Aceasta s-a manifestat si intre cele doua razboaie mondiale si si-a gasit implinirea prin infiintarea “Regiunii Autonome Maghiare”, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Elementul de santaj al statului roman, extremismul maghiar, a continuat sa fie utilizat de Moscova si in timpul perioadei comuniste a Romaniei. In 1992, data cand ultimii consilieri sovietici au plecat din cadrul serviciilor secrete maghiare, au lasat in urma, dupa modelul cunoscut, o puternica agentura structurata pe mai multe nivele de varsta. Asa cum au lasat si in Romania. Vectorul Ungaria a continuat sa fie utilizat de rusi si dupa 1990. In Romania si in Romania de est adica in Basarabia. In judetele Harghita si Covasna s-a continuat diversiunea separatista agenturile maghiara si rusa lucrand in stransa cooperare. In Basarabia, in conditiile in care se discuta despre Unire s-a actionat pe doua fronturi: Transnistria si Gagauzia. Premizele federalizarii Basarabiei creau premizele existententei unor regiuni federale intr-o eventuala Romanie Mare. Daca de problema transnistreana s-a ocupat Rusia, de problema gagauza s-a ocupat si ambasada Ungariei de la Chisinau, una dintre cele mai performante tipografii din Basarabia fiind trimise de catre unguri gagauzilor. Jocul a continuat prin “castigarea “ de catre Ungaria la Bruxelles a infiintarii centrului de acordare a vizelor. In detrimentul Romaniei, evident.
Iata ca acum ca Ungaria da o lovitura serioasa nu numai intereselor strategice ale Romaniei ci si intereselor strategice ale NATO si UE, desigur tot in favoarea Rusiei. Combinat cu jocul in favoarea Rusiei facut de Germania, jocul Ungariei se inscrie intr-o miscare tactica care ar putea schimba echilibrul fragil de stabilitate de la frontiera de est a NATO si UE.
Prin optiunea Ungariei de a se implica intr-un proiect alternativ, controlat de gigantul rus Gazprom, constructia gazoductului Nabucco, ce ar fi trebuit sa asigure independenta Romaniei fata de gazele rusesti, s-a amanat inca o data. Decizia guvernului maghiar vine in contradictie cu politica UE de asigurare a independentei energetice si alimenteaza speculatiile privind apropierea dintre Kremlin si guvernul socialist de la Budapesta.
Sprijinit de Uniunea Europeana, gazoductul Nabucco ar permite Romaniei sa se aprovizioneze cu gaze naturale din Iran si Turkmenistan, transportate pe traseul Turcia-Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria.
Prin Nabucco s-ar furniza catre Europa occidentala aproximativ 25 miliarde de metri cubi/an. Numai ca, potrivit publicatiei Portfolio.hu, decizia finala de a construi gazoductul Nabucco a fost iarasi amanata din cauza intarzierii in atragerea unui al saselea mare investitor.
Iar acum, Ungaria - unul dintre co-partenerii in proiect (prin compania MOL) - a renuntat, cel putin pentru moment, la acest proiect care treneaza de aproape doi ani. Conform "International Herald Tribune" (IHT), guvernul socialist de la Budapesta a decis sa participe la dezvoltarea unui proiect alternativ condus de compania rusa Gazprom.
Este vorba despre extinderea gazoductului Blue Stream, care ar urma aproape acelasi traseu ca si Nabucco, ar costa aproape la fel si este proiectat sa fie finalizat in acelasi timp.
Conform IHT, decizia Budapestei a starnit stupoare in cancelariile europene, fiind vazuta ca o indepartare de angajamentele luate de statele membre UE in chiar ultimul Consiliu European, desfasurat la Bruxelles in 8-9 martie a.c. transmite  Hotnews.

foto: Presedintele Rusiei, Vladimir Putin si Prim Ministrul Ungariei, Ferenc Gyurcsany

