Munti cu paduri de conifere si foioase, dealuri cu pasuni, fanete si livezi de pomi fructiferi, campii, rauri repezi de munte, lacuri cu ape dulci si sarate, datatoare de sanatate - sunt tot atatea daruri cu care natura a binecuvantat judetul Sibiu, situat in partea sudica a Transilvaniei. Aceasta varietate a reliefului, ca si a climatului moderat de nuanta central-europeana, care contribuie la mentinerea zapezilor in munti 5-6 luni pe an, favorizand practicarea sporturilor de iarna, au facut din judetul Sibiu un loc de atractie atat pentru turistii romani, cat si pentru cei straini. De un deosebit interes se bucura, din acest punct de vedere, zona Fagarasului, care cuprinde un important sector montan al masivului Fagaras, lacuri glaciare, un relief abrupt cu privelisti spectaculoase spre Tara Lovistei. La intrarea in defileul Oltului se pastreaza ruinele Turnului Spart, cu zidurile si cladirile vamale ce marcau fosta linie de granita intre Tara Romaneasca si Transilvania.
Resedinta judetului cu acelasi nume, in care vechiul aspect de burg medieval se armonizeaza cu stilul modern al noilor edificii sociale si culturale, m-a fascinat de fiecare data cand am vizitat acest oras, ceea ce face ca pe buna dreptate in anul 2007 Sibiul sa fie Capitala Culturala Europeana. Situat deasupra asezarilor neolitice, si pastrand urme ale asezarii romane Cedonia, Sibiu este mentionat in documente incepand cu secolul 12 sub numele de Cibinium. Cand saxonii s-au stabitit aici, populatia romana era organizata, ca in intreaga Transilvanie, in propriile sale forme politice. Saxonii au numit asezarea Hermannsdorf si apoi Hermannstadt, in timp ce populatia romana ia dat numele amintind de cel original: Sibiu.

In secolul 14, Sibiul era un puternic centru manufacturier
Documente datand din 1376 mentioneaza 19 bresle ai caror membrii practicau 25 de meserii. Aceste bresle aveau relatti active cu statele romanesti de la est si sud de Carpati. Bazandu-se pe puterea economica a mestesugarilor sai, Sibiul s-a dezvoltat continuu, evolutia sa urmand dezvoltarea caracteristica oraselor medievale. Vechiul targ a facut loc modernului oras. Iata cateva date importante din istoria acestei bijuterii a Transilvaniei: 1192 - Sibiu – Cibinium - este pentru prima data mentionat intr-un document oficial; 1292 - a fost inaugurat aici primul spital din Romania; 1300 - s-a deschis prima biblioteca; 1367 – pentru prima data este metionata intr-un document prima breasla din Sibiu, cea a tabacarilor; 1494 - prima farmacie din tara; 1528 - prima tiparnita din Transilvania; 1543 - prima moara de hartie din Principatele Romanesti; 1788 - este inregistrata prima manufacura, cea de matasuri; 1790 - Samuel Brukenthal fondeaza cel mai vechi muzeu din tara; 1841 - este deschisa prima banca germana din Sibiu; 1861 - este fondata ASTRA; 1868 - este infiintata prima casa de economii si credit din Transilvania; 1872 - este data in exploatare calea ferata Sibiu - Copsa Mica; 1875 - Andreas Rieger inaugureaza prima fabrica de constructii de masini din Transilvania; 1894 - este deschisa oficial prima statiune montana din tara, Paltinis; 1898 - are loc prima proiectie cinematografica (la trei ani dupa premiera mondiala); 1904 - primul tramvai electric.

Orasul Sibiu are o atmosfera distinct medievala
Daca nu ar fi masinile de pe strada sau magazinele luxoase, ar fi usor sa-ti imaginezi ca te-ai intors in timp. Situat pe valea Cibinului, pe locul actualului oras, incepand din epoca hallstattiana, a existat o asezare rurala locuita de agricultori si pastori, atestata si in epoca romana, precum si in timpul migratiunii popoarelor. Aici au fost asezati pe la mijlocul secolului 12, peste populatia bastinasa, colonisti germani. Mentionat pentru prima data in documente cu numele Hermannstadt in 1366, orasul a cunoscut in evul mediu o insemnata dezvoltare mestesugareasca si comerciala, intretinand legaturi intense si neintrerupte cu Tara Romaneasca si cu Moldova, unde negustorii sibieni isi desfaceau cea mai mare parte a marfurilor lor.
In secolul 19 orasul Sibiu  a fost un important centru economic, politic si cultural al romanilor din Transilvania, in timpul revolutiei din 1848-1849, aici s-a aflat sediul „Comitetului national roman” si s-a infiintat, in 1861 „Asociatia transilvana pentru literatura romana si cultura poporului roman”- Astra. Aici au aparut numeroase gazete si reviste romanesti: Telegraful roman, Transilvania, Tribuna.
Orasul Sibiu adaposteste un bogat tezaur de monumente istorice: importante resturi din sistemul de fortificatii medievale: Turnul olarilor, Turnul dogarilor, Turnul fierarilor, Bastionul rosu, biserica evanghelica, valoros edificiu in stil gotic, in care se pastreaza picturi murale din 1445, monumente funerare si obiecte de arta religioasa, orga renumita, Turnul sfatului, vechile pravalii din piata mica, palatul Brukenthal, importnt edificiu in stil baroc in care este instalat complexul muzeistic cu acelasi nume, unul dintre cele mai vechi muzee din Europa, cu valoroasele sale obiecte de arta.
Samuel von Brukenthal, nascut in anul 1721, la Nocrich, in germana Leschkirch, in maghiara Ujegyhaz, judetul Sibiu, decedat in anul 1803, in Sibiu, in germana Hermannstdt, guvernator al Trnsilvaniei, provine dintr-o familie de functionari care a fost innobilata in anul 1724. El a studiat dreptul, filosofia, Stiintele politice si administrative la universitatile din Halle si Jena. A obtinut la Viena functia de cancelar provincial si tot aici a inceput sa-si creeze diverse colectii si o biblioteca valoroasa. In anul 1777 a fost numit guvernator al Transilvaniei, singurul sas transilvanean care a ajuns la o functie atat de inalta iar in anul 1779 a construit la Sibiu palatul care astazi ii poarta numele.
Consilier intim al Mariei Tereza si guvernator al Transilvaniei intre 1777-1787, Samuel Brukenthal, s-a opus reformelor imparatului Iosif al II-lea, concepute in spiritul absolutismului luminat. Muzeul Brukenthal, muzeu cu profil republican, are la origine colectia baronului Samuel Brukenthal, organizata muzeistic si inaugurata in 1790. Dupa ce colectia a intrat in patrimoniul statului, ea a fost imbogatita cu un important numar de lucrari de arta din secolele 19-20: Aman, Grigorescu, Luchian, Pallady. Printre cele mai valoroase opere ale muzeului se numara picturi de Rubens, Van Dyck, Tiziano, Cranach si de alti pictori flamanzi, olandezi, germani, francezi, spanioli. Este bine reprezentata scoala de pictura austriaca din secolele 16-19, ca si pictura transilvaneana din secolele 18-19. Muzeul complet renovat si reorganizat, cuprinde si o importanta sectie de arta populara, colectii de etnografie, de arta din epoca oranduirii feudale, sectii de istorie, precum si o biblioteca deosebit de bogata in incunabule, documente si tiparituri vechi.
Am avut deosebita placere sa vizitez muzeul – nu stiu pentru a cata oara – chiar in acelee zile cand saloanele baroc ale celebrului Bruckenthl, gazduiau, intr-o atmosfera de elevata sarbatoare a mintii, o inedita colectie de gravura ce continea piese originale din opera gravorului german Albrecht Durer. Lucrari originale mai mult sau mai putin cunoscute publicului erau prezentate in cadrul unui eveniment cultural fara precedent, pentru aceasta parte a Europei. Operele faceau parte dintr-o colectie personala intemeiata, potrivit organizatorilor, intr-o perioada de peste 20 de ani de catre un doctor german din Osnabruck, cel care a si donat mai tarziu mapele cu lucrari de Durer Fundatiei Niedersachsen din Germania. Ca si piesele gravorului, intreaga poveste a colectiei personale Liebmann, prezentata la Sibiu, a fost una fascinanta.
Printul Dominik von Koenig, reprezentantul Fundatiei Niedersachsen, care a insotit colectia in Romania si a facut vernisajul expozitiei de la Sibiu, isi amintea de propria-i surprindere in fata mapelor deschise ce contineau zeci de piese, dupa ce daduse curs unei invitatii primite de la, aparent, un cetatean obisnuit al orasului Osnabruck. Dorinta donatorului a fost aceea de a pune la dispozitia concitadinilor sai posibilitatea de a vedea lucrarile lui Albrecht Durer, iar mai tarziu, colectia – completata si cu alte piese din alte surse – a devenit una dintre principalele atractii ale Muzeului de Arta din orasul german. Organizatorii germani ai expozitiei au tinut sa remarce faptul ca lucrarile sunt expuse a doua oara in strainatate, dupa Cracovia, Polonia si ca ambianta deosebit de selecta a Palatului Brukenthal de la Sibiu accentueaza farmecul unor lucrari ce te transporta – ca privitor – in lumea pestrita a Evului Mediu tarziu occidental. La Sibiu a fost expus in acele zile insusi Durer, personajul extravagant al unor vremuri putin potrivite unui asemenea stil de viata, cel care frecventa deopotriva inaltele cercuri ale societatii germane a vremii si strazile pline de noroi si promiscuitate ale oraselor occidentale. In cadrul unui eveniment expozitional unic, erau expuse aici lucrari din toate perioafele de creatie ale artistului german, exponente ale tuturor influentelor ce au marcat creatia gravorului: Renasterea secolului 15 si framantarile unei perioade de adanci schimbari religioase si politice.
Complexul de cladiri al Primariei Vechi (numit si Casa Altemberger - Pempfflinger), compus din opt corpuri de cladire, este poate cel mai important ansamblu de arhitectura civila gotica din Transilvania. Prima cladire a fost construita de catre Thomas Altemberger, primar al Sibiului (1470-1491) si jude regal. Dupa ce cladirea a fost achizitionata prin licitatie de catre municipalitatea sibiana, in anul 1545, cu suma de l 922 guldeni si 64 dinari, de la urmasii lui Marcus Pempfflinger, cel care cumparase casa in 1521, in scopul transformarii sale in primarie, au fost facute noi modificari. In perioada secolelor 16-17, ansamblul Primariei Vechi s-a amplificat cu inca doua corpuri de cladire, situate in sud si est, ambele fiind insa neesentiale din punct de vedere stilistic. Complexul de cladiri a primit astfel un plan aproximativ dreptunghiular si a servit drept primarie a orasului Sibiu pana in anul 1945 urmand ca, in anul 1988, in cladire sa fie inaugurat Muzeul de Istorie din cadrul Muzeului National Brukenthal.
Nucleul actualului muzeu de istorie l-au constituit colectiile numismatice si de antichitati romane ale lui Samuel von Brukenthal. Fