Potrivit unor surse confidentiale, citate de agentia „Infotag”, propunerile Rusiei sunt grupate in câteva proiecte de documente si vizeaza: semnarea unui document politic comun de catre Vladimir Voronin si liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov; dizolvarea Parlamentului de la Chisinau si a Sovietului Suprem de la Tiraspol; organizarea, pâna la finele anului (orientativ, in noiembrie 2007), a alegerilor anticipate, in care 18-19 locuri in Parlamentul de la Chisinau sa fie rezervate reprezentantilor Transnistriei; acordarea unei cote de reprezentativitate reprezentantilor Transnistriei in Guvernul de la Chisinau; garantarea de catre Moldova a mentinerii statutului sau de neutralitate in viitor; ramânerea trupelor rusesti in Moldova pentru inca cel putin 2-3 ani.

Sursele „Infotag” nu au precizat, insa, cum anume se va produce reunificarea Moldovei si sub ce forma: de federatie, confederatie sau stat unitar in care Transnistria va avea o autonomie larga. Totodata, ele au mentionat ca in proiectele de documente propuse se intrevad si elemente prezente in Memorandumul Kozak, care prevedea federalizarea Republicii Moldova si pe care Presedintele Vladimir Voronin a refuzat sa-l semneze in 2003.

Liderii opozitiei din Moldova, spune „Infotag”, au ezitat sa aprecieze initiativele Moscovei, in sedinta de la Presedintie. Principalul partener politic a lui Vladimir Voronin, liderul PPCD, vicespicherul Iurie Rosca "a avut o atitudine destul de rece fata de aceste propuneri".

Se presupune ca anume Consiliul de Securitate al Rusiei, condus de ex-ambasadorul acestei tari la Chisinau, Iuri Zubakov, si nu Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei ar fi elaborat propunerile respective. Totodata, reprezentantii actualei puteri de la Chisinau, chiar daca au discutat anterior subiectul cu Zubakov, "nu sunt pe deplin satisfacuti de propunerile Rusiei" si "mizeaza sa obtina excluderea unor aspecte".

Daca se va ajunge la un compromis asupra noilor proiecte, Rusia si Moldova le vor propune pentru aprobare si celorlalti participanti la procesul de negocieri. Sursele „Infotag” mai spun ca, in cazul in care Igor Smirnov se va opune, Rusia "este gata sa-l inlocuiasca cu o persoana mai flexibila".
(Preluare Flux)

foto: Presedintele Rusiei, Vladimir Putin

 Potrivit agentiei de presa „Infotag”, Rusia a facut recent mai multe propuneri noi privind reglementarea transnistreana, pe care Presedintele Vladimir Voronin le-a adus la cunostinta liderilor unor partide de opozitie, intr-o sedinta secreta la Presedintie, convocata pe 11 aprilie.
Romanian Global News prezinta integral interviul cu vicepresedintele Parlamentului basrabean, Iurie Rosca:

R.: - Cum ati reactionat la propunerile facute de Federatia Rusa presedintelui Republicii Moldova?

I.R.: - In primul rand, mi-am exprimat ingrijorarea privind graba cu care se intentioneaza promovarea acestui plan pana la sfarsitul anului 2007, intrucat se stie ca o problema atat de complexa si de dificila, cum este cea a diferendului transnistrean, nu poate fi solutionata definitiv, durabil si echitabil, prin simple bune intentii sau prin creionarea unor strategii de acest fel. O alta rezerva tinea de relatia noastra cu partenerii occidentali. In ce masura propunerile respective sunt consultate cu partenerii nostri americani si europeni, care participa, de asemenea, la procesul de negocieri, alaturi de Rusia, Ucraina si OSCE, toate partile fiind nevoie sa fie consultate, pentru ca sa se obtina un consens care nu trebuie sa afecteze interesele nationale ale Republicii Moldova, constitutia tarii, logica juridica pe care se intemeiaza statul nostru si stabilitatea politica. In acest sens, am contestat insasi ideea dizolvarii Parlamentului si a organizarii unor alegeri anticipate intr-un alt legislativ, pana la sfarsitul anului 2007. Aceasta mi se pare neadecvata din simplul motiv ca Legea Suprema a Republicii Moldova, Legislatia in vigoare si hotararile Curtii Constitutionale stabilesc foarte clar faptul ca Parlamentul tarii nu se poate autodizolva, iar dizolvarea legislativului este stabilita atat in articolul 85, cat si, respectiv, in Legea cu privire la alegerea presedintelui Republicii Moldova. De fapt avem trei cazuri ipotetice de dizolvare a Parlamentului Republicii Moldova: imposibilitatea alegerii presedintelui Moldovei, deci este vorba de un esec repetat de trei ori succesiv, imposibilitatea alegerii sau formarii Guvernului, timp de trei luni sau esuarea succesiva a trei tentative de alegere a Guvernului, precum si incapacitatea Parlamentului de a adopta legi timp de trei luni. Prin urmare este vorba despre niste situatii-limita, de criza politica majora, prevazute de constitutia si de legislatia in vigoare, care nu sunt caracteristice situatiei actuale din tara noastra. Avem un Parlament functional, avem un Guvern functional, ales in mod legal si constitutional, avem un presedinte ales in conformitate cu legile tarii. Prin urmare, nu exista nici o posibilitate de a stimula credibil o criza politica de proportii. Un asemenea simulacru ar fi contra-productiv, ridicol si periculos.

Avem un Parlament functional, avem un Guvern functional, ales in mod legal si constitutional, avem un presedinte ales in conformitate cu legile tarii, prin urmare nu exista nici o posibilitate de a stimula o criza politica de proportii

In acelasi timp mi-am exprimat rezervele privind acordarea unor asa-numite cote pentru alegatorii din regiunea transnistreana, ca si pentru formarea unei a doua circumscriptii, de 18-19 mandate. Astfel se presupune ca, potrivit Codului Electoral, care functioneaza incepand cu alegerile din 1994, avem 101 deputati, iar Republica Moldova are o singura circumscriptie nationala. Acestui regim electoral legal i se supune in egala masura Unitatea Administrativ - Teritoriala Gagauzia. Evident, in cazul initierii discutiilor despre o posibila cota pentru regiunea transnistriana, nu este exclusa o reactie simetrica din partea autoritatilor de la Comrat, care ar putea pretinde o alta cota, ceea ce, in opinia mea, ar putea face nefunctional un viitor legislativ al tarii, constituit pe acest principiu. E de mentionat, totodata, ca in acest caz ar fi afectat grav caracterul unitar al statului Republica Moldova, prevazut in articolul unu, alineat unu, al Constitutiei Republicii Moldova, dar si articolul 142 al Constitutiei, care vorbeste despre limitele revizuirii acesteia, citez: „Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale”. Or, asta presupune o majoritate de 50+1 din totalitatea alegatorilor dispusi sa agreeze renuntarea la caracterul unitar al statului. E de remarcat si faptul ca articolul 110 al Constitutiei, care se numeste „Organizarea administrativ teritoriala”, prin aliniatul doi, stabileste ca: „localitatilor din stanga Nistrului le pot fi atribuite forme si conditii speciale de autonomie in conformitate cu statutul special adoptat prin legea organica”. Accentuez ca la 10 iunie 2005 noi am elaborat in mod colegial si am adoptat, cu unanimitate de voturi, o hotarare speciala a Parlamentului, care dezvolta initiativa presedintelui ucrainean Victor Iuscenco. Aceasta hotarare stabileste urmatoarele: principiile si conditiile demilitarizarii zonei transnistrene, inclusiv dizolvarea organelor de forta a serviciilor de securitate si inlaturarea presiunilor de ordin militar, criteriile de democratizare a zonei transnistrene a Republici Moldova si principiile de reglementare a diferendului transnistrean prin democratizare. Accentuez ca declaratia adoptata la 10 iunie 2005, ca si legea organica adoptata la 22 iulie, cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stanga Nistrului, documente elaborate cu participarea mea activa si votate in unanimitate de catre Parlament, stabilesc clar necesitatea evacuarii trupelor rusesti ca preconditie pentru reglementarea pasnica durabila si echitabila a diferendului transnistrean. De asemenea este de mentionat ca un eventual proces electoral democratic in zona transnistreana presupune o perioada destul de indelungata de reabilitare psihologica si politica a cetatenilor aflati, in momentul de fata, sub ocupatie militara straina. Este nevoie de crearea si consolidarea institutiilor democratice, este nevoie de extinderea partidelor din Republica Moldova pe malul stang al Nistrului, este nevoie de crearea unor institutii media independente si consolidarea societatii civile, conditii care la ora actuala nu se intrunesc.

Nu mai putin grava mi se pare intentia de a-l forta pe presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, de a semna o declaratie politica comuna, cu impostorul Igor Smirnov

Noi avem un regim dictatorial manipulat de serviciile secrete ruse, condus de 17 impostori care figureaza pe lista neagra a Uniunii Europene si SUA, ca persoane carora le este interzisa circulatia in spatiul European si in Statele Unite. Prin urmare aceste elemente-cheie ar fi ignorate prin realizarea unui asemenea plan. Nu mai putin grava mi se pare intentia de a-l forta pe presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, de a semna un document politic, o declaratie politica comuna, cu impostorul Igor Smirnov. Dincolo de neseriozitatea de ordin juridic al unui astfel de act, este vorba despre imaginea si prestigiul sefului statului nostru, care, dupa mine, nu poate si nu trebuie sa-si permita sa coboare la nivelul unui impostor. Noi avem un presedinte legal care are autoritatea sa conduca Republica Moldova si care nu-si poate pune semnatura pe un document politic, alaturi de un lider separatist. Cu atat mai grav ar fi daca documentul respectiv si-ar propune, fiind vorba de un document politic, sa anuleze Constitutia Republicii Moldova, sa pretinda dizolvarea organului legislativ suprem al tarii si sa pretinda demiterea Guvernului Republicii Moldova. Este ca si cum organismul statal al Republicii Moldova ar fi partial bolnav, iar pentru a-l trata, noi il contaminam in intregime. Opinia pe care am exprimat-o a fost ca, de fapt, putem presupune ca cineva este extrem de deranjat de stabilitatea politica din Republica Moldova, stabilitate care, pe fundalul crizelor politice si constitutionale din Romania si Ucraina, arata destul de onorabil pentru tara noastra. Am accentuat ca nu mi se pare deloc intamplatoare criza politica din cele doua tari vecine si nu as vrea ca Republica Moldova sa se pomeneasca luata de valul acestor crize de ordin regional, sa fie atrasa in iuresul unor scenarii periculoase, care presupun eventualitatea provocarii unor cataclisme politice si constitutionale de durata in Republica Moldova. Republica Moldova se afla la inceputul unei campanii electorale pentru alegerile locale, este un stat cu institutii democratice functionale, inregistreaza anumite progrese de ordin economic, iar functionalitatea institutiilor statului, desi este una imperfecta ca tot ce este facut de mana omului, este una exemplara pe fundalul lipsei de functionalitate a institutiilor statale sau a crizelor care se provoaca in alte tari din regiune. Eu cred ca aceasta discutie a purtat un caracter de consultari si cred ca a fost una necesara. Iar noi, in calitate de parteneri politici ai partidului de guvernamant, intelegem sa ne luam responsabilitatea pentru a cauta solutii optime pentru depasirea diferendului transnistrean, depasire pe care o vrem pasnica, democratica, legala, durabila si in interesele nationale ale Republicii Moldova. Consider ca este prematur sa dramatizam excesiv aceasta consultare intr-un cerc relativ restrans la Presedintia Republicii Moldova, care a avut loc la 11 aprilie si, in acelasi timp, consider ca este nevoie de multa retinere, tact, corectitudine si maturitate politica in directia continuarii consultarilor cu partidele politice, cu factorii de decizie, cu societatea civila si nu in ultimul rand cu partenerii occidentali, Uniunea Europeana, OSCE si SUA, dar si cu tarile vecine, pentru a cauta sa identificam cea mai echilibrata si mai reusita cale de solutionare a diferendului transnistrean.

