Aflat pentru prima oara in Romania intr-o vizita de stat, seful statului elen va avea, la Palatul Cotroceni, o intrevedere cu presedintele Traian Basescu care va permite abordarea unor subiecte de interes comun privind relatiile bilaterale si agenda europeana. In cadrul intalnirii, cei doi oficiali vor avea ocazia sa aprofundeze dialogul romano-elen la nivel inalt pe tema cooperarii la Marea Neagra. Totodata, va fi abordata chestiunea statutului Kosovo, in urma prezentarii recente a raportului Trimisului Special al ONU, Marti Ahtisaari.
Presedintele Basescu si omologul sau elen vor dialoga, de asemenea, cu privire la temele din actualitatea internationala, precum si in legatura cu situatia de securitate din Orientul Mijlociu.
In cea de-a doua zi a vizitei sale in Romania, presedintele Republicii Elene va participa la deschiderea Forumului de afaceri Romania-Grecia, care isi propune sa sprijine identificarea de noi oportunitati pentru cresterea schimburilor comerciale si a investitiilor reciproce.

foto: Primirea oficiala a Presedintelui elen la Bucuresti

Transmitem integral mesajul Presedintelui:

“Stimate domnule Presedinte de sedinta,
Stimati membri ai Parlamentului,
Doamnelor si domnilor,

Intotdeauna am considerat ca relatia mea cu Parlamentul este una institutionala si din punctul meu de vedere am considerat-o corecta. Stau marturie sutele de acte normative transmise spre promulgare, precum si cooperarea buna atunci cand, solicitand reexaminarea unor legi, Parlamentul a fost receptiv, analizand cu deschidere propunerile Presedintelui.
Am luat nota de solicitarea pe care Birourile Permanente ale celor doua Camere reunite mi-au transmis-o prin presa.
Cred totusi ca ati exagerat si ati fost excesivi in interpretare. Eu nu m-am referit la Parlament, ci la si citez, “politicieni care fac legi pentru infractori”. Si acest lucru nu tine doar de politicieni aflati in Parlament, tine si de politicieni aflati in consiliile locale, in Guvern. Boala este extinsa in tot sistemul nostru politic si administrativ, iar cele peste 100 de interpelari ale parlamentarilor, din tot spectrul politic, pe tema coruptiei, se constituie si ele intr-o marturie solida .

Nu am sa intru in detalii. Va voi da doar cateva exemple pentru a va convinge ca de multe ori si Parlamentul a fost atras in aceste realitati ale coruptiei, desi cea mai mare parte a parlamentarilor nu au avut nici informatiile necesare, dar nici vointa de a se documenta pentru a vota in cunostiinta de cauza:

- Din 2000 pana in 2007, s-au emis frecvent ordonante prin care agenti economici sunt scutiti sau amanati de la plata obligatiilor catre stat. Niciodata nu a existat o explicatie de ce pentru unele societati s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu.
- Anul acesta a fost o puternica dezbatere privind privatizarea Petrom, aprobata prin lege de Parlamentul Romaniei. Este inacceptabil faptul ca parlamentari care voteaza nu stiu continutul legii de privatizare, nici detaliile acestei privatizari.
- Legea initiata de un parlamentar pentru gratierea a circa 5000 de infractori.
- Legea initiata de alti trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului aceasta lege pentru ca dezincrimina utilizarea pentru alta destinatie a creditelor angajate si in acelasi timp dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Aceasta lege ar fi anulat practic cercetarile penale privind 80 de persoane trimise in judecata si ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme si persoane fizice care au luat credite de la Bancorex si Banca Agricola si nu le-au mai returnat. Am convingerea ca Parlamentul va raspunde pozitiv observatiilor pe care le-am facut la trimiterea pentru reexaminarea legii.
- Un alt exemplu, mult discutat in aceste zile, este Legea trimisa inapoi la reexaminare, semnata de 7 parlamentari, prin care se creau facilitati fiscale producatorilor de bere autohtoni, iar seria acestor exemple este lunga si sunt convins ca analizand-o puteti evalua foarte bine ca afirmatia nu a avut nimic incorect. Mai ales ca este sustinuta de peste 100 de interpelari si declaratii ale parlamentarilor, legate de coruptie, din 2005 si pana acum.

Prin aceste exemplificari este evident ca astfel de acte sunt transpartinice si beneficiaza de sustinerea intregului spectru politic de cele mai multe ori. Veti vedea ca la initiatori sunt reprezentate toate partidele.

Vorbind despre un sistem mascat de coruptie, as merge mai departe, pronuntand numele aproape magic RAPPS, regia care pune la dispozitia demnitarilor locuinte de serviciu. Putini parasesc aceste locuinte dupa ce pleaca din functia publica, cei mai multi continuand sa beneficieze de tratament special, nelegal ceea ce ii face depedenti de Guvern chiar daca ei sunt in opozitie.

O alta modalitate prin care se manifesta coruptia este transmiterea informatiilor de interes public in mod preferential, respectiv catre protejatii din imediata apropiere a oamenilor politici. In actuala situatie, acestia vor fi beneficiarii fondurilor de la UE. Mergeti in comunele din circumscriptiile dvs. si vedeti cati primari, cati cetateni cunosc la aceasta ora modalitatea si conditiile de accesare a fondurilor europene. In lipsa informarii, se prefigureaza, as spune, accesarea acestor fonduri de catre clientela politica.

Cu siguranta, exista o stare de nervozitate pentru o parte din oamenii politici deoarece nu mai functioneaza telefonul catre procurori si judecatori. In ultimii doi ani, fosti si actuali baroni locali, fosti si actuali ministri, fosti si actuali parlamentari, fosti si actuali consilieri locali au inceput sa raspunda in fata legii. As spune ca justitia a inceput sa functioneze ceea ce creeaza un disconfort major celor care au facut din politica doar un vehicul pentru imbogatire.

As mai mentiona legatura stransa intre unii oameni de afaceri si parte din oamenii politici, tandem prin care s-a reusit un transfer de putere politica dinspre politicieni spre respectivii oameni de afaceri. Sunt aceeasi oameni de afaceri pe care ii gasim la putere continuu prin influenta pe care au dobandit-o asupra oamenilor politicii la varf. In plus, oamenii de afaceri sunt aceia care declanseaza si opresc vaste campanii de presa. Din acest punct de vedere, este esential ca politicienii sa se decupleze din acest tandem si sa lucreze pentru interesul general si nu pentru interesele acestei clientele. Este un lucru esential atat pentru fiecare roman, cat si pentru cea mai mare parte a oamenilor de afaceri care, muncind cinstit, intelegand corect competitia, isi asuma riscurile unei economii de piata creand in acelasi timp prosperitate. Aceasta comunitate cinstita a oamenilor de afaceri este cea care are nevoie sa fie stimulata, sa se asocieze pentru a face fata competitiei cu marile trusturi europene. Comunitatea oamenilor de afaceri nu trebuie sa aiba grija competitiei neloiale, a influentelor politice autohtone care pot distruge investitii si efort facut ani in sir.

Desi prognozele pentru anul 2007 sunt pozitive aratand ca Romania va avea o crestere economica cu cel putin 6 la suta si o inflatie in scadere la circa 4 la suta, trebuie sa ne ingrijoreze faptul ca tendinta pozitiva a economiei noastre nu este suficienta pentru realizarea convergentei, deci de apropiere de dezvoltarea economica la nivelul tarilor din UE.

In acelasi timp, o mare problema care se prefigureaza nu este legata atat de succesul integrarii noastre, cat de felul in care acest succes va fi distribuit in societatea romaneasca si in masura in care fiecare cetatean va vedea o imbunatatire in viata sa personala. Este esential ca romanii sa aiba sentimentul si convingerea ca in fata evolutiilor viitoare sansele sunt egale si ca sansele bunastarii nu le au doar cei care sunt “lipiti” de politicieni, ci o are fiecare dintre romanii capabili sa isi valorifice sansele. Increderea mai mare a romanilor in institutiile UE trebuie sa ne dea de gandit. Romanii nu au incredere, in general, in institutiile politice romanesti, iar acesta este semnalul clar ca trebuie sa facem o schimbare profunda in clasa politica.

Inca de la inceputul mandatului m-am consultat cu partidele stabilind ca se vor forma comisii pentru analizarea modificarilor care trebuie aduse Constitutiei in asa fel incat sistemul politic romanesc sa devina mai flexibil, capabil sa raspunda exigentelor populatiei si adaptat nevoilor de a functiona in interiorul UE. Din pacate, partidele parlamentare nu au pus in aplicare angajamentul de a forma Comisia pentru revizuirea Constitutiei cum nu s-au facut nici progrese in ceea ce priveste introducerea unui sistem de vot care sa duca la reformarea reala a clasei politice. Din acest punct de vedere posibilitatea Presedintelui de a impinge reformele constitutionale si politice sunt limitate de prevederile din Constitutie. Voi face insa ceea ce pot sa fac, si anume voi declansa un Referendum prin care sa solicit romanilor sa opteze pentru introducerea votului uninominal.

