Accesul la vernisaj se face numai pe baza de invitatie.
Curatorul expozitiei este Juan Avilio Castillo Vazquez, reprezentant al colectiei Castillo Vazquez in cadrul Centrului de Arta Contemporana Wifredo Lam din Havana. Absolvent de Stiinte Juridice al Universitatii din Havana, Castillo Vazquez a urmat diverse cursuri postuniversitare de drept, economie si curatoriat artistic, specializandu-se in opera lui Wifredo Lam. Interesul sau pentru viata si cariera artistica a lui Lam se datoreaza si legaturii de rudenie intre cei doi, Castillo Vazquez fiind nepotul artistului. Conferinta in limba spaniola va avea loc in prima sala a expozitiei, beneficiind de traducere simultana in limba romana.
Expozitia Wifredo Lam. Cartografie intima prezinta 68 de lucrari de grafica (desene, acuarele, gravuri si colaje) realizate intre anii 1936 – 1959 ce ilustreaza itinerariul evolutiei artistice a lui Wifredo Lam (Sagua la Grande, Cuba 1902 – Paris 1982).
Cu un parcurs ce poate retrasa istoria tendintelor artistice din prima jumatate a secolului XX, arta lui Wifredo Lam reprezinta un moment cheie in evolutia artei sud-americane si totodata un puternic element de legatura intre cultura europeana si cea afro-americana.
Prin descendenta sa, chineza pe linie paterna si hispano-africana pe linie materna, Lam a fost puternic legat de multiculturalismul tarii sale de origine, Cuba.
In 1923 va pleca in Spania unde va studia si va participa la miscarea de avangarda europeana. In 1937 ia parte la apararea Madridului, iar in 1938 pleaca la Paris, unde va deveni elevul si prietenul lui Picasso. Pentru Lam aceasta prietenie a insemnat o comuniune in lupta permanenta pentru libertatea expresiei artistice. Prin intermediul lui Picasso ii va cunoaste pe toti artistii celebri din Paris in acea epoca. Este momentul despartirii de academism si trecerea inspre un limbaj pictural marcat de constructivismul cézannian si cubism. In opera lui apar si motive noi inspirate din arta primitiva africana.
Urmatoarea etapa in cariera sa a fost marcata de intalnirea cu cercul suprarealistilor, care in 1940 se refugiasera din calea trupelor de ocupatie nazista la Vila Air-Bel din Marsilia. Aici ii cunoaste pe Pierre Mabille, René Char, Max Ernst, Victor Brauner, Oscar Dominguez, André Masson, Benjamin Péret si nu in ultimul rand pe André Breton. Intr-un elogiu adus artistului cubanez, Breton evidentia usurinta cu care se implineste in opera lui Lam „jonctiunea intre lumea obiectiva si cea magica, uniunea dintre perceptia fizica si reprezentarea mentala” - eternul deziderat suprarealist.
Neobosit calator intre continentul american si cel european, intre Cuba, New-York si Paris, Wifredo Lam va insemna pentru arta cubaneza deschiderea catre avangarda europeana si modernismul contemporan, iar pentru arta europeana un „suflu mistic”.
Lucrarile selectate pentru expozitia Wifredo Lam. Cartografie Intima ilustreaza trecerea stilistica de la cubism la suprarealism, etapa fertila in creatia sa, in care incepe sa se contureze clar personalitatea sa artistica.
In arta lui Lam se imbina magia africana, misterul suprarealist si exotismul compunerii spatiului specific artei lui Paul Klee. Grafica sa este profund marcata de jocul de forme creat prin suprapunerea de planuri geometrice in care intensitati diferite de negru traseaza conturul unei lumi imaginate in culori pastelate.
Organizata in colaborare cu Centrul de Arta Contemporana Wifredo Lam din Havana, aceasta expozitie si-a inceput periplul european la Berlin in martie 2006, fiind prezentata apoi la Alcala de Henares, la Bruxelles, Praga si Stockholm, informeaza MNAR.

foto: Wifredo Lam

 Consultarea din partea sefului statului, Vladimir Voronin, avuta cu cei mai importanti liderii politici si aparitia „dezvaluirilor de proiect”, gratie analistului politic international Vladimir Socor, ne induce la ideea ca este vorba despre o noua provocare si de evaluarea acesteia.
Mai nou, presedintele rus, Vladimir Putin, incearca sa-l convinga pe seful statului moldovean, VladimirVoronin, ca momentul pentru acord este potrivit. Rusia doreste o reglementare rapida pentru a contrasta cu disputa sa de la Natiunile Unite privind viitorul regiunii Kosovo. Se pune logic intrebarea- daca Kremlinul este atat de presat, de ce Chisinaul trebuie sa faca concesii?
Totodata, centrul secesionist din spatiul post-sovietic este deranjat de pozitia defensiva a Rusiei in privinta „integritatii teritoriale” a Serbiei, care s-a vazut in timpul recunoasterii internationale, rapide, a regiunii Kosovo.
Dupa toate probabilitatile Rusia se va lipsi de intentia de a folosi „precedentul” (Kosova) pentru recunoasterea Abhaziei, Osetiei de Sud, Transnistriei si a Karabahului.
Conducerea CSI-2 (Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria) alarmante, in regim de urgenta, cer Kremlinului sa le fie recunoscuta “stataliatatea”.

