Mihai Eminescu a lansat in ziarul „Timpul“, din 1 decembrie 1876, o directie a politicii romanesti pentru romanii din afara granitelor. „Mi se pare ca pentru tara noastra a sosit vremea de a se ocupa in mod radical de soarta romanilor din dreapta Dunarii“, atragea Eminescu atentia. Dupa mai bine de 130 de ani, semnalul dat de Eminescu a ramas fara ecou. Romanii din nord-estul Serbiei, vlahii – cum ii numesc autoritatile, inca mai spera ca autoritatile de la Bucuresti isi vor intoarce fata catre ei.

Valea Timocului, cu cele peste 150 de sate romanesti, te intampina tacuta. Multi dintre timoceni nu stiu cine sunt, de unde vin, dar isi spun „rumani“ si vorbesc o romana care pastreaza fondul arhaic al limbii romane. Limba nu au invatat-o in scoala, pentru ca de aproape doua sute de ani invata la scoala sarbeasca. Copiii invata romaneste acasa, „la coliba“ cum spun ei, de la parinti si batrani. De aceea, nu stiu sa scrie si sa citeasca in romana. Ziarele si cartile le descifreaza cu greu. De invatat, invata repede daca sunt ajutati. Un tanar care a participat la cursuri de limba romana in Arad povesteste ca a invatat sa scrie si sa citeasca intr-o luna. Dragan Demici este uimit sa afle ca „graiul“ lui este la fel cu al romanilor din Banat. Nu a fost niciodata in Romania. Dupa zona in care traiesc, timocenii se impart in campeni si ungureni. Baba Stana de la Metovnita povesteste ca la scoala le era interzis sa vorbeasca in romaneste, iar cel care trecea peste interdictie era pedepsit sa stea in genunchi pe boabe de porumb.
Exista si vlahi care spun ca ei nu au nici o legatura cu Romania. De multe ori, sarbii se folosesc de ei, incercand sa acrediteze ideea ca „vlahii“ sunt o minoritate necunoscuta, ciudata, care vorbeste „limba vlaha“. Dar termenul de vlah este larg raspandit in spatiul balcanic unde traiesc comunitati de origine traco-romana. Vlahi sunt numiti si aromanii din Macedonia, Albania sau Grecia.

Sarbii i-au obligat sa isi schimbe numele
De la 1833, cand sarbii au ocupat Timocul, autoritatile au dus o politica continua de deznationalizare. Nicolae a devenit Nicolaevici, Floarea a devenit Tveta, Lisandru a devenit Alexandrovici si lista celor carora li s-au furat numele poate continua. Parintele roman Boian, de la Malainita, povesteste cum baba Gherghina, care a murit anul trecut, a fost trecuta in certificatul de deces Georgia.
Un roman de la Malainita isi aminteste de soarta grea pe care au avut-o timocenii in vremea fostului presedinte Slobodan Milosevici. „A fost un caine, chiar daca muma lui era vlaha“, spune el. In fosta Iugoslavie, zona locuita de romani a fost treptat redusa prin facilitarea stabilirii sarbilor chiar in inima acestor comunitati. Un sat romanesc izolat se gaseste chiar la 15 kilometri de Belgrad. In orasul Bor, sat romanesc la origini, o familie sarbeasca primea cu usurinta o locuinta si salarii foarte mari. Locuitori ai satelor, romanii nu au fost atrasi sa se stabileasca in zonele industriale. Borul este inconjurat de 11 sate curat romanesti. Cu toate ca sunt supusi la presiuni din partea autoritatilor locale, organizatiile romanesti lupta in prezent pentru a obtine drepturile elementare care permit pastrarea identitatii etnice. Guvernul de la Belgrad refuza in continuare sa-i recunoasca ca minoritate romana.
Predrag Balasevic, unul dintre timocenii care au studiat in Romania, in prezent presedinte al Partidului Democrat al Romanilor din Serbia, este dezamagit de comportamentul autoritatilor romane. „Am fost in Voievodina si am vazut cat de bine este organizata minoritatea maghiara. Ei au scoli si biserici in limba lor, au teatre si ziare, pentru ca Budapesta ii sprijina puternic, mai ales financiar. Pe noi, Bucurestiul nu ne ajuta, se tem sa nu cumva sa strice „bunele relatii pe care Serbia le are cu Bucurestiul“, spune el. Chiar daca a aderat la UE, Romania nu a stiut sa foloseasca cadrul legislativ european pentru protejarea comunitatilor romanesti din afara granitelor, care de sute de ani asteapta sa fie sprijinite in lupta pentru apararea identitatii. Legea pentru Romanii de Pretutindeni zace de cativa ani in stadiu de proiect, pentru ca neintelegerile din clasa poltica sunt mai presus de orice interes national.
Spre deosebire de alte minoritati din Serbia, romanii s-au comportat in mod pasnic. „Noi am tacut.
S-au invatat sa stam tot timpul cu capul plecat“, ofteaza o batrana din satul Metovnita.

