Pelicanul cret este una dintre cele doua specii europene de pelican care pot fi observate in Romania, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii fiind un habitat important pentru aceste pasari la nivel european. Aceasta specie reprezinta obiectul actiunilor de conservare deoarce este amenintata la nivel global.
In perioada 24 - 26 ianuarie 2007, pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, pe Lacul Sinoe, au fost amplasate opt platforme artificiale acoperite cu stuf, cu scopul de a mari suprafata disponibila pentru cuibaritul pasarilor. Aceasta actiune se coreleaza cu taierea stufului pe anumite suprafete ale catorva insule, pentru a extinde aria pe care pelicanii creti isi pot ridica cuiburile. Ambele actiuni sunt desfasurate de catre Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (ARBDD), in parteneriat cu Societatea Ornitologica Romana (SOR) si cu Royal Society for the Protection of Birds (RSPB), anunta Rador.

foto: Rador

Debandada, indolenta si chiar nesimtirea care domnesc in randurile aparatcikului de stat este devoalata complet, la piele: doi romani sunt arestati de fortele SUA din Irak de trei luni de zile in cap, fara ca autoritatile sa zica nici pas. UE, transparenta, obligatia de a oferi informari in interes public si, nu in ultimul rand, responsabilitate in fata natiunii - niste vorbe goale - la popor si Europa aruncate. Faptul ca doi cetateni ai Romaniei sunt aproape in drum spre Guantanamo si, conform legilor martiale ale Statelor Unite, pasibili de pedeapsa cu moartea, pentru spionaj, nu pare sa constituie o prioritate pentru birocratii nostri pafaristi. Cine va raspunde in fata familiilor celor doi romani simpli, electricianul Nelu Ilie si tamplarul Adrian Ganceanu, care poate s-au apropiat deja de executie cu o jumatate din perioada celor sase luni pe care le mai au de trait, daca vor fi gasiti vinovati.

De data asta insa nu mai este loc de intors: responsabilii de acest atentat la libera si corecta informatie a natiunii si bunul mers al institutiilor statului trebuie sa raspunda. Cu propriul cap. Rolul presei se dovedeste a fi, din nou, determinant in consolidarea democratiei romanesti in vesnica tranzitie. Pentru ca tot noi suntem cei care trebuie sa cerem ca legea responsabilitatii sa fie aplicata. Desi am aflat ieri cu uimire, in direct, faptul ca presedintele tarii, Traian Basescu, habar nu avea de caz, nu am vazut nici un oficial al statului care sa iasa in fata si sa zica: am stiut si am gresit. Sunt vinovat. Dimpotriva: Serviciul de Informatii Externe sustine ca nu are ce informatii sa dea presei. Dupa care arunca pisica in curtea Ministerului de Externe. Iar de aici, curge un lant de minciuni, demontat atat de catre familiile prizonierilor romani, cat si de presa ultragiata.

Minciuna diplocratilor MAE pentru incercarea de cosmetizare a realitatii sfideaza pana si celebra "1984" a lui Orwell. Oamenii ministrului Mihai Razvan Ungureanu sustin ca au informat familiile in urma cu trei luni. "Ambasada Romaniei la Bagdad a comunicat imediat aceste date familiilor cu acordul celor doi si a mentinut un dialog cu familiile acestora". Fals! Sotia lui Ilie a aflat de la colegii lui, incercand sa dea de sot de Sarbatori, iar mama lui Ganceanu a aflat dupa ce Crucea Rosie Internationala i-a facilitat o convorbire telefonica, pe 20 ianuarie anul acesta. Dupa 81 de zile de detentie! Iar MAE nu are nici o circumstanta atenuanta. Jurnalistii de investigatii isi aduc aminte ca aceeasi atitudine a fost inregistrata din partea MAE si in cazul ziaristilor romani rapiti in Irak in lotul lui Omar Hayssam. Incercarea de a ingropa adevarul a reusit insa, de data aceasta, pentru 92 de zile. Motivul nu poate fi legat decat de obedienta tampa fata de puterea de la Washington, dupa cum este imaginata in unele capete din Modrogan si Baneasa si de frica de a nu-l deranja pe sefu'.