Sper in acelasi timp ca Parlamentul Romaniei va declansa procedurile, atat de necesare, pentru modificarea Constitutiei.

Este evident ca societatea romaneasca evolueaza, dar nu putem spune acelasi lucru despre clasa politica.
In ultimii ani, Romania a intrat intr-un proces accelerat de modernizare, in aproape toate domeniile, proces impus de necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene. Insa in domeniul politicii, nu exista aquis comunitar. Nu exista reglementari care sa stabileasca nivelul necesar de moralitate in viata politica, nu exista nici masuri care sa oblige clasa politica la o reprezentare autentica a intereselor comunitatilor locale. Iar Romania a atins un punct critic, de la care reforma clasei politice devine cruciala pentru sanatatea vietii publice si eficienta institutiilor statului.

Innoirea partiala nu inseamna neaparat reformarea clasei politice.
Societatea romaneasca a facut progrese remarcabile in ultimii 17 ani in toate domeniile, mai putin insa in ceea ce priveste reforma clasei politice. As spune ca exista o diferenta importanta intre innoire si reformare. Anul 2004 a fost un an important in ceea ce priveste innoirea partiala a clasei politice. Partidele parlamentare s-au prezentat in alegeri cu multi tineri pe listele electorale. Desi acest lucru a fost unanim apreciat, am continuat sa asistam la surprize mai putin placute, vazand politicieni tineri anchetati sub suspiciunea de coruptie. Un astfel de caz a fost posibil si este oricand posibil si pentru ca in ciuda unei innoiri partiale, mult asteptata reforma a clasei politice nu s-a produs.

Am vazut politicieni judecati pentru coruptie, dar rareori am vazut demisii. Perpetuarea acestei stari de fapt nu ar fi fost posibila in cazul in care respectivul politician ar fi fost ales in mod direct de catre cetateni. In continuare, la 17 ani de la caderea comunismului, politicienii romani dau seama, in primul rand, sefilor de partid si deloc sau aproape deloc comunitatilor care ii aleg.
Practica ascunderii in spatele listelor de partid, a migratiei dintr-un judet in altul, in speranta ca anonimatul va proteja din nou interesele inca un ciclu electoral au fost in acesti 17 ani, modalitati de a evita responsabilitatea directa in fata cetatenilor.

Uneori, chiar si politicienii tineri, in absenta unui vot direct, risca sa devina copii fidele ale mentorilor politici. Exista cazuri in care chiar tineri politicieni contribuie la blocarea reformei clasei politice.

In prezent, asistam la victoria interesului de partid asupra interesului public. Iar acest lucru trebuie privit cu ingrijorare cu atat mai mult cu cat asteptarile de la clasa politica romaneasca sunt altele in prezent decat erau acum cateva luni. Am intrat intr-un sistem cu reguli noi si cred ca si clasa politica romaneasca trebuie sa isi doreasca sa evolueze in fata natiunii dupa reguli noi, de nivel european.
Am vazut coalitii transpartinice impotriva reformei si impotriva dorintei opiniei publice. Am vazut cum in actualul sistem electoral, se poate guverna fara sprijinul opiniei publice. Am vazut cum, in actualul sistem electoral, sunt mai importante controlul asupra parghiilor statului si intelegerile de culise, decat sprijinul opiniei publice si dorinta acesteia de reforma.

Deseori, aceste coalitii transpartinice se bazeaza pe intelegeri la varf, in spatele usilor inchise, in care, politicienii fara un sprijin real in randul electoratului, protejeaza alti politicieni asemeni lor, politicieni care, isi permit cu aroganta sa incerce in mod repetat sa influenteze justitia si pentru motivul ca nu au ajuns niciodata sa dea socoteala direct cetatenilor, ci doar sponsorilor si prietenilor lor.

Complicitatile transpartinice din actuala viata politica romaneasca au dus la comportamente politice in dispretul total al opiniei publice. Coalitiile transpartinice au ajuns sa fie angrenate uneori in proiecte aberante, fara nici o legatura cu realitatea, cum ar fi inventarea cu orice pret de conflicte politice, sau in atacarea proiectelor de reforma institutionala, in scopul protejarii propriilor interese.