Constiinta nationala se bazeaza pe carturari
Multi dintre romanii timoceni nu au constiinta legaturii cu Romania. Nu au facut scoala si nu stiu care le sunt originile decat din informatiile primite din batrani. Exista insa o puternica constiinta etnica, a comunitatii, si certitudinea diferentierii de sarbi. Draghisa Radulovici, din Cladova, considera ca sentimentul constiintei nationale se intemeiaza pe stat si carturari. „Noi am fost lasati in intuneric sute de ani. Avem o constiinta etnica care este un pas spre viitor“, spune el. De pe malul sarbesc al Dunarii, din Cladova se vede Drobeta Turnu-Severin. „Suntem aici de sute de ani. Cand eram copil, tata, cand mergea in Romania, spunea ca merge in tara“, spune Radulovici. Deoarece de peste 200 de ani sunt lipsiti de scoli, de multe ori sarbii ii privesc pe „vlahi“ cu superioritate. „Cand moare vreun sarb, noi spunem a murit Iancu, Marcu sau cum il cheama. Ei spun a murit vreun ruman, de parca a murit un caine“, isi aminteste parintele Boian, devenit deja un simbol al ortodoxiei romanesti din Serbia pentru ca a avut curajul sa slujeasca in limba romana. Biserica pe care a ridicat-o la Malainita prin propriile puteri a fost amenintata de sarbi cu daramarea. A castigat cu greu in Justitie. Acum, la biserica lui vin si sarbii. Intr-un an, a botezat 49 de copii romani. „Noi facem pentru generatiile care or sa vina. Multi nu au fost de acord cu mine. Acum le e rusine si spun: Cum sa iau popa sarb? Il iau pe Boian“, spune parintele.
Dupa ce Boian a deschis calea, o alta biserica romaneasca urmeaza sa se deschida la Isacovo, pe valea Moravei. In perioada medievala, domnitorii romani au mentinut o puternica legatura cu spatiul locuit de romanii din dreapta Dunarii. Batranii povestesc ca Stefan cel Mare a facut donatii pentru a ridica sapte manastiri pe Valea Timocului. Aproape de Bor, se mai vad ruinele manastirilor Lapusna si Crepicevat, ridicate cu ajutor de la domnitorii romani.

Furt de folclor
Langa Bor, la Baia Brestovat, cneazul Milos a ridicat in 1837 un conac care sa aminteasca de cucerirea Vaii Timocului de catre statul sarb, din 1833. Pana atunci, Timocul s-a aflat sub stapanire otomana. In interiorul unei case din ansamblul ridicat de Milos, se afla expuse mai multe obiecte, printre care si cateva costume populare romanesti etichetate ca fiind de provenienta sarba.
In fata acestor costume, o tanara din Belgrad exclama cu surprindere: „Dar astea nu sunt sarbesti. Sunt vlasi (pronuntia in limba sarba a cuvantului vlah - n.a.)“. In noiembrie anul trecut, Ion Macovei, ambasadorul roman de la Belgrad, a primit o propunere din partea autoritatilor de la Bor de a crea la Baia Brestovat un centru de prietenie romano-sarb. In aceasta zona, cu un mare potential turistic, cativa oameni de afaceri din Romania au inceput deja sa investeasca in zona Borului.

Ambasada romana din ograda lui mos Miroslav
Multi dintre romanii care vin in Valea Timocului il viziteaza pe mos Miroslav, din satul romanesc Serbanovat, care zice din vioara. Batranul povesteste cum, in urma cu 20 de ani, veneau familii sarace din Romania care erau platite pentru munca campului. „Oamenii zic in gluma ca la mine e Ambasada Romaniei“, spune el bucuros. De-a lungul vietii, batranul a compus in timp ce lucra peste 100 de cantece, caci „nici un lucru nu s-a facut fara cantec“. Miroslav este unul dintre putinii timoceni care mai stiu vechile balade. Una dintre ele aminteste de originea nobila a romanilor din Timoc: „Cala Calalina / Fata de rumana / De ruman bogat / Vita de-mparat“. Satele romanesti au case mari si fiecare are in curte cel putin un tractor. „Eu ma tem pentru satul nostru. Am pastrat atata vreme traditiile si nu ne-am pierdut“, spune Sinisa Floranovici, consatean cu mos Miroslav.
La cei 83 de ani ai ei, baba Zagorca Ciulinovici spera sa ajunga in Romania.
In timpul unei vizite a fostului consul roman Radu Bejenaru la biserica din Malainita, i-a cerut sa o ajute sa-si faca pasaport ca sa poata merge in tara. Baba Zagorca a facut 150 de kilometri ca sa auda slujba de Pasti in limba romana. Pe unul din podurile din Serbanovat, cativa tineri timoceni au scris un grafitti: „Romania – Tara Mare“. Dupa destramarea fostei Iugoslavii, tinerii sarbi au parasit satele si au plecat la munca in Occident. Din zece sate sarbesti nu aduni oameni pentru o jumatate de sat. Casele sarbesti sunt in majoritate parasite.

Sofia copiaza modelul Belgradului
Blocul romanesc se intinde dincolo de granita dintre Serbia si Bulgaria. In afara de cateva pete straine, comunitatea romaneasca se mentine compacta intre Morava si Lom. Zona este taiata in doua parti inegale de raul Timoc, de-a lungul caruia se afla granita sarbo-bulgara. Granita de pe Timoc nu poate insa sa-i desparta pe romanii timoceni, care au rude de o parte si de alta. La marile sarbatori petrec impreuna. Cu toate ca Bulgaria a intrat in UE, minoritatea romaneasca nu este recunoscuta. Potrivit recensamintelor antebelice si a estimarilor reprezentantilor comunitatii romanesti, este vorba de peste 125.000 de romani. In nici una dintre cele 32 de localitati cu populatie romaneasca din zona Vidinului sau de pe Valea Dunarii nu exista scoli cu predare in limba romana. Sofia a calcat in picioare principiul reciprocitatii. Minoritatea bulgara din Romania - aproximativ 8.000 de persoane – primeste finantare din partea statului roman pentru pastrarea identitatii si are un loc in Parlamentul de la Bucuresti.
(Cornelia Rosoga, Gardianul)

Corneliu Porumboiu este marele castigator al primei editii a Premiilor Gopo, cu patru trofee castigate la categorii importante pentru lung-metrajul sau de debut “A fost sau n-a fost”, anunta Hotnews.
Lucian Pintilie a primit Trofeul Gopo pentru intreaga cariera. Premiul doreste sa celebreze pe cel mai important cineast roman din toate timpurile.
Ion Savdaru a primest premiul Gopo pentru cel mai bun actor intr-un rol principal pentru interpretarea din filmul "A fost sau n-a fost?".
Cea mai buna actrita intr-un rol principal a fost desemnata Dorotheea Petre pentru rolul Ryna din filmul "Ryna".
Cornel Mihalache a luat premiul pentru cel mai bun film documentar " Hobita, coloana si tractorul".
"Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" ii adus si Monicai Raduta premiul pentru cele mai bune costume.
Premiul pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar ia revenit Catalinei Murgea pentru rolul din filmul "Legaturi Bolnavicoase".
Andi Vasluianu a castigat premiul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar pentru rolul Aurel din filmul "Hirtia va fi albastra".
Dragos Stanomir a luat premiul pentru cel mai bun sunet -"Hartia va fi albastra".
Premiul pentru Cel mai bun montaj ia revenit revine Cristinei Ionescu.
Alexandru Balanescu – premiul pentru cea mai originala muzica - "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii".
Premul pentru cea mai buna imagine – Marius Panduru pentru filmul "Ryna".