In doi ani de zile, regimul separatist de la Tiraspol va slabi substantial din motive economice, politice, psihologice

As mentiona in loc de post-scriptum ca in seara aceleiasi zile, de 11 aprilie, am aflat ca guvernul de la Kiev a decis prelungirea misiunii de monitorizare a segmentului transnistrean al frontierei moldovenesti, impreuna cu Uniunea Europeana si cu autoritatile statului nostru. Ma gandesc daca nu cumva aceasta precipitare in incercarea de a forta subiectul transnistrean este legata si de acest element extrem de important pentru tara noastra, cand Ucraina isi pastreaza corectitudinea si fermitatea in sprijinirea Republicii Moldova si a eforturilor Uniunii Europene pentru curmarea contrabandei si legalizarea circulatiei marfurilor. Impresia mea este ca in doi ani de zile, regimul separatist de la Tiraspol va slabi substantial din motive economice, politice, psihologice si prin simplul contrast intre situatia dramatica din aceasta parte a tarii noastre, aflata intr-o mizerie economica-sociala cumplita si sub o presiune politico-militara nesuferita, si progresele care se inregistreaza in dreapta Nistrului, privind directia reforme politice, economice si in directia integrarii europene. Iata de ce unii au nevoie de fortarea acestui scenariu. Nu vad nici o tragedie in faptul ca se gasesc oameni la Moscova sau la Chisinau, carora le vin asemenea idei, care avanseaza astfel de propuneri. Orice propunere trebuie discutata la modul cel mai serios si pozitia tarii noastre trebuie sa fie una corecta, eleganta, dar in acelasi timp ferma si sa nu se abata catusi de putin de la principiile care au stat la baza consensului politic statornicit in tara noastra dupa ultimele alegeri parlamentare si prezidentiale, consens care se intemeiaza pe ideea de rezolvare a diferendului transnistrean in acord cu interesele nationale ale tarii noastre si pe ideea de integrare europeana, democratizare si reforma. In momentul de fata, pentru mine nu este foarte clar daca este vorba despre un plan elaborat in mod minutios si in spatele caruia ar sta niste decizii ferme si definitive sau doar de o incercare de a elabora o noua tactica in abordarea problemei diferendului transnistrean, din partea unor cercuri influente de la Moscova.

Daca in 1989 anticomunismul natural al romanilor, manifestat vehement in strada, a stricat din planurile initiale ale Moscovei, acum, paralizia civica impusa de manipularile media, fac ca romanii sa asiste aproape impasibili la noua lovitura de stat, instrumentata insa de aceleasi forte, cu sau fara cunostinta participantilor la aceasta operatiune.
In opinia noastra, tentativa de lovitura de stat construita sub forma unei operatiuni informationale complexe, urmareste ca, prin suspendarea Presedintelui Romaniei, parghiile statului roman sa fie preluate de grupuri de interese politico-economice care sa subordoneze capitalului rus controlat de serviciile secrete ruse si ultima reduta politica de aparare a statului roman – Administratia Prezidentiala.
Miza depaseste granitele Romaniei: controlul frontierei NATO si UE ofera Rusiei un avantaj tactic de importanta majora in evolutiile geostrategice ale zonei si in cadrul conflictului geopolitic pe care Federatia Rusa il are cu Statele Unite ale Americii in zona Marii Negre si a Caucazului.
Romania si-a croit cu greu accesul la o resursa de securitate nationala. Deschiderea Romaniei catre Europa si instalarea pe teritoriul tarii noastre a bazelor militare SUA – singurul scut real impotriva amenintarii imperiale si seculare a vecinilor nostri de la Rasarit - a starnit o agitatie puternica.
In fapt dezbaterea publica nu este “pro si contra” Presedintelui tarii iar criza din Romania nu are de-a face exclusiv cu Traian Basescu, desi este fara indoiala pretextul principal al acesteia. Traian Basescu, omul, are tarele lui, mai mult sau mai putin perfectibile, are anturajul si slabiciunile sale, cu toate speculate la maximum de Coalitia restauratiei sistemului oligarhic filorus in Romania.
Insa Traian Basescu, presedintele Romaniei, reprezinta garantul sigur al angajamentelor de securitate euro-atlantice ale tarii si singurul presedinte de pana acum care apara la nivel national, european si international cauza Basarabiei si Bucovinei si drepturile comunitatilor romanilor deznationalizati din jurul granitelor.
O oligarhie care descinde din nomenclatura comunista si cazacii Securitatii si care a proliferat indiferent sub ce culoare politica, si-a vazut interesele amenintate de politica pro-americana promovata de Traian Basescu. Inca de la investitura, referirile sale la concepte de securitate de inspiratie atlantica au provocat reactia adversa a unor directori de opinie aflati pe fagasul unei geopolitici opuse euro-atlantismului.
Apoi, pretentia dominatoare a gruparii oligarhice s-a lovit de cerbicia unui presedinte care a formulat raspicat cateva principii si le-a lasat sa se afirme. Marea coruptie a devenit un subiect principal, s-au dat curs anchetelor ce implica reprezentanti ai puterii de stat acuzati de infractiuni foarte grave, pornind de la evenimentele din decembrie 1989 si iunie 1990 si continuand cu devalizarea continua a statului, pana in ziua de azi. Printre acestia, la loc de frunte se afla Ion Iliescu, unul dintre artizanii conjucturii politice actuale.
Ani grei de puscarie i-ar astepta atat pe unii dintre actorii proeminenti din lumea politica si din zona afacerilor frauduloase cat si pe unii dintre complicii acestora din randul serviciile secrete.
Finalizarea unor dosare de cercetare penala si apropierea termenului de trimitere in instanta a inculpatilor a creat o tensiune fara precedent in spatiul public, manifestata si prin ofensiva unor campanii mediatice furibunde si demolatoare.
Obstinatia atacului la Presedintie si-a atins obiectivul. Executia publica a presedintelui Traian Basescu a avut loc intr-o incercare disperata de inlaturare a influentei publice a acestuia.
Presedintele Basescu are dreptul la respectul nostru pentru incercarea curajoasa de rupere a tentaculelor Organizatiei oligarhilor. Initiativa noastra, a unor organizatii civice si a unor exponenti ai unor miscari de rezistenta si opozitie fata de sistemul comunist urmareste expunerea publica si blocarea intereselor “Coalitiei ticalositilor” care a construit scenariul incercarii de rasturnare a ordinii constitutionale din Romania. Presedintele Basescu a ramas doar cu cuvntul sau, dupa cum spunea si fosta sa consiliera, devoalandu-i fara jena vulnerabilitatile. Insa cuvantul sau are o greutate imensa: greutatea natiunii care l-a ales. O majoritate tacuta a votat un presedinte care vorbeste si pentru ei. Presedintele a ales sa fie vocea apasata a acestei majoritati.
Credem ca afimarea raspicata a adevarului, utilizarea transanta a cuvantului, inclusiv in Piata publica, are rost si urmari. Vom urmari prin toate mijloacele realizarea principiilor enuntate public de presedintele ales de cetatenii Romaniei conform idealurilor noastre din Piata Universitatii 1989-1990.