In triunghiul Bermudelor Cotroceni-SIE-MAE sunt, poate, prea multe noduri necunoscute pe care mult-ravnita Comunitate de Informatii ar fi trebuit sa le taie de mult. Pentru ca apoteoza acestui caz ne-a fost data de declaratia presedintelui. Daca seful statului nu a fost informat asupra unei situatii care poate periclita cooperarea politico-militara a Romaniei cu aliatul sau strategic in cadrul Coalitiei fortelor din Irak se pune intrebarea: ce stie si ce afla de fapt presedintele, capul politicii externe nationale si comandantul suprem al fortelor armate?
Victor Roncea, Ziua

Exista doua variante: ori presedintele Basescu a mintit, ori SIE si MAE nu l-au informat pe seful statului despre soarta celor doi romani retinuti de americani. Daca Traian Basescu spune adevarul, atunci Razvan Ungureanu si Claudiu Saftoiu ar trebui demisi din functii pentru modul cum au gestionat aceasta problema si pentru ca nu au adus la cunostinta sefului statului incidentul din Irak. In cazul in care Traian Basescu a fost informat de MAE si SIE despre soarta cetatenilor romani inseamna ca a vrut sa nu se afle despre acest lucru pentru a nu pune intr-o lumina nefavorabila parteneriatul strategic cu SUA. Interesant este faptul ca atat Ungureanu, cat si Saftoiu sunt considerati oamenii presedintelui, iar ministrul de Externe, alaturi de Sebastian Vladescu, ministrul Finantelor Publice, sunt cei care au fost de partea lui Basescu si au refuzat in CSAT retragerea trupelor romane din Irak. (Doru Dragomir)

MAE sustine ca nu stie
Petre Dumitriu, directorul Directiei Afaceri Globale din MAE, a recunoscut ieri ca practic autoritatile romane nu stiu nimic referitor la situatia legala celor doi romani, mai ales in ceea ce priveste legea in baza careia au fost retinuti. "Aceasta situatie sub ce incidenta intra (cei doi romani n. red.) nu a constituit obiectul dialogului dintre reprezentantii nostri din teren si Ambasada SUA. Ceea ce au trebuit sa faca autoritatile romane in acest sens au facut "adica au anuntat Comitetul International al Crucii Rosii care este autorizat sa-i viziteze pe cei arestati la locul de detentie si sa le asigure protectia maxima", a declarat Petre Dumitriu. Oficialii MAE s-au rezumat la estimari: "Asa cum estimam noi acum, repet nu avem acces la toata documentatia, estimam ca s-a incalcat un regulament de ordine interna. In materia documentatiei juridice si a acuzatiilor aduse celor doi nu ne putem pronunta. (...) Nu avem acces la documentatia juridica propriu-zisa, la actul de acuzare, articolele din regulamentul interior sau regulamentul bazei militare care a fost incalcat. Stim de ce natura, ce forma a avut acest delict. Nu putem sa prezumam, nu putem sa facem anticipari serioase fara aceasta documentatie", a mai declarat Petre Dumitriu.

Judecati de Curtea Martiala
Intrebat daca cei doi romani risca sa ajunga in centrul de detentie de la Guantanamo sau in programul de extradari extraordinare al SUA - masuri luate in cadrul razboiului anti-terorism - Petre Dumitriu a afirmat: "Daca o luati doar cu titlul de estimare, de opinie personala, trebuie sa ne uitam la natura delictului, ori fotografierea intr-un loc interzis nu poate face obiectul unui astfel de demers. Deocamdata va trebui sa ne limitam la datoria noastra de a avea grija ca Conventia a IV-a de la Geneva sa fie respectata".
Fotografierea intr-o baza militara americana se incadreaza la spionaj, conform legilor militare americane - existand exemple de oameni care au ajuns pentru mult mai putin sau chiar nevinovati in inchisoarea de la Guantanamo sau in programul de extradari extraordinare. Conform art. 2 al Codului Juridic Militar american personalul civil contractual care lucreaza pentru Armata americana in zone de razboi se supune legilor militare americane. In acest sens, in cazul in care ancheta celor doi romani ajunge la concluzia ca acestia trebuie trimisi in judecata ei vor fi judecati de o Curte Martiala. Daca vor fi gasiti vinovati, conform legilor militare americane pentru spionaj sunt pasibili de pedeapsa cu moartea, pentru tentativa de spionaj riscand inchisoarea pe viata (art. 106 si 106a).