foto: Trofeul Gopo

Expozitia face parte din Programul Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007 si este prima expozitie de fotografie „open air” din Sibiu. Trei fotografi, Martin Rill, Martin Eichler si Georg Gerster prezinta peste 180 de fotografii ce descriu cele mai importante obiective de interes cultural, istoric si turistic din Sibiu si judetul Sibiu. Pana la sfarsitul anului 2007, turistii care vor vizita Piata Mare din Sibiu vor fi intampinati de un nou „centru de informare de informare”, unul original, unde locul oamenilor este luat de fotografii si text ce le vor starni cu siguranta interesul pentru Sibiu, Medias, Agnita, Dumbraveni, Avrig, Ocna Sibiului, monumentele UNESCO din Biertan si Valea Viilor, Marginimea Sibiului si monumente ale naturii din intreg judetul Sibiu.
Fotografiile sunt sustinute de scurte texte in limba romana si germana si vor fi expuse in fata Bisericii Romano-Catolice din Piata Mare, pe patruzeci de panouri de aluminiu. Materialul din care sunt confectionate panourile si sistemul de expunere a fotografiilor (acoperite de o folie protectoare), va permite ca expozitia sa poata fi prezentata in spatiul public timp de 5 ani, fara nici un risc de deteriorare. Tocmai de aceea, la finalul anului 2007, organizatorii vor pune la dispozitia Primariei Municipiului Sibiu panourile, pentru a fi expuse in spatii publice, anunta Biroul de Coordonare Sibiu 2007.

foto: Piata Mare din Sibiu

{mosimage}Votat de Sfatul Tarii
la 27 martie St. V. 1918

In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. In puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.
Traiasca unirea Basarabiei cu Romania de-a pururi si totdeauna!

Presedintele Sfatului Tarii, Ion Inculet; Vice-presedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Tarii I. Buzdugan