Statutul atat de mult negociat al regiunii Kosovo este aproape recunoscut.
Rusia considera ca orice relatie dintre rezolutia din Kosovo si rezolutia conflictelor din spatiul postsovietic nu va fi una directa sau automata.
Este clar ca Rusia incearca sa-si mentina interesele sale in teritoriile fostelor republici ex-sovietice sub arhicunoscuta doctrina  a “vecinatatii apropiate” atat timp cat sprijina integritatea teritoriala in cazul Serbiei.

Ce prevede „oferta” Kremlinului de aceasta data?
De fapt, propunerile Moscovei prevad semnarea unui document politic comun de catre Vladimir Voronin si liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, dizolvarea parlamentului de la Chisinau si a sovietului suprem (parlamentul de la Tiraspol) si organizarea, pana la sfarsitul anului, a alegerilor anticipate. In noul parlament al Republicii Moldova ar urma sa fie prezenti si o parte din reprezentantii Transnistriei. Proiectul mai prevede locuri in guvernul de la Chisinau pentru reprezentantii Transnistriei, garantarea de catre Moldova a mentinerii statutului sau de neutralitate, deci neaderarea la NATO, mentinerea trupelor rusesti pe teritoriul Republicii Moldova pentru inca cel putin doi-trei ani, excluderea dislocarii pe teritoriul Moldovei a trupelor altor state decat Rusia.
Moscova iarasi insista pe o decizie politica si rezolvare a deferendului pe verticala. Aceasta in contextul in care exista diferentieri de opinie la nivelul de jos si nu a fost testata exprimarea populatiei de pe cele doua maluri in vederea unei asemenea maniere de reglementare a conflictului transnistrean. In context, actualul regim de la Tiraspol poseda nu doar simbolic reprezentarea „sovietica” si „ranile unui razboi”, ci este intemeiat pe un sistem piramidal, opresiv, de strangulare a libertatilor publice si nu ofera un vant al schimbarii. Fara o eventuala „democratizare” a geospatiului de peste Nistru, de modificare a opticii si comportamentului cetateanului din regiunea transnistreana- sansele sunt nule in edificarea unui stat comun, democratic si contemporan.
Iu. Rosca, liderul Partidului Popular Crestin Democrat, formatiune considerata a fi „mesageria vocala” a intereselor nationale si valorilor democratiei euro-atlantice, este primul politician care atrage atentia asupra pericolului rusesc, imbracat intr-o noua mantie de proiect pentru regiunea transnistreana.
Actorii internationali ar trebui sa se ingrijeasca la promovarea si sprijinirea unei culturi de educatie civica in raioanele de rasarit ale R. Moldova, in scopul familiarizarii populatiei cu: principiile de baza ale democratiei si statului de drept, functionarea unui stat democratic, locul si rolul democratiei politice si al partidelor politice in cadrul unui sistem pluripartit, legile Republicii Moldova, drepturile si libertatile fundamentale de care trebuie sa se bucure toti cetatenii.
Cred ca presedintele Voronin nu este sinucigasul propriei imagini. Pripa cu care Rusia incearca sa revina in viata social-politica a R.Moldova este inteleasa. Rusia se afla in impas pe arena internationala. Un insucces in Kosovo n-ar fi atat de tragic in raport cu un succes in regiunea transnistreana a R. Moldova. Vrea cineva sa fie o alta marioneta ruseasca? Dar va accepta Vestul ca „ursul” sa-si bage o alta laba alaturi de gradina sa?
Un material de Octavian Sergentu pentru Romanian Global News

{mosimage}„Dimandarea parinteasca” (mustrarea parinteasca) este imnul aromanilor, compus de Constantin Belemace, luptator pentru drepturile romanilor (aromanilor) din Balcani.

 Cantecul vorbeste de cumplitul blestem ce cade asupra parintilor care nu-si invata copiii limba stramoseasca. Poetul Belemace s-a dovedit a fi un adevarat vizionar atunci cand a compus versurile, in 1888.  Dupa mai bine de un secol, „Dimandarea parinteasca”  rasuna mai actual ca oricand, transmite corespondentul Romanian Global News din Macedonia.

„Care fudze de-a lui muma
Si di parinteasca-l'i numa,
Fuga-l'i doara Domnului
Si dulteamea somnului!”
O serie de tineri pe care i-am intalnit in Macedonia au marturisit ca nu vorbesc „armaneste”, dar pot intelege limba parinteasca. Dimitar Ilievski, care a absolvit Facultatea de Teologie din Bucuresti, povesteste ca tatal sau este aroman, iar mama sa macedoneana. Pentru ca a crescut in casa bunicilor din partea mamei nu a invatat decat putin armaneste. Desi aromanii au fost o comunitate inchisa, in care casatoriile cu straini erau greu acceptate, sub influenta unui complex de factori sociali, politici, culturali si economici situatia s-a schimbat. O veche poezie populara transmite o puternica atitudine impotriva castoriei dintre un aroman si o grecoaica, caci fiul il va striga „patera” in loc de „tata”.  Numarul casatoriilor mixte este insa in crestere, iar varstnicii aromani se tem ca limba se „agarseste”-se uita. Dialectul aroman se studiaza numai facultativ, in clasele primare. Totusi, exista o speranta ca tinerii devin mai constienti de necesitatea pastrarii identitatii culturale. Ilija Toti vorbeste foarte bine limba romana, pe care a invatat-o in timpul studiilor la Bucuresti. Dupa ce s-a intors din Romania a inceput sa invete dialectul aroman, iar cunoasterea limbii romane i-a usurat foarte mult munca. In fiecare an aproape 300 de tineri pleaca sa studieze in Romania, benefiicind de burse din partea statului. Multi dintre ei nu se mai intorc si se casatoresc cu romance, natura demonstrand inca o data ca isi urmeaza cursul. Exista insa si tineri atrasi de idea unei identitati grecesti. „Vlahii”- cum li se spune aromanilor ca si celorlalti romani din Balcani, care se declara greci primesc burse de studiu din partea statului grec. La multi dintre ei atat in Macedonia cat si in Albania, Grecia ii cumpara dandu-le cetatenia greaca, adica un pasaport pentru Europa. Intre aromani acestia sunt numiti si grecofili.
Ofensiva greaca manifestata atat in Balcani cat si in Romania unde se doreste infiintarea unei asa numite „minoritati aromane”, este sustinuta de complicitati guvernamentale de la Bucuresti si de dezinteresul ultimilor cinzeci de ani fata de ramurile sudice ale poporului roman.
Chiar si aromanii de varsta medie, trecuti de 40 de ani, nu vorbesc decat putin armaneste. In plus, multi dintre ei nu se declara ca fiind aromani. Astfel, la Ohrid, la ultimul recensamant au fost inregistrati doar 300 de aromani, dintr-un total al locuitorilor de circa 70.000. Cifrele reale sunt insa mult mai mari. In zona centrala a orasului se afla Mahalaua de Sus, cu biserica Sf. Nicolae, si Mahalaua de Jos cu biserica Sf. Gheorghe, ambele cunoscute printre localnici drept „vlaski mala”- mahalaua romaneasca.
Dialectul aroman continua sa traiasca mai ales in sate, unde batranii te intampina cu „Buna dziua”.

foto: Ohrid

Evenimentul are loc miercuri, 25 aprilie, intre orele 15.00-19.00, la Casa de cultura a orasului Stockholm, Kulturhuset (Studio 3). Invitatul ICR Stockholm la acest simpozion este cunoscutul scriitor si jurnalist Dorin Tudoran, in prezent Senior Director, pentru Comunicare si Cercetare, al Fundatiei Internationale IFES, Statele Unite, si redactor-sef al revistei democracy at large.

Potrivit ICR Stockholm, printre ceilalti participanti la simpozion se numara cercetatorii Li Bennich-Bjorkman, Universitatea Uppsala (Suedia), András Bozóki, Central European University, Budapesta, Jan Kubik, Rutgers University (Statele Unite), Dorothée de Nève, Universitatea Martin Luther, Halle-Wittenberg (Germania), si Piotr Sztompka, Universitatea Jagiellona din Cracovia. Dezbaterile se vor desfasura in limba engleza si vor fi moderate de Mika Larsson, atasat cultural in cadrul Ambasadei Suediei la Varsovia. Simpozionul se adreseaza cu precadere cercetatorilor, politicienilor si jurnalistilor, dar este deschis si publicului larg.

Intr-o perioada foarte scurta, tarile din Europa Centrala si de Est au traversat cu succes tranzitia la democratie si economia de piata. Faptul ca douasprezece dintre ele au fost admise in Uniunea Europeana poate fi vazut ca o masura a succesului lor. Cu toate acestea, instabilitatea politica, coruptia si populismul acestor tari au diminuat mult din entuziasmul Vestului fata de vecinii sai. Scopul acestui simpozion este de a prezenta o imagine mai echilibrata a tarilor fost comuniste, dintr-o perspectiva istorica si culturala mai larga. Putem interpreta conditia post-comunista ca pe o trauma culturala? Cum functioneaza institutiile politice? Ce se intampla cu societatea civila? Ce rol joaca Uniunea Europeana in democratizarea acestor tari? Cum influenteaza stereotipurile despre Est si Vest opinia publica sau chiar lumea academica?