Blocul National al Revolutionarilor, Presedintele de Onoare al Senatului
Seniorii Ligii Studentilor
Grupul Independent pentru Democratie
Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni
Liga Tinerilor Romani de Pretutindeni
Agentia de Presa Romanian Global News
Asociatia AlterMedia
Asociatia Civic Media
Centrul Cultural Israeliano-Roman
Asociatia Restitutio in Integrum
Este binevenita adaugarea gruparilor si organizatiilor societatii civile care doresc sa-si ridice vocea alaturi de cea a presedintelui Romaniei.

Prezentam si sustinem:

Punct de vedere cu privire la criza sistemului politic si institutional din Romania
In Romania, gruparea oligarhica care a reusit sa-si adjudece Guvernul si o parte din Parlament, are acum ca obiectiv inlaturarea Presedintiei, singura piedica ramasa in calea obtinerii controlului politic absolut.
Dincolo de elementele vizibile ale acestei crize se afla resorturi mult mai adanci care privesc principiile de functionare ale statului roman.
Societatea romaneasca este dezarmata si aproape anihilata in fata incercarilor prin care trece astazi. Gruparea ologarhica incerca sa-si impuna hegemonia atat la nivel structural cat si la nivel simbolic prin atingerea efigiilor nationale. Presedintia este o astfel de efigie nationala dar si o cheie de bolta a sistemului politic si institutional.
De altfel, aceasta efigie a fost deja virusata din interior prin incercare de indreptare a Presedintiei impotriva Bisericii nationale Ortodoxe Romane si a reprezentantilor societatii civile autentic anticomuniste prin intermediul gruparii si Raportului Tismaneanu.
Pentru specialisti, este o evidenta ca actuala criza din Romaniei este instrumentata de dincolo de ea. Intreaga zona se afla in criza, ca urmare a avansului NATO si a dezvoltarii democratizarii in foste state ale Uniunii Sovietice. Ucraina este sfasiata si amenintata de spectrul razboiului civil, ca pe vremea ruperii tarilor baltice din mainile Moscovei iar Republica Moldova este amenintata din nou de spectrul federalizarii, conform unui “nou” plan propus de Moscova – o continuare a planului Primakov – sustinut si prin cercuri “intelectuale” de la Bucuresti (GDS si SAR).
Politica Romaniei este determinata cu sau fara voie de factorul geografic, de pozitionarea sa in vecinatatea unui imperiu care considera Romania si Moldova o periferie a Noii Rusii.
Traian Basescu a venit la putere pe fondul desfasurarii unui sir de “Revolutii portocalii” extinse din Georgia pana in Ucraina. Ucraina acum trece de prin convulsii politice majore ca urmarea a conflictului acut dintre partizanii Moscovei si “partida euro-atlantica”. Se pregateste Moldova.