Expozitia este organizata de catre Academia Romana prin Centrul European de Studii in Probleme Etnice si Institutul de Sociologie.
Fotografiile propun cateva secvente de reflectie in spatiul romanitatii orientale, in speta al romanitatii de la Sud de Dunare. Instantaneele infatiseaza atat vestigii ale civilizatiei romanitatii orientale, cat si momente de viata contemporana ale unor comunitati inconfundabile din arealul sud-est european.
Materialul a fost realizat de o echipa de o experti universitari si guvernamentali in perioada 2002-2006 si reprezinta instantanee culese cu prilejul mai multor cercetari derulate in Macedonia, Albania, Bulgaria si Serbia.
Populatia romaneasca se imparte in doua ramuri: daco-romana – de la Nordul Dunarii, si macedo-romana – de la Sudul Dunarii. Ramura daco-romana este cunoscuta sub denumirea de romani, iar cea din sudul Dunarii sub denumirea de aromani.
Populatia romanitatii nordice, se intinde de la Dunare pana la Nistru, cu ramificatii pana in zona Bugului si a Crimeii. Exista populatie daco-romana si in sudul Dunarii, in zona Vidinului (Bulgaria), Timocului (la granita dintre Bulgaria si Serbia), in zona Varset (Banatul sarbesc), pe Tisa (Ungaria), Rutenia – Ucraina subcarpatica (Maramuresul istoric), Bucovina de Nord (zona Cernauti – dupa 1944 la URSS, acum in Ucraina), intre Prut si Bug (R. Moldova – parte din regiunea interbelica a Basarabiei si respectiv, in Ucraina), la Nord de Bratul Chilia (zona Ismail – Cetatea Alba – sudul Basarabiei – actualmente in Ucraina). Cert este ca ambele populatii constituie ceea ce din punct de vedere antropologic, lingvistic si istoric se numesc romani, cu precizarea ca diferenta dintre cele doua ramuri este de tip lingvistic dialectal. Ambele ramuri ale romanitatii orientale au avut un destin istoric comun pana tarziu dupa asezarea slavilor in Peninsula Balcanica. Atestat de diferentierile de limba, acest destin comun s-a estompat in perioada cuprinsa intre secolele VI-X, desi contacte mai mult sau mai putin extinse s-au mentinut inca o mie de ani dupa aceea – daca avem in vedere numai contributia intelectualilor si bancherilor aromani la renasterea romanismului in veacul al XIX-lea in Tarile romane, in special in Transilvania.
Denumirea de aromani este oarecum improprie, intrucat, pe langa aromani, care compun majoritatea populatiei romanice din sudul Dunarii, mai avem si istro-romani, in Croatia, in peninsula Istria si megleno-romani, in zona Meglen si Caragiova de la granita dintre Macedonia, Bulgaria, Grecia. Dintre aceste trei ramuri ale macedo-romanilor, istroromanii si meglenoromanii sunt pe cale de disparitie, numarul lor fiind de cateva mii de persoane in prezent. Croatia nu recunoaste dreptul la invatatura in limba materna a istroromanilor, pecetluindu-le destinul, Bulgaria abia daca recunoaste ca romanofonii din Vidin sunt minoritari romani si cu atat mai putin ca ar avea si macedo-romani, iar Grecia nu recunoaste pe romani ca minoritate, singura concesie fiind teoria ca latinofonii din Grecia sunt greci latinizati, care, prin traditie, se numesc vlahi.

Aromanii – o scurta privire de ansamblu – Cine sunt aromanii? Aromanii si spatiul etnic romanesc
Aromanii sunt, in prezent, cea mai importanta ramura sudica a romanitatii.
In Evul Mediu romanitatea avea trei ramuri: daco-romanii, de la Nordul Dunarii pana la Nipru, Bug si Crimeea, in spatiul rusesc si ucrainean, vlahii din Muntii Balcani si Rodopi si macedoromanii la sud de Muntii Balcani si in spatiul Dinaric.
Vlahii dintre Dunare si Muntii Balcani au constituit baza statului numit Imperiul vlaho-bulgar al lui Petru si Asan, intemeiat la 1186. Perioada de maxima culminatie a acestei ramuri a poporului roman a fost atinsa odata cu imperiul Asanestilor.
In prezent vlahii mai exista in regiunea Vidinului si in Valea Timocului (granita dintre Bulgaria si Serbia), unde au densitati destul de ridicate. Situatia lor este destul de dificila, ei nefiind recunoscuti pe deplin ca minoritate cu drepturi nici in Bulgaria nici in Serbia. Din punct de vedere lingvistic intre vlahi si romanii de la nordul Dunarii diferenta este minima.
Termenul de macedoroman pentru romanii de la sud de Dunare a fost consacrat in studiile germanului Weigand din prima parte a secolului XX si ale cercetatorilor romani Capidan si Murnu (aromani) din aceeasi perioada.
Macedoromanii sunt impartiti in trei ramuri: meglenoromanii, la granita dintre Grecia si Bulgaria – in muntii Rodopi, aromanii, localizati la sud de Muntii Balcani, in special in Macedonia, Albania si Grecia (Epir, Pind, Tesalia) si istroromanii, asezati in Peninsula Istria, in apropierea granitei dintre Croatia si Italia.
Din punct de vedere lingvistic aromanii vorbesc un dialect al limbii romane, o limba romana arhaica, foarte expresiva, al carei prag de deplinatate istorica fu trasat cam intre secolele X-XIII cand masa romanitatii a fost separata de bulgari.

Etnogeneza, crestinism si stat
Substratul etnic al macedoromanilor, ca si al dacoromanilor, este cel tracic. Macedoromanii (in care sunt inclusi aromanii, alaturi de istroromani si macedoromanii) sunt tracii romanizati iar dacoromanii sunt ramura de nord a tracilor (dacii) romanizati.
Atat macedoromanii cat si dacoromanii au o serie de elemente comune cu albanezii, datorita convietuirii tracilor cu ilirii (substratul etnic albanez) si al procesului de romanizare suferit de iliri.
Poporul roman s-a nascut crestin, chestiune de importanta fundamentala in raport cu evolutia organica a statului si a lipsei pretentiilor teritoriale fata de alte popoare. Romanii nu au asimilat credinta crestina ca fapt de receptie imperiala bizantina si nici ca fenomen de receptie occidentala.

Institutul de Sociologie al Academiei Romane este un institut de cercetare stiintifica infiintat prin Hotararea de Guvern nr. 256 pe 1990.
Activitatile Institutului se desfasoara in cadrul flexibil al programelor fundamentale si specifice de cercetare-actiune ale Departamentelor si laboratoarelor Institutului. Institutul de sociologie urmeaza fidel traditia cercetarilor sociologice militante ale Scolii lui Dimitrie Gusti.
Institutul isi propune sa participe activ la promovarea intereselor marii comunitati romanesti, fie ca este vorba de Romania rurala ori de romanii din diaspora, de cei traitori in alte spatii decat spatiul national, de romanii marii mobilitati, purtati de valurile migratiilor economice, dar si de cei care compun masa electorala a partidelor politice asa de indatorate fata de Romania reala etc. Institutul de Sociologie sustine programe editoriale proprii precum cel dedicat seriei de sociologie rurala (dictionar, atlas sociologic rural, monografiile chestiunii rurale), ori cel dedicat proiectului unei Enciclopedii etnopolitice a romanilor realizat in colaborare cu CESPE (primul volum pe CD-rom fiind deja editat), la care se adauga programele dedicate justitiei restaurative, intreprinderilor mici si mijlocii, riscurilor si comunicarii in spatiul public, si deopotriva programul de traduceri ale unor lucrari de profil sociologic si geopolitic din arii mai  putin asumate in cadrul proiectelor editoriale ale marilor case de editura.
Institutul promoveaza o strategie fondata pe ideea axiala ca starea unei societati depinde de dinamica raportului ei vital  cu cadrele si manifestarile sale de viata a. Acestea impreuna compun spatiul de interes si de responsabilitate al cercetarilor Institutului.

Centrul European de Studii in Probleme Etnice (CESPE) este un institut de cercetare stiintifica al Academiei Romane infiintat prin Hotararea de Guvern nr. 677 in anul 1991.
Activitatile Centrului urmaresc cercetarea aspectelor complexe ale dinamicii relatiilor interetnice din spatiul romanesc, identificarea principalelor probleme cu care se confrunta comunitatile etnice apartinand minoritatilor nationale din Romania sau ale romanilor din afara granitelor, in contextul proceselor si politicilor europene in domeniu.
Studiile Centrului se axeaza in mare parte pe dimensiunea social-culturala a vietii acestor grupuri, in contextul construirii identitatii europene.
Centrul isi propune sa participe activ la promovarea si pastrarea identitatii culturale a comunitatilor etnice de interes pentru Romania, a problemelor care vizeaza crizele identitare in contextul reasezarii structurilor europene, prin realizarea de cercetari sociologice, demografice, antropologice, etnografice, centrate pe identitatea culturala si nationala a persoanelor in cadre de viata diverse, de la cel etnic de apartenenta la cel national si general european, pe aspecte vizand statutul si drepturile acestora (sociale, culturale, politice, lingvistice si religioase), calitatea convietuirii interetnice in noua Europa.