Cronologia arestarii
La 7 noiembrie 2006, Ambasada romana din Kuweit a fost contactata de un reprezentant al firmei Al-Morrell Developement, unde erau angajati cei doi romani, si i-a comunicat acesteia ca cetatenii romani Ilie Nelu si Adrian Gancea au fost arestati la 31 octombrie de politia militara americana, sub acuzatia ca ar fi filmat si fotografiat in incinta unei baze militare americane. Cetatenii romani au fost transferati la o inchisoare din apropierea orasului Mosul. Ambasada romana de la Bagdad a obtinut informatii la 8 noiembrie, potrivit carora cei doi cetateni romani au fost surprinsi in timp ce filmau in incinta bazei americane in care isi desfasurau activitatea si ca acestia au negat acuzatia, dar au admis ca au incalcat regulamentele de ordine interioara ale bazei.
Autoritatile militare americane le-au retinut aparatul de filmat si caseta si i-au arestat si transferat la un centru de detentie, urmand sa efectueze cercetari. In seara zilei de 10 noiembrie 2006, Ambasada Romaniei din Irak a aflat ca cei doi cetateni romani au fost transferati intr-o locatie din Bagdad.

Minciuna
"La 26 noiembrie 2006 reprezentantii diplomatici romani de la Bagdad i-au vizitat pe cei doi cetateni romani la baza militara si au constatat ca se afla in conditii de detentie normale si fara probleme deosebite de sanatate. Ambasada Romaniei la Bagdad a comunicat imediat aceste date familiilor cu acordul celor doi si a mentinut un dialog cu familiile acestora", a declarat ieri Corina Vintan purtatoarea de cuvant a MAE. Aceasta declaratie a fost insa contrazisa total de mama lui Adrian Gancea, care a declarat pentru ZIUA ca a fost anuntata de Crucea Rosie Internationala in noiembrie 2006 ca baiatul ei a fost arestat si primul telefon dat dupa arestare a fost pe 20 ianuarie. "M-a anuntat Crucea Rosie. Eu nu m-am interesat nicaieri de el. Eu sunt batrana, am 70 de ani si nu am nici bani, nu am cum sa ma interesez de el. Doar Crucea Rosie m-a sunat prin noiembrie, decembrie, nu stiu datele fixe. Mi-au zis ca e retinut, dar nu mi-au zis pentru ce. Inainte sa ma sune saptamana trecuta am mai vorbit cu el in 11 octombrie". (George DAMIAN)

Autoritatile nu au contactat familia lui Ganceanu
Mama acestuia ne-a spus ca nu a cautat-o nimeni din partea statului sa ii spuna ce se intampla cu fiul ei.
Mama lui Adrian Ganceanu ne-a declarat ca nici un reprezentant al autoritatilor romane nu a contactat-o pentru a-i oferi informatii despre soarta fiului sau. In varsta de 70 de ani, Victoria Ganceanu, domiciliata in Toplita, asteapta cu infrigurare vesti despre fiul sau. "A plecat acolo sa lucreze. A facut un contract cu o firma din Romania si s-a dus. Au plecat mai multi acolo. Au mai fost si altii din Toplita. Stiu ca e detinut si atata tot", ne-a spus Victoria Ganceanu. Ea a mai spus ca fiul ei n-ar fi putut sa fotografieze sau sa filmeze, pentru ca nici acasa nu facea asa ceva. Dupa ce a fost arestat, Adrian Ganceanu si-a sunat pentru prima data mama in 20 ianuarie 2007, spunand ca este bine si se afla la sediul "Ambasadei SUA". "Saptamana trecuta am vorbit cu el la telefon. M-a sunat el. E detinut in Irak, la Ambasada americana. Nu stiu de ce e retinut", ne-a spus Victoria.
Mama lui Adrian Ganceanu ne-a mai precizat ca a fost anuntata de Crucea Rosie in noiembrie 2006 ca baiatul ei a fost arestat. "M-a anuntat Crucea Rosie. Eu nu m-am interesat nicaieri de el. Eu sunt batrana, am 70 de ani si nu am nici bani, nu am cum sa ma interesez de el. Doar Crucea Rosie m-a sunat prin noiembrie-decembrie, nu stiu datele fixe. Mi-au zis ca e retinut, dar nu mi-au zis pentru ce. Inainte sa ma sune saptamana trecuta am mai vorbit cu el in 11 octombrie", ne-a spus femeia. Potrivit Victoriei Ganceanu, inainte de a fi arestat, fiul ei o suna saptamanal si le trimitea bani atat ei, cat si fetitei lui, aflata la Oradea in ingrijirea mamei. Victoria a ramas vaduva de doi ani si spune ca Adrian este singurul ei sprijin la batranete. Despre decizia lui Adrian de a pleca in Irak, femeia a spus ca acesta a plecat printr-o firma de transport care i-a platit drumul si ca fiul ei si-a motivat plecarea prin faptul ca acolo se castiga mai multi bani, aproximativ 1000 de dolari pe luna. Potrivit batranei, barbatul avea datorii mari acasa, iar singurul loc de munca pe care-l gasise, inainte de a pleca, a fost la o fabrica de incaltaminte unde castiga 150 RON pe luna. "E singurul meu baiat. Inainte mi-a trimis bani. Colegii cu care a plecat in Irak sunt tot acolo la munca. El e tamplar si tot ca tamplar a plecat si in Irak", ne-a mai spus mama lui Adrian. Victoria Ganceanu roaga autoritatile sa-si faca datoria si lanseaza aceeasi rugaminte presedintelui Traian Basescu sa o sprijine. Tamplarul Adrian Ganceanu este nascut in 1968 la Targu Mures, este necasatorit si are un copil. (Doru DRAGOMIR)

Ambasadorul Romaniei in Kuweit, in exclusivitate pentru ZIUA
"Am informat imediat acasa, la Ministerul Afacerilor Externe"

Ambasadorul Romaniei in Kuweit, Constantin Volodea Nistor, a confirmat faptul ca a fost informat in legatura cu arestarea celor doi romani in Irak in luna noiembrie a anului trecut si apoi a transmis situatia imediat acasa.
"Mai multe amanunte nu pot da, pentru ca noi nu avem jurisdictie pentru Irak, acolo se ocupa Ambasada noastra de la Bagdad. Noi am aflat despre aceasta situatie de la compania americana care ii angajase pe cei doi romani, in urma cu cateva luni, dar nu as putea sa va spun cu precizie cand. Ne-au contactat pentru a ne intreba cum pot lua legatura cu Ambasada noastra din Irak pentru ca au o problema. I-am intrebat despre ce e vorba si ne-au spus ca sunt doi cetateni romani care au fost retinuti de autoritatile militare americane si care ar avea nevoie de asistenta consulara. Noi am informat imediat acasa, MAE, despre situatia asta si am rugat si Ambasada noastra de la Bagdad sa incerce sa ia legatura cu reprezentantii firmei sa vada despre ce e vorba, pentru ca noi nu ne puteam deplasa in Irak si nu aveam posibilitatea legala de a-i ajuta", a mentionat Nistor, precizand ca dupa acea data nu a mai aflat nimic despre situatia celor doi romani, iar compania americana respectiva si-a mutat biroul de legatura din Kuweit. In ceea ce priveste acuzatiile ce se aduc celor doi romani, Nistor crede ca, "probabil, asa este, ca doar nu vorbesc prostii cei care i-au retinut".
Ambasadorul Romaniei in Irak nu intelege de ce opinia publica a aflat abia acum despre cazul romanilor arestati, in conditiile in care autoritatile stiau de atata vreme. "Nu stiu ce s-a intamplat, ma depaseste", a spus ambasadorul Romaniei in Kuweit pentru ZIUA. Declaratiile sale pot fi ascultate pe site-ul ziarului, www.ziua.ro.

SIE arunca pisica in curtea MAE
Serviciul de Informatii Externe a refuzat sa ne precizeze daca a informat Administratia Prezidentiala despre soarta celor doi romani retinuti de americani in Irak. Un reprezentant de la Biroul de Presa al SIE ne-a precizat urmatoarele: "Imi pare foarte rau, dar nu am nici un fel de informatii in acest caz. Daca aveti vreo solicitare de facut, adresati-va la Ministerul Afacerilor Externe".

Al-Morrell are sase fabrici pe teritoriul irakian
Al-Morrell Development, contractor al US Army, a construit in Irak si are in intretinere sase fabrici de imbuteliere a apei plate. Potrivit contractelor incheiate cu Pentagonul, fabricile de imbuteliere a apei plate se afla dispuse la Al Asad Air Base, Camp Victory, Al Taqqadum, Q-West Base Complex, Foward Operating Base Speicher si LSA Anaconda. US Army a realizat un film despre aceste fabrici de imbuteliere a apei plate (acesta poate fi vizionat pe site-ul ZIUA - n.r.). In filmul realizat de US Army sunt prezentate scene din interiorul uneia dintre cele sase fabrici ale Al-Morrell Development si imagini filmate in exterior cu militari din Coalitia Multinationala. De asemena, filmul contine secvente cu mecanismul de imbuteliere a apei minerale, de la fabricarea PET-urilor, pana la transportul apei. (D.D.)

Sotia lui Ilie a aflat de la colegii barbatului
Sotia lui Nelu Ilie a aflat despre retinerea acestuia de la colegii muncitorului roman din Irak, la cateva zile dupa arestare. Renata Ilie a luat apoi legatura cu Ministerul Afacerilor Externe si Consulatul Romaniei din Bagdad. "Oficial n-am primit nici un document care sa confirme ca sotul meu este retinut de americani, insa consulul Romaniei din Irak mi-a spus telefonic ca i-a vizitat si sunt intr-o stare buna", a precizat Renata Ilie. Vecinii sustin ca barbatul este o persoana deosebit de linistita si nu pare a fi genul de om care sa creeze probleme. Familia Ilie se mutase in urma cu apoximativ un an intr-un apartament din centrul Galatiului. "Nu am avut niciodata probleme cu ei, barbatul era deosebit de politicos si de linistit", au declarat sotii Marcu, vecini. Renata Virginia Ilie, grefier la Judecatoria Galati, a intrat in concediu de ieri dimineata. Colegii de serviciu sustin ca ar fi plecat spre Bucuresti pentru a discuta cu autoritatile romane. Electricianul Nelu Ilie este nascut in 1966 la Galati, este casatorit si are un copil. (D.D.)

Nu MAE, ci Crucea Rosie a informat familiile
"Doamna Ganceanu si sotia domnului din Galati au primit mesaj prin canalele specifice Miscarii Internationale de Cruce Rosie" a declarat Claudia Koenig, Crucea Rosie din Romania.
(Doru Dragomir si Luciana Pop, ZIUA)

Presedintele Uniunii raionale Dubasari a veteranilor razboiului de la Nistru, Andrei Agatiev, ne-a spus ca din 1992 pana in prezent au murit 83 de combatanti, dintre care 70 la suta de cancer si ciroza, informeaza publicatia Flux, intr-un articol semnat Ecaterina Deleu.
„E o tragedie. Oamenii procedeaza astfel pentru ca vad ca nu au ce pune pe masa copiilor, nu-i pot imbraca, nu au un adapost”, afirma presedintele Asociatiei veteranilor de razboi de pe platoul Cosnita, Anatol Cibotenco. Referindu-se la atitudinea autoritatilor statului fata de fostii combatanti, el a spus ca exista aspecte pozitive, dar mai multe dintre ele sunt negative. „Suntem sustinuti de presedintele raionului, Grigore Policinschi, dar primarul ne trateaza cu mare reticenta, tot raspunde „nu am cand” atunci cand este vorba de a ajuta vreun invalid”, sustine Cibotenco. La randul sau, presedintele Consiliului raional al veteranilor de razboi si de munca, Mihail Stratulat, in varsta de 79 de ani, a spus ca, in prezent, au mai ramas in viata doar 44 de veterani, care au luptat in cel de-al II-lea Razboi Mondial, dintre care 12 se afla la azilul de batrani de la Cocieri. Potrivit lui, situatia veteranilor este extrem de dificila, pentru ca primesc pensii foarte mici, de aproximativ 370-500 de lei.
Demersuri ramase de 15 ani fara raspuns
In timpul luptelor pentru apararea traseului Dubasari-Tiraspol, Ion Mocanu, care era asistent medical, a incercat sa-l ajute pe un ranit. A fost impuscat in inima. „A murit cu moarte de erou. Am facut demersuri la Presedintie, la Guvern, pentru a-i fi acordat post-mortem ordinul „Stefan cel Mare”, dar toate au ramas fara raspuns”, a spus Anatol Cibotenco. In cadrul asociatiei, care numara peste 400 de membri, sunt cinci invalizi fara picioare. Polite de asigurare in medicina au doar invalizii. Unul dintre ei, Ghenadie Mamulat, a ramas dupa razboiul din 1992 fara un picior si fara un ochi. Din cauza ca incepe sa-i fie afectat si celalalt ochi, medicii i-au recomandat sa faca operatie. Ghenadie este invalid de grupa a II-a, are doi copii. Un alt fost combatant, Nicolae Tagulea, care a fost si el ranit in razboiul din 1992, nu are nici grad de invaliditate si nici polita de sanatate.
„Facem focul cu ciocleji”
Pe Vladimir Todorov, invalid de gradul I, care a luptat timp de 4 luni in conflictul de pe Nistru, l-am vizitat acasa. Are 42 de ani si abia poate merge, este tintuit practic in scaunul cu rotile. El traieste doar cu mama lui, in varsta de 70 de ani, care este si ea bolnava. „Este foarte greu, pentru ca totul se scumpeste, mai ales este greu cu carbunii si cu lemnele. Daca ar fi fost o iarna grea, nu stiu ce ne-am fi facut. Mama face focul, cu ciocleji, ne mai ajuta si vecinii. Dar e frig. Ma mai ajuta spitalul, am grad de invaliditate, dar oricum e greu”, ne-a spus Vladimir Todorov.
„Nu se ia in vedere durerea noastra”