Votul uninominal va inversa raporturile de putere in cadrul partidelor – ajungandu-se la situatia in care conducerea partidului va depinde de sprijinul parlamentarilor, nu parlamentarii de sprijinul conducerii.

Votul uninominal va inversa raporturile de putere in cadrul politicii romanesti – printr-un transfer de putere de la conducerea partidelor catre electoratul de la nivel local care il voteaza pe parlamentar.

In lipsa unei masuri imediate de reformare a clasei politice exista riscul pierderii totale a increderii in clasa politica, precum si riscul unui vot de blam generalizat la adresa politicienilor romani. Trebuie schimbata perceptia ca in ciuda procesului accelerat de reformare a Romaniei, politicienii incearca sa se sustraga acestui proces. Singura solutie pentru corectarea acestei perceptii este introducerea votului uninominal pentru Parlamentul Romaniei.

Stimati parlamentari,

In baza art. 90 din Constitutia Romaniei si a art. 11 si 12 din Legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, precum si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 567/2006, va consult, repet, termenul Constitutional este va consult, cu privire la organizarea unui referendum cu privire la introducerea votului uninominal la Senat si Camera Deputatilor incepand cu urmatoarele alegeri parlamentare.

Va multumesc. Din acest moment procedura de lansare a Referendumului a fost indeplinita."

Potrivit Mediafax, presedintele Traian Basescu afirma, intr-o scrisoare adresata, joi, 15 februarie,  presedintilor celor doua Camere ca ii consulta pe parlamentari in legatura cu organizarea referendumului pentru introducere votului uninominal in a doua parte a lunii martie.
"Asa cum i-am informat pe membrii Parlamentului cu ocazia mesajului adresat in sedinta comuna a celor doua Camere din data de 14 februarie 2007, va consult cu privire la organizarea, in partea a doua a lunii martie 2007, a unui referendum national consultativ cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, incepand cu urmatoarele alegeri", afirma Basescu in scrisoare.
De asemenea, seful statului precizeaza ca in temeiul articolului 90 din Constitutie si al articolului 11 din Legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, doreste sa solicite poporului roman sa-si exprime, prin referendum, "vointa suverana" cu privire la introducerea votului uninominal, informeaza sursa citata mai sus.

Exista, totusi, o latura mai putin cunoscuta a vietii sale, care ii depaseste preocuparile artistice, desi se recunoaste in ele, ca picatura de apa intr-un ocean: credinta. Intr-un moment de cumpana a vietii, Dan Puric s-a intors cu fata spre Dumnezeu.

„L-am aflat pe Dumnezeu intr-un tarziu, dar nu prea tarziu”

R: - Cum l-a descoperit Dan Puric pe Dumnezeu?
D. P.: - Eram elev in clasa a doua, ma pregateam sa devin pionier, eram un copil inregimentat. Dar intr-o zi a venit pe la noi bunica si-a spus, in treacat: „Auzi, draga, ce tampiti sunt comunistii, cica nu exista Dumnezeu”. Afirmatia ei mi s-a infipt drept in minte. Fireste, nu L-am aflat pe Dumnezeu atunci, eram mult prea mic pentru o asemenea intelegere, dar pe masura ce cresteam, adevarul a inceput sa fie tot mai vizibil pentru mine. Se dezlipeau minciunile de pe el, una cate una, ca foile de pe ceapa. Totusi, pana in 1989 am fost strain de Biserica. Eram in faza de turism: la rastimpuri, intri din curiozitate, privesti, poate iti place ce vezi, dar nu participi.

R: - Totusi, faptul ca mergeati chiar si rar la biserica, dovedeste ca Dumnezeu va era undeva, aproape...
D. P.: - Privind retrospectiv, cred ca El m-a mangaiat tot timpul si mi-a vorbit, dar atunci nu am realizat lucrul asta. N-aveam timp, eram o inima fugarita. Ca toti romanii. Dar am fost, categoric, in mila lui Dumnezeu. Ceva imi spunea asta si la acea vreme, dar era pentru mine un sentiment neclar, il simteam ca pe un suspin. Stiam ca mai trebuie sa fac un pas inainte, dar n-am putut singur si n-a avut cine sa ma ajute.