Georgiana Ianus, studenta a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti (UB), i-a convins pe judecatorii de la Maastricht (Olanda) ca poate pleda mai bine decat tinerii de la Harvard.
Intr-o competitie internationala de drept comunitar, care a avut loc luna trecuta, ea a ocupat locul I, surclasandu-l pe concurentul de la celebra universitate americana. Echipa Romaniei s-a clasat pe locul III, dupa SUA (Harvard) si Suedia (Stockholm). 

Patru fete si o speta
Alina Ontanu, Ioana Dobrin, Ana Maria Pielmus, Irina Coman-Kund, Ovidiu Balaceanu si Georgiana Ianus sunt toti studenti in anul IV la Facultatea de Drept din Bucuresti. Antrenorii lor au fost Augustina Dumitrascu si Alexandra Dumitrescu, asistenti universitari.
Concursul la care au participat este bilingv, adica se vorbeste in engleza si in franceza, iar judecatorii pun intrebari incrucisate tocmai pentru a-i intimida pe concurenti. Pentru aceasta competitie, ei au invatat atat drept comunitar, cat si cum sa-si corecteze ticurile verbale.
"Anul acesta au fost prezente 93 de universitati. Juriul nu stie din ce tara esti decat in momentul premierii", spune Augustina Dumitrascu.
Pentru echipa din Romania, concursul a fost o dubla provocare, tinand cont ca patru fete si un singur baiat au fost nevoiti sa gaseasca raspunsurile corecte pentru o speta care viza o problema de drept comunitar al afacerilor, legata de regulamentul FIFA. "Cazul este inspirat din realitate, ceea ce este foarte important, pentru ca, practic, rezolvi un caz real", spune Ana Maria.
Avocatii care nu invata sa pledeze
In timpul pregatirii, tinerii au fost filmati pentru a vedea ce ticuri au, pentru a invata sa vorbeasca in fata unui grup de judecatori. Asta, din cauza ca in cadrul facultatii se face prea putina practica in acest sens.
"Principala problema este ca noi nu avem cursuri speciale pentru pledoarii", spune Irina. "Cand pledezi, ai 15 minute la dispozitie, dar esti intrerupt destul de des, asa ca este dificil", adauga Augustina.
Cu toate acestea, Georgiana Ianus a castigat la Maastricht si, pe 16 martie, va participa la marea finala: "La Luxemburg vor fi 27 de judecatori, reprezentand fiecare stat membru al Uniunii Europene".
La competitie, tinerii au mers pe banii unor firme de avocatura din tara, care au tot interesul sa isi sponsorizeze viitorii angajati, dupa cum spune Augustina Dumitrascu. De altfel, studentii care au urcat pe podium la Maastricht au deja angajamente fata de mari firme de avocatura din Romania.
European Law Moot Court Competition (ELMC) este un renumit concurs de procese simulate in domeniul dreptului comunitar, organizat sub patronajul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.
Fotbalul in UE
Cazul pe care l-au avut de rezolvat tinerii romani a fost: Kwame, Kofi Eko si F.C. Tomalona versus FIFA, UEFA si altii. Este vorba despre o speta cunoscuta in lumea fotbalului, a unui tanar ghanez care a ales sa joace la o echipa din UE.
Una dintre problemele ridicate in timpul procesului a fost legata de regulile impuse clubului, care trebuie sa se supuna reglementarilor UEFA si sa fie compatibile cu politicile privind libera circulatie in UE.

Un interviu cu Georgiana Ianus puteti citi in EZV, accesand link-ul:
http://www.evz.ro/article.php?artid=295975.