Multe dintre problemele cu care se confrunta fostii combatanti asteapta sa fie solutionate „la nivelul statului, nu individual” – restabilirea legitimatiilor, care dureaza din 1999, sustinerea veteranilor de razboi si acordarea politelor de sanatate, a decoratiilor pentru cei care au fost uitati timp de 15 ani etc.
Fostii combatanti, chiar si invalizi, nu umbla cu cersitul. „Oamenii muncesc, chiar daca nu pot merge. Nu se lasa batuti, numai ei stiu cum fac, dar nu se lasa pe seama statului”, a spus Cibotenco. Langa casa in care traieste Vladimir Todorov am intalnit cativa fosti politisti, printre care Andrei Todica si Nicolae Stalbea, care au luptat in razboiul din 1992, sapand pentru apeduct.

Acest volum coordonat de de cercetatorul Dan Dungaciu este primul din seria „Romania si romanii din afara ei“ lansata anul acesta de Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane.
Ideea principala a acestei serii este dezbaterea „proiectului identitar romanesc“, ceea ce face acest volum, critic, incercuindu-i, progresiv, mizele, castigurile si carentele.
Un proiect despre care deocamdata vorbim la nivelul dezideratului, pentru ca, in ciuda unor eforturi deseori notabile, expresia lui convingatoare, concreta si evidenta lipseste.
Declaratiile politice ale Presedintiei sau Ministerului Afacerilor Externe indica „romanii din afara Romaniei“ drept proiect national prioritar. Distanta insa dintre declaratiile politice si proiectul propriu-zis este inca mare. Institutiile administratiei oficiale care se ocupa de acest obiectiv nu au fost deocamdata calibrate la nivelul tintei. Cu rare exceptii, lipsesc instrumente legislative fundamentale, lipsesc institutele de cercetari, expertii, cercetarile de teren aplicate, biografiile profesioniste.
In aceste conditii, cifrele, atunci cand sunt convocate, sunt doar estimari: se vorbeste despre 13 milioane de romani din afara granitelor Romanie, uneori despre 12 milioane. Alteori se invoca, strategic, intervalul de 10 — 13 milioane, iar unele organizatii romanesti de peste hotare prefera formularea mai vaga de „peste 10 milioane de romani“. In ultima interventie pe aceasta tema, presedintele Romaniei, Traian Basescu, acrediteaza cifra de 8 milioane de romani traitori in afara granitelor actuale ale tarii.
Un lucru este cert: indiferent care va fi cifra validata pana la urma in intervalul 8-13 milioane, este indubitabil ca e prea mare ca sa fie neglijata. Romania are, din acest punct de vedere, si o sansa enorma, dar si obligatii pe masura fata de cele trei „categorii“ socio-politico-istorice care trebuie identificate: romanii din R. Moldova, romanii din jurul granitelor Romaniei si din Balcani („bastinasii“, respectiv cei nascuti acolo unde traiesc astazi) si diaspora (cei care, dintr-un motiv sau altul, au ales sa paraseasca tara). Pentru fiecare dintre acestia trebuie gandite si aplicate clasificari sau strategii specifice, punctuale, caci si ei, la randul lor, trebuie tratati de la caz la caz.