R: - Parintii dvs. nu erau credinciosi?
D. P.: - Ba da, tata era de o credinta care si acum imi este exemplu. Mama avea un fel de credinta boiereasca, mai ritualista, specifica familiei din care venea. Dar erau speriati prea tare de vremuri si doreau sa ne protejeze. Ascultau pe furis Radio Europa Libera si se temeau, probabil, sa ne dea o educatie religioasa serioasa, ca sa nu se auda, si raul sa se abata asupra noastra. Tata a avut pamant destul de mult, era medic si se temea sa nu fie inchis pentru originea sa sociala. Nu voia sa le dea comunistilor nici un pretext.

R: - Cand s-a petrecut convertirea?
D. P.: - Acum vreo sapte, opt ani, dupa un impas major al vietii. Am trecut printr-o disperare sufleteasca, pentru care nu exista solutii rationale. Atunci am realizat ca fara El nu pot iesi din criza. Cand m-am intors cu fata spre El, m-a primit extraordinar, cu o bunatate care nu incape in cuvinte si de care nu vreau sa ma mai lipsesc.

R: - Cum anume s-a intamplat?
D. P.: - Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca sunt chestiuni prea intime. Vreau sa ramana in taina inimii mele. Important este ca L-am aflat pe Dumnezeu, intr-un tarziu, dar nu prea tarziu. Fapt este ca am cunoscut o serie de oameni care mi-au deschis calea, ca sufletul meu a inceput sa se aseze in timpul Liturghiei. Si acum sunt in alta etapa.

R: - In ce fel ati descrie schimbarea din interiorul dumneavoastra?
D. P.: - Intai, trairea credintei mi-a schimbat felul de a privi viata. Parca am intrat intr-o baie de lumina si mi s-au limpezit lucrurile, m-am lamurit odata pentru totdeauna. A incetat cautarea mea sfasietoare. Citisem mult pana atunci, mai ales despre religiile orientale, incercand sa ma inteleg. Dar nu ma odihneam cu ele. Aveau un caracter labirintic, dadeam de o usa, ma bucuram, cand colo intram intr-un tunel. Pe cand acum, am intrat intr-o lumina, stiu ca fara Dumnezeu nimic nu este posibil, stiu ca prin credinta poti muta si muntii, nu mai am teama de raul care mi s-ar putea intampla. Am o viziune optimista asupra vietii si o bucurie data de faptul ca viata de aici nu este decat o pregustare pentru viata de dincolo.

„Adevarata arta este arta crestina”

R: - Cand ati simtit nevoia sa exprimati in limbaj teatral un mesaj crestin? Si de ce?
D. P.: - A venit de la sine. N-a fost un gest premeditat. Mi s-a dat si am dat. M-am exprimat potrivit sufletului meu. Pe urma, am realizat ca arta adevarata este arta crestina. Si cred ca viitorul este al ei. Arta lipsita de Dumnezeu nu e arta - o putem numi divertisment, performanta, dar nu arta. Arta este marturisire, fara ca prin asta sa fie neaparat arta bisericeasca. Restul e mimetism, e fals, gol. Eu mi-am inteles menirea astfel: sa matur poteca spre Biserica. Incerc sa-l sensibilizez pe omul modern prin arta, fata de cuvantul Mantuitorului.

R: - Cum ati reusit sa transfigurati mesajul crestin in jocul de teatru?
D. P.: - Avea Picasso o vorba buna: „Nu caut, gasesc”. Adica inspiratia iti vine de dincolo de tine. Totusi, exista si momente de cautare, de ratacire. Dar cand vrea Dumnezeu, gasesti. Sigur, exista si metode, si formalisme, si un spirit al cautarii. Eu nu aplic insa o reteta. Trebaluiesc prin casa, ascult muzica si gandesc. In acest timp mi se desfasoara tot spectacolul sub ochii mintii. Nu scriu nimic, n-am caiet de regie si alte chestii din astea. Vin la teatru si povestesc cum va fi piesa, iar apoi ne apucam de treaba.