In realitate, este roman doar cu numele pentru ca aici limba romana se studiaza patru ore pe saptama, ca limba straina (Sic!). Majoritatea elevilor sunt bulgari. Cursul de limba romana este frecventat doar de 12 elevi si sunt ani in care cursul nu se preda din lipsa de elevi. Romanii din zona Vidinului, unde este concentrata comunitatea romaneasca, nu-si trimit copiii la Sofia din cauza distantei si a conditiilor improprii din camine. Ventsislav Stanev, directorul celui mai mare liceu din Vidin, Tar Simeon Veliki, care este de origine romana, considera ca exista suficienti elevi care s-ar inscrie la un liceu roman in Vidin. Intrucat multe scoli din satele invecinate s-au desfiintat din lipsa de copii, cei ramasi studiaza in scolile din Vidin. Satele sunt aproape pustii, pentru ca tinerii au fost goniti de saracie la munca, in Occident. O atfel de initiativa presupune implicarea autoritatilor romane, dar pana acum acestea au tratat problema comunitatii romanesti din Bulgaria cu indiferenta, si in unele cazuri cu teama de a nu-i supara pe omologii bulgari. Orasul Vidin are numeroase licee private, iar in unele se studiaza in limba italiana, spaniola, engleza etc. In conditiile in care autoritatile romane nu se sesizeaza si nu fac niciun demers, initiativa privata ramane una din solutiile pentru reinfintarea liceului roman din Vidin. Din pacate, varfurile intelectule izvorate din randurile romanilor in perioada comunista, care ar putea contribui la materializarea initiativei,  sunt indiferente la problemele romanilor. Chiar primarul Vidinului este pe jumatatea roman. In perioada interbelica liceul roman era o institutie de elita, dar a fost desfiintat ulterior de regimul comunist din Bulgaria. La Vidin a functionat si un consulat roman. Orasul are chiar si un cartier romanesc, Combair, caruia bulgarii ii spun “cartierul vlah”. Aproximativ 4.000 de romani traiesc in Combair. “Demult a fost ca un sat romanesc. Oamenii nu stiau bulgareste. “Eu cand m-am dus sa invat la scoala bulgareasca ma aratau cu degetul si imi spuneau vlasi. Si in aramata am suferit acelasi tratament”, isi aminteste cu durere Stefan din Combair. Pentru a-i feri pe copii de un complex de inferioritate, multe familii nu si-au mai invatat copiii sa vorbeasca romaneste. Bulgarii spun ca “vlasii” sunt mai de jos. Cand mergeau la scoala, copiii romani  invatau limba bulgara intr-un an pregatitor, dar aveau un accent specific care atragea atentia colegilor bulgari. Inchisi sub umbrela comunista aprope 50 de ani, romanii din Bulgaria au trecut printr-un proces cumplit de deznationaliazare. Locuitorii de la sate, care nu stiau limba bulgara, au fost fortati sa o invete chiar daca erau batrani. Profesorii de la liceul Simeon Veliki, care au radacini romane, se feresc si acum sa vorbeasa in limba lor de fata ce copiii si colegii. “Vorbim in limba noastra doar cand ne intalnim undeva in oras, la diverse sarbatori sau in casa”,  povesteste profesorul Iulian Anghel, care preda cursuri de limba romana-denumite cursuri de limba si civilizatie pentru a evita problemele cu autoritatile bulgare. Deoarece cei aproximativ 150.000 de romani din Bulgaria nu sunt recunoscuti ca minoritate, ei nu au dreptul la scoala in limba romana. Bulgarii spun ca romanii vorbesc “vlaski”, dar ei vorbesc curat romaneste. In orasul Vidin si in cele aproximativ 30 de sate romanesti din acesata zona se vorbeste peste tot romaneste: la piata, la receptia hotelului, la benzinarie etc. In sate, locuite in mare parte de batrani care nu cunoasc limba bulgara prea bine, se vorbeste numai romaneste. Ai senzatia ca esti in Romania. Desi au aderat la UE, bulgarii continua sa se comporte fata de minoritate romana intr-o maniera demna de Evul Mediu. Nu respecta nici macar drepturile pe care romanii din dreapta Dunarii le-au avut in perioada dominatiei otomane, scoala si slujba religioasa in limba lor. Mai mult, autoritatile bulgare i-au acuzat recent pe romani ca actioneazaa “in directia instaurarii dominatiei romane pe malul drept al Dunarii”. Orice tentativa de castigare a drepturilor elementare, recunoscute in plan european, este interpretata ca un act de separatism. Autoritatile din Romania sunt ca si inexistente in toata acesta lupta pentru apararea identitatii nationale.

foto: Elevi romani din Vidin la cursuile de limba si literatura romana

Vineri, 16 martie, de la ora 11.00 a avut loc o slujba religioasa la mormantul marelui artist roman, de la cimitirul Montparnasse. Slujba a fost oficiata de catre Episcopul roman din Germania  si cel de la Paris, si doi preoti de la Targul Jiu. La ceremonie au asistat peste 100 de romani, oameni de cultura din tara, dar si din strainatate, transmite Stefan Dumitrescu pentru Romanian Global News. Cu acest prilej au tinut scurte cuvantari mai multe fete bisericesti si oameni de cultura, printre care scriitorii Victor Caciun, Constantin Zarnescu si Stefan Dumitrescu.
Dupa slujba, participantii au mers la Muzeul Atelierul lui Constantin Brancusi unde a avut loc un mic Simpozion comemorativ. Au fost prezentate cele doua reviste editate cu ocazia acestui eveniment si a fost lansata si piesa de teatru a scriitorului roman Stefan Dumitrescu, “Brancusi. Teatru-Eseu”. Aceasta piesa de teatru a fost publicata in revista “Portal Maiastra”, care a implini 10 ani de existenta,  si de catre publicatia “Observatorul” din Toronto, in paginile revistei, dar si in format electronic, in numarul din 24 martie 2007.

foto: Mormantul lui Constantin Brancusi