Prima sectiune a volumului este dedicata problematicii romanilor din Ucraina.
In textul sau „Invatamantul in limba materna: legislatie, realitate, perspective“, Ion Popescu (Ucraina) face o radiografie a legislatiei in vigoare in ceea ce priveste drepturile romanilor in domeniul invatamantului in limba materna, prezentand, critic, situatia scolilor romanesti asa cum apare ea in statisticile oficiale. De asemenea, sunt prezentate perspectivele legislative din acest punct de vedere. Textul mai prezinta si dinamica cotei populatiei romanofone in regiunile Ucrainei.
Aurica Bojescu (Ucraina) face in materialul „Situatia minoritatilor romanesti din Ucraina“ o ampla prezentare a situatiei acestei minoritati — a treia! — din tara vecina. Analiza este ampla, flancata de tabele revelatoare, si are in vedere cele mai recente recensaminte sau cercetari desfasurate in Ucraina.
Alexandrina Cernov (Ucraina) cerceteaza in materialul „Invatamantul romanesc din Ucraina“ aspecte legate de modernizarea si emanciparea acestuia. Analiza se face prin evaluarea planurilor de invatamant, numarul orelor prevazute pentru invatarea limbii romane si discriminarea, subtila sau nu, la care sunt supusi copiii romani in procesul de educatie.
Concluzia este ca tocmai legislatia ucraineana, nici ea perfecta la acest capitol, este incalcata prin asemenea practici.
R. Moldova este cercetata sub aspect identitar de Dan Dungaciu in textul „Romanii din R. Moldova sub semnul confruntarilor identitare“. Sunt aduse in discutie aici cele mai importante elemente in acest veritabil razboi dus, dinspre puterea de la Chisinau, cu cele mai puternice instrumente politici: ideologia moldovenista, Conceptia „nationala“ a presedintelui Voronin, Dictionarul moldovenesc-romanesc, Recensamantul din R. Moldova, manualele de „istorie integrata“. Autorul pune si diagnostice dar face si o evaluare a mijloacelor prin care situatia poate fi depasita.
Radu Baltasiu, in „Consideratii asupra romanitatii balcanice“, dezbate problema romanitatii in spatiul balcanic si ilustreaza cu imagini relevante locurile in care romanitatea balcanica s-a ilustrat istoric sau o mai face si astazi.
Textul „Aromanii de pretutindeni au fost si sunt romani“ semnat de Gheorghe Zbuchea este o dezbatere-replica a unei dintre controversele identitare care marcheaza astazi spatiul romanitatii — tentativa unora care se considera reprezentanti ai comunitatii aromanesti de a obtine un statut de „minoritate nationala“. Textul este polemic si vine pe aceeasi concluzie exprimata deja si de Academia Romana referitoare la aceeasi problematica. Din pacate, o polemica reala, deschisa si argumentata, lipseste deocamdata pe aceasta chestiune. Disputa si diferendumul sunt mai mult politice si/sau economice, si se poarta mai degraba in Parlament, in sediile unor partide, prin consulate mai mult sau mai putin diplomatice sau alte capitale mai mult sau mai putin departate de Romania.
Calin Campean face o radiografie a „Romanilor din Ungaria“, trecand in revista mizele statului roman fata de aceasta comunitate si modul in care politica fata de ea se racroseaza la un proiect politic mai amplu, recent enuntat. Pe langa discutarea principalelor structuri de reprezentare politica a romanilor din Ungaria, textul aduce in discutie si celebra controversa legata de Fundatia Gojdu.
Vlad Cubreacov (R. Moldova) deschide sectiunea dedicata problematicii legislative care vizeaza romanii de pretutindeni printr-un text intitulat, modest, „Marginalii la proiectul Legii privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni“. Este vorba despre proiectul propus de Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei. Este un text marcat de o critica binevoitoare, dar una care isi asuma in mod serios invitatia — „trasata“ chiar de MAE — de a discuta o asemenea initiativa.
Este inserata si o scrisoare a lui Vlad Cubreacov catre ministrul roman de Externe, Mihai Razvan Ungureanu.
Urmeaza prezentate cele trei proiecte de legi care vizeaza problematica romanilor de pretutindeni initiate deocamdata in Romania din 2004 incoace: primul apartine MAE (2006), cel de-al doilea era menit sa reprezinte Alianta D.A. (2004), iar ultimul este elaborat si girat de PSD (2004).
Documentele, pentru prima data stranse impreuna, pot fi o baza utila de dezbatere si comentarii in vederea discutiilor care, cu certitudine, vor continua pe aceasta tema si in 2007.

 Dezinteresul care frizeaza tradarea, manifestat de MAE-DRRP fata de evolutiile din Basarabia dar si din Ucraina, Timoc sau Balcani, este in perfecta consonanta cu cresterea presiunii asimilationiste ale celor ce-si simt amenintata pozitia prin prezenta romanilor autohtoni in aceste spatii. Degeaba vorbeste Presedintele Basescu la Bruxelles despre integrarea Basarabiei si basarabenilor in Europa, daca la conducerea destinelor MAE-DRRP raman indivizi ca Ungureanu si Mihai Gheorghiu pentru a-si bate in continuare joc de banii contribuabilui roman dar si de interesele romanesti.
Va prezentam mai jos o mini ancheta realizata de colegii de la FLUX si care prezinta o particica din starea romanitatii basarabene.