Declarativ toate partidele din Romania s-au definit drept partenere ale
ideii euroatlantice. In fapt lucrurile nu au stat si nu stau asa. Infiltrarea “partidei filoruse” in varful puterii statului roman a avut
loc chiar imediat dupa momentul 1989. Viciul de functionare a intregului aparat al statului inlesnind consolidarea unui sistem oligarhic care s-a cladit prin contributia masiva a nomenclaturii comuniste slujita de cazacii din aparatul fostei Securitati.

La Bucuresti, Ion Iliescu, cel care se afla la originea planului de suspendare a presedintelui Traian Basescu, a fost in toata perioada post-decembrista cel care a vegheat la constituirea conglomeratului “baronilor” organizat in forma unor veritabile retele de crima organizata. Asistam la o restauratie printr-o reintoarcere radicala, fatisa, la o forma de control oligarhic a societati romanesti, la reinventarea cu cinism a guvernarii de tip totalitar sub masca unei democratii de parada.

Dezastrul sistemului politic si de guvernare actual isi trage obarsia din lipsa de organicitate si legitimitate a sistemului politic postcomunist din Romania. Administrarea statului, a intregului mecanism social politic si economic al Romaniei a fost permanent in mainile reprezentantilor FSN,- reorganizati ulterior in FDSN, PDSR, PSD. Fortele comunismului residual si agentii stangii internationaliste s-au grupat in principal in preajma acestei organizatii.

Grupuri constituite retelar obediente unor cercuri de “modelare invizibila” a sistemului politic romanesc si-au asumat imediat dupa lovitura de stat din 1989 functia directoratului ideologic absolut. Asa zisi directori de constiinta, infiltrati subversiv si in sanul Administratiei Prezidentiale, pentru a o acapara si surpa din interior, au devenit autentici comisari ideologici, in fapt ideocrati ai
curentului oligarhic. Membrii de varf ai gruparii oligarhice si-au subordonat sindicate, cadre de raspundere ale serviciilor speciale, mare parte din mass-media, controland totodata si o zona a societatii civile.

“Partida presedintelui Basescu” nu inseamna doar participarea la o galerie de sustinatori (mai mult sau mai putin autentici) – ci, din punctual nostru de vedere, are in vedere asocierea fata de cateva principii enuntate transant, inca de la investitura sa. Tocmai sustinerea si aplicarea acestor principii au determinat contrareactia la care asistam - o incercare de rasturnare in forta care are caracteristici ale unei lovituri de stat.

Presedintele a ramas pana la urma, spre final, aproape singur in fata grupului compact de detractori. Institutia si-a dovedit limitele si capacitatea de rezistenta. “Aparatorii” de conjunctura ai presedintelui s-au rezumat la Apeluri siropoase dar si-au ridicat sacosele cu bani de la Oligarhie. Oligarhie cladita fie pe speculatii pramidale fie pe jaful resurselor si industriei romanesti.

Revirimentul vizibil al acestor grupari dezvaluie de fapt continuitatea acesteia in sistemul politic si de stat (fie si camuflate partial).
Institutiile “nationale” sunt fie penetrate fie de-a dreptul controlate de membrii retelei - oligarhie creata pe modelul de la Rasarit - care urmareste reinstalarea in fotolile politice a unei unei “elite” obediente.
Suntem impotriva restauratiei sistemului politic oligarhic filorus in Romania.