neagra - genereaza nevoia crearii unui cadru de dialog, care sa aduca fata in fata cele doua entitati. Referitor la resursele energetice, UE are un interes in dezvoltarea de rute alternative de tranzit prin regiunea Marii Negre, pentru a le completa pe cele deja existente, prin Nord si Sud".
Subregionalizarea- elementele cheie a politicii de subregionalizare: euro-regiunile, au posibilitatea sa reconsidere conflictele de tip politic transfigurandu-le in parteneriat economic si dezvoltare regionala. Exista posibilitatea stingerii nemultumirilor si preocuparea de reamenajare a Regiunii Marii Negre.
In loc de concluzii
Memoria individuala si sociala ne permite sa ne imaginam viitorul pe care noi il construim pe modelul trecutului, dar reeavaluat, organizat, structurat la rigorile prezentului.
Rusia pana in prezent aplica un atac fara precedent asupra R. Moldova. Acest razboi poseda elemente geoeconomice, geoculturale, confesionale etc. Ele se manifesta si prin lansari de proiecte care prejudiciaza siguranta nationala si optiunea „europeana”.
Dosarul transnistrean reprezinta o mare „provocare” pentru statele interesate in deblocarea acestuia. In acest geospatiu avem de-afacere cu „laboratorul” experimental al Moscovei. Intrucat, sub argumentele de centru decizional „pacificator” Rusia nu si-a modificat mentalitatea sa imperiala, iar schimbarea caracteriala a regiunii in stil „european”, nu pan-rusesc, ar deschide alte perspective si ar muta vectorii si valorile „democratiei” si a-le „drepturilor omului”.
Reintregirea teritoriala a R. Moldova este oare o problema doar de politica externa?
Cred, mai degraba, ca este una de identitate si de exprimare societala.
Pentru Romanian Global News, Octavian Sergentu

 Timp de o saptamina 21de tineri din sapte tari (Albania, Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Romania si Basarabia) invata sa faca filme de un minut. Filmele vor trata subiecte privind diferentele si interferentele culturale, asa cum editia din acest an se desfasoara sub egida campaniei “Toti diferiti, toti egali”. Participantii sunt in acelasi timp scenaristi, regizori si actori. Ei realizeaza filme dupa propriile idei si sunt asistati de editori video si cameramani profesionisti. Principalul expert, care ii va ghida pe tot parcursul Laboratorului din acest an este regizoarea Violeta Gorgos.
Premiera filmelor pe marele ecran va avea loc in cadrul Festivalului International de Film Documentar CRONOGRAF, unde la 2 mai va fi organizata o proiectie speciala a filmelor de un minut realizate de tineri, transmite Vistoria Coroban, coordonatorul proiectului.
Editia din acest an este a cincea organizata in Basarabia. Aceste ateliere au drept scop initierea tinerilor in domeniul artei cinematografice si incurajarea tinerilor de a-si exprima propria viziune asupra lumii in limita unui film de un minut.
La editiile precedente ale Laboratorului Video au participat in jur de 70 de tineri din Moldova si din strainatate si au fost realizate cca 90 de filmulete si spoturi ce au au fost proiectate la posturile TV locale din Moldova, la un sir de televiziuni din strainatate si s-au bucurat de aprecieri la diverse festivaluri internationale, unde mai multi tineri din Basarabia au fost nominalizati si premiati.

Evenimentul se inscrie in suita manifestarilor culturale, cu periodicitate lunara, initiate de Ambasada Romaniei si intitulate generic « Les jeunes artistes roumains en vedette ». Concertul de jazz a fost realizat cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Roman.
Paleta larga a repertoriului, precum si calitatile vocale ale Teodorei Enache, respectiv instrumentale ale quartetului au incantat auditoriul, care a aclamat indelung reprezentatia, solicitand ulterior nenumarate biss-uri.
La concertul de jazz au fost prezenti cca. 400 de invitati, printre care inalti oficiali belgieni din institutiile federale, comunitare si regionale, ambasadori si membri ai corpului diplomatic acreditat la Bruxelles, functionari ai Comisiei si Parlamentului European, reprezentanti ai cercurilor nobiliare, culturale si academice belgiene, dar si ai comunitatii romanesti din Belgia.