“In satul Marcauti, Dubasari, nu exista, practic, abonati la ziarele romanesti care se editeaza la Chisinau. Singura publicatie in limba romana care are priza in mediul locuitorilor din aceasta localitate este ziarul local „Est curier”, care se editeaza la Cosnita. Potrivit sefului oficiului postal din Marcauti, Serafim Stamate, chiar daca populatia este, in majoritatea ei, romaneasca, cu toate acestea, prefera mass-media ruseasca, care se difuzeaza de peste Nistru. „Majoritatea populatiei cumpara ziare rusesti. Suntem pe malul Nistrului, de aceea, oamenii sunt rusificati. La noi si televiziunea, si radiourile tot rusesti sunt”, spune postasul. Serafim Stamate este de parere ca un alt motiv, care ii face pe locuitori sa aleaga posturile rusesti, in detrimentul celor romanesti, este ca lasa foarte mult de dorit calitatea emisiunilor difuzate pe posturile publice de radio si televiziune. „La televiziunea noastra publica practic nu ai ce sa vezi. Tot timpul ii arata pe Voronin, Tarlev si Lupu. Despre noi insa, oamenii simpli, nu se arata nimic. De aceea, suntem nevoiti sa privim cele aproximativ noua posturi ucrainene si rusesti si doua de-a lui Smirnov”, explica el.
Seful Oficiului Postal din Marcauti mai spune ca este foarte greu sa fii postas in aceasta zona. „Sunt si servitoare, si postas, si sef. Sa fii postas astazi aici inseamna sa alergi mult si sa castigi putin. Daca duc o scrisoare, am doi banuti. Cel mai scump este cand duc telegrame, un leu si 60 de bani, dar acestea vin o data in doua luni. In total, salariul meu ajunge la aproximativ 400 de lei. Cu acesti bani ii cumpar medicamente sotiei, ca si ea a lucrat vreo 30 de ani la posta, inaintea mea, dupa care m-am angajat eu in locul ei. Nu am nimic cu ce sa ma laud. In fiecare zi sunt probozit de autoritatile raionale ca nu implinesc planul. Satele mai mari uneori fac si supraplan, pentru ca acolo lumea se aboneaza. La noi, insa, situatia se prezinta asa cum se prezinta”, se plange Serafim Stamate.

Avem scoala buna, dar prea mare pentru satul nostru pentru ca nu avem copii

Situatia din Marcauti se prezinta cenusiu si la alte capitole. Nicolae Batrancea, angajat la serviciul Paza de Stat, ne spune ca, pentru locuitorii din aceasta localitate, drumul asfaltat reprezinta doar vis greu de realizat. „Drumuri bune nu avem, iar gazul a ajuns timp de opt ani la noi. Problema noastra este ca nu avem o conducere responsabila. Si la asociatiile agricole liderii se schimba in fiecare an, ne lasa cu campurile nelucrate, plini de datorii, si pleaca. Avem scoala buna, dar prea mare pentru satul nostru pentru ca nu avem copii. Toti pleaca din sat care si incotro, unii la oras, altii in Italia, Spania”, povesteste Nicolae Batrancea.
El mai spune ca, pana nu demult, aveau probleme cu deplasarea la Cosnita, pentru ca trebuiau sa schimbe trei autobuze. „In prezent, situatia s-a mai schimbat. Este un microbuz de la Cosnita care circula pe ruta Molovata – Cosnita si care trece prin satul nostru”, ne mai spune Nicolae Batrancea. De asemenea, potrivit localnicului, o problema mare o constituie cea legata de asistenta medicala. „Cu bolnavii trebuie sa ne ducem la Criuleni. Pana nu demult, activa in Molovata un spital bun, dar a fost inchis. In caz de urgenta, oamenii se deplaseaza cu masini private. De aceea, fiecare cetatean are in rezerva cate 10 litri de benzina pe care le pastreaza pentru cazuri de boala. Cand incep ploile sau se topeste zapada intre satele Holercani si Marcauti este imposibil de trecut cu masina mica si ne vine foarte greu”, mai afirma Nicolae Batrancea.”
Nicolae FEDERIUC, FLUX

Din program fac parte momente muzicale live sustinute de formatiile A-Kord si Miraj si dans cu trupa de balet barbatesc Queen-Ele. Cel mai frumos costum din cadrul serii va fi premiat, informeaza asociatia gazda, Un Alter Ego. Sala in care va avea loc carnavalul se afla la adresa Don Bosco Str. 4 Nurnberg. Mai multe infromatii se pot obtine de la numerele de telefon 0911 315548 sau 01796872314.