R: - Piesa „Don Quijote, made in Romania”, cea mai recenta creatie a dvs., are nu numai un mesaj crestin, ci si unul anticomunist. Ce legatura este intre cele doua mesaje?
D. P.: - E vorba despre atitudine. Don Quijote era in lumea machiavelica occientala la fel de singur ca un Petre Tutea la noi, sub comunism. Fiecare in contextul epocii sale isi pastreaza verticalitatea. Fiecare vede pericolele care pandesc neamul lui. Don Quijote este un cavaler, dar are si comportament de monah; o traire ascetica si o inclinatie naturala spre a face bine, spre a da ajutor celor mai slabi. Ca si cei care au rezistat comunismului la noi. Tutea este unul; Noica, altul... Cervantes a vrut sa protesteze prin aceasta opera contra „telenovelelor” de la acea vreme, romanele cavaleresti, si a creat acest personaj „nebun”, usor ridicol. In fapt, un rebel care nu intra in jocul unei societati decazute. Cervantes a fost esentialmente crestin si a pus aici mesaj crestin. Cand am citit cartea, mi-a fost usor sa fac o piesa cu mesaj crestin. Dar am mai vazut si latura politica. Don Quijote a vazut in morile acelea de vant niste monstri disimulati. Si comunismul este un asemenea monstru - multa vreme ascuns sub masca umanismului, la fel ca si globalizarea actuala, un alt monstru care creste sub pretextul facerii binelui public. Oamenii, in general, nu vad aceste feno-mene cum sunt in realitate. Le lipseste ochiul duhovnicesc, care sa le arate monstruozitatea lor. In perioada interbelica, la noi au fost insa si foarte multi intelectuali care au vazut corect ce inseamna comunismul; sunt destui si azi cei care vad adevarata fata a globalizarii.

„Teatrul meu dezvrajeste publicul”

R: - Piesele dvs. sunt foarte gustate de public. Ele au starnit entuziasmul, si in tara, si in strainatate. Cum va explicati succesul de care va bucurati ca autor de mesaj crestin, intr-o lume aproape pagana, care cauta sa-si stearga amintirea sacrului?
D. P.: - In basmul „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, cand eroul ajunge pe taramul de dincolo, i se spune sa nu mearga niciodata pe o anumita campie. El totusi ajunge acolo, nu din curiozitate, ci din neatentie, fugind dupa un iepure. Si, dintr-o data, incepe sa-si aduca aminte cine este, care ii sunt parintii... Pana atunci, traise intr-o amnezie desavarsita. In relatia mea cu publicul, eu sunt iepurele. Il dezvrajesc, ii redau memoria, ii arat de unde vine si incotro se duce. Si succesul meu cred ca inseamna ca publicul isi redescopera dragostea pentru cel care ne-a zidit.

R: - Lucrati mult cu tineri actori. Cum se implica ei in demersul dvs. teatral: din obligatie, din credinta?
D. P.: - Eu cred ca o fac din dragoste. Dragostea nu poate fi simulata. Ei insisi isi aduc aminte de origini. Am o relatie foarte buna cu majoritatea tinerilor care vin sa joace cu mine. Nu caut sa le impun nimic, ci doar sa-i dumiresc si sa-i invat ce stiu. Unde nu gasesc ecou, nu insist.

R: - In ultimii ani, ati luat de mai multe ori atitudine publica, in spirit crestin. Ce v-a impins sa marturisiti credinta, nu numai pe scena, ci si in agora?
D. P.: - Am constientizat ca neamul nostru este in primejdie si ca sunt obligat sa trag semnalul de alarma. Un artist trebuie sa fie si o constiinta publica, macar in vremuri de restriste. Pana sa vina doctorul, incerc sa-mi resuscitez neamul cum ma pricep. Nu stiu daca sunt competent in domeniul asta, dar nu am voie sa stau cu mainile in san. A marturisi este darul pe care ni-l face Cristos.

„Sa privim detasat integrarea. Ei ne civilizeaza, noi ii spiritualizam”

R: - Romania a aderat la UE. Va intreb ca pe unul care a vazut toata lumea: ce inseamna integrarea din perspectiva spirituala? Vine si de aici vreun pericol?
D. P.: - Este nevoie sa privim detasat integrarea. Ei ne civilizeaza, noi ii spiritualizam. Ei ne aduc administratie performanta, dar sufleteste le putem noi darui mai mult. Romania intra in „Europa” secularizata, dar in ce masura va intra Europa secularizata in Romania crestina? Cu mare discernamant, trebuie sa ne opunem la a fi anexati unei ideologii, transmise prin asa-zisa „societate civila”. In aceasta relatie, trebuie sa fim dezinhibati si sa ne comportam firesc, deschisi la dialog. Sa avem puterea de a spune ce merge si ce nu merge la noi. Dar nici sa nu ne isterizam pentru pericole presupuse.

R: - Artistii sunt prin excelenta in avangarda societatii. Nu va temeti ca veti fi vazut cel putin ca inadecvat, daca va afirmati ca un crestin practicant?
D. P.: - Nu sunt primul actor care a facut asta. In istoria crestinismului exista exemple ilustre. In timpul Imperiului Roman, Sfantul Porfirie si Sfantul Ghelasie au fost mimi. Chemati de imparat sa batjocoreasca taina botezului, au iesit din apa si au marturisit credinta. Nu ma intereseaza cum sunt etichetat, pentru ca eu stiu cine sunt.

R: - Parintele Arsenie Papacioc spune ca trebuie sa ne straduim ca toata viata sa fim prezenti in Cristos. Mai poate omul contemporan sa faca asta?
D. P.: - Cred ca da. Dupa mine, inainte de toate, trebuie sa punem capat unui comportament schizoid, manifestat la scara mare in randul celor care spun ca sunt crestini. Adica, dupa ce-am iesit de la Sfanta Liturghie, sa nu uitam de Cristos, ci sa prelungim trairea din biserica si in viata cotidiana. Multi dintre noi nu „imbisericesc”, in sens duhovnicesc, familia, societatea, odata iesiti din biserica de zid. Devin strict cetateni, straini de Dumnezeu. Este mare pacat. Inseamna ca participarea lor la viata Bisericii se rezuma la un ritual. Evident, nu vorbesc aici despre institutia Bisericii, nici macar despre ierarhia bisericeasca. Ma refer la comunitatea de iubire adunata in numele lui Dumnezeu, comunitate care trebuie sa ramana in iubire, si nu poate, daca Il uita pe Cristos. Apropo de asta, imi amintesc o vorba a Parintelui Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda. Era intr-o duminica, puhoi de lume la manastire. Privind la credinciosi, Parintele mi-a spus: „Ii vezi ce multi sunt? Daca ii pui sa aleaga intre Dumnezeu si vrajmasul, se duc la necuratul”. Adica, majoritatea oamenilor, chiar credinciosi fiind, nu sunt dispusi sa plateasca vreun pret pentru a alege intre bine si rau, intre lumina si intuneric, intre adevar si minciuna. Si, de cele mai multe ori, le este mai usor sa aleaga raul.

„Pe mine ma intereseaza sufletul, nu imaginea mea”

R: - Dati-ne un exemplu!
D. P.: - De pilda, de o vreme incoace, sunt atacate icoana, educatia religioasa in scoli, intr-un cuvant, Biserica. Si nu prea se opun multi crestini. Asteapta sa ia atitudine institutia Bisericii. Dar Biserica suntem noi toti, si noi slujim - dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel. Este interesul, dreptul si datoria noastra sa ne aparam. Lenea sufleteasca si de gandire insa ne paralizeaza, ne face iresponsabili. Nu avem voie sa fim spectatori la ce ni se intampla. De ce nu avem o atitudine ferma si exprimata rapid? Multi se scuza in numele smereniei. Dar smeriti fata de ce? Smeriti fata de ticalosi? Nu. Iar trebuie sa-l citez pe Parintele Iustin Parvu: „Tara asta are inflatie de smerenie. Dar uneori este nevoie si de sfanta palma a Sfantului Nicolae”. Trebuie sa fim traitori si luptatori in ortodoxie. Vorba lui Nae Ionescu: in ortodoxie nu vii sa sforai, ci sa fii treaz. Atacurile care se dau astazi asupra ortodoxiei reprezinta hartia de turnesol a crestinului adevarat din Romania.

R: - Recent, ati participat la o masa rotunda, organizata de revista „Lumea” si PNG. O parte dintre cei care v-au vazut langa Gigi Becali s-au declarat neplacut surprinsi, crezand ca ati intrat in partidul lui. Conteaza contextul in care iei atitudine?
D. P.: - Mi-au ajuns si mie la urechi tot felul de vorbe. Cei care gandesc asa au fost atenti la imaginea lui Dan Puric, nu la mesaj. Ca si cum e mai important nu ce spun, ci unde o spun. Pastrand proportiile, e ca si cum i-ai reprosa Maicii Tereza ca l-a vizitat pe Iliescu, fara sa fii atent la ce a vrut sa faca prin asta. Eu trebuia sa merg acolo pentru ca era o dezbatere importanta, despre crestinism in Uniunea Europeana. Sunt dezamagit ca s-au grabit unii sa ma considere in solda lui Gigi Becali. In virtutea comportamentului meu de pana acum, puteau sa-mi acorde credit, sa fie convinsi ca nu sunt un oportunist. Sunt persoane publice care nu iau atitudine, pentru ca se tem sa nu-si strice imaginea. Eu, unul, ma duc oriunde ca sa-L marturisesc pe Cristos, indiferent ca sunt injurat, terfelit sau banuit de cine stie ce combinatii. Pe mine ma intereseaza sufletul, nu imaginea mea. Sa fiu onest cu ce mi-a dat Bunul Dumnezeu.
Claudiu Tarziu, Formula AS

Foto de Petre Cojocariu

Acest fapt a fost semnalat de catre reprezentantii ICR in repetate randuri, atat in interventii publice cat si, pe cale oficiala, institutiilor apte sa actioneze pentru remedierea acestei situatii.

ICR enumera, printr-un comunicat de presa, cateva dintre elementele care constituie obstacole in desfasurarea proiectelor initiate si derulate de Institutul Cultural Roman.

* Imposibilitatea de a face plati in avans

- ICR a lansat in 2006 Programul CANTEMIR, program de finantare pentru proiecte culturale destinate mediului international. Prin regulamentul acestui program, operatorii culturali – persoane fizice sau juridice – sunt obligati sa avanseze din fonduri proprii sumele necesare derularii proiectelor, acestea urmand sa fie recuperate de la ICR pe baza de deconturi. Avansurile (30%) sunt posibile numai prin prezentarea unei garantii bancare. Aceste constrangeri nu sunt impuse de ICR, ci de  Hotararea Guvernului nr. 264/2003 privind stabilirea actiunilor si categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor si limitelor pentru efectuarea de plati in avans din fonduri publice.

- Dificultati de acelasi fel au ingreunat mult si derularea unor programe externe de anvergura, cum a fost, in 2006, Programul „Romania de langa tine”, conceput impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe pentru a prefata aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Programul nu a putut include unele evenimente programate initial, intrucat nu a fost posibila achitarea in avans a chiriei pentru spatiile de desfasurare. Partenerii straini nu inteleg sa se acomodeze legislatiei romanesti, argumentind ca pretentiile noastre sunt, in tara lor, prerogative ale fiscului. Adeseori, ei refuza colaborarea cu ICR in aceste conditii. Reglementarile privind cheltuielile de publicitate si promovare au diminuat, si ele, sansele de sporire a vizibilitatii in strainatate.

       
* Restrictionarea colaborarilor

- In momentul de fata, ICR nu poate plati transportul international al participantilor din strainatate la actiunile cultural-stiintifice organizate in Romania. Hotararea de Guvern Nr. 552/1991 privind normele de organizare in tara a actiunilor de protocol nu permite efectuarea unor cheltuieli de acest tip.

- Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 114/30 august 1999, un colaborator extern este platit cu o remuneratie maxima echivalenta cu cea a unui expert gradul I A (aproximativ  1 600 RON brut). Activitatea ICR implica frecvent incheierea unor contracte de colaborare. Este vorba despre experti independenti care accepta sa fie membri in comisiile organizate de ICR pentru evaluarea solicitarilor de finantare a proiectelor, a editarii de lucrari in strainatate si pentru acordarea de burse. Este esential ca din comisiile respective sa faca parte persoane cu o inalta competenta profesionala. ICR trebuie sa poata stabili onorariile colaboratorilor sai prin negociere, cu incadrarea in limitele bugetului alocat.

* Reglementari privind achizitiile publice in strainatate

Incepand cu acest an, selectia furnizorilor de servicii in tara si in strainatate se face conform reglementarilor din O.U.G. nr. 34 / 19 aprilie 2006, privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii. In cazul Institutelor Culturale din strainatate, care au ajuns in prezent la o medie de peste 50 de evenimente culturale intr-un an, operatiunile de promovare si publicitate fac obiectul prevederilor Legii si, sunt, de facto, blocate pana la finalizarea cu succes a licitatiilor, care trebuie lansate din Romania. Intr-un calendar optimist, deblocarea acestor cheltuieli poate surveni cel mai devreme in luna mai a fiecarui an. Este limpede ca o astfel de constrangere greveaza activitatea Institutelor Culturale din afara tarii, puse in imposibilitatea de a-si alege caile optime de promovare.

Institutul Cultural Roman doreste o reconstruire a legislatiei privind finantarea proiectelor culturale romanesti in strainatate, in acord cu statutul Romaniei de membru al Uniunii Europene, si face un apel catre toate institutiile statului pentru crearea unui grup de lucru in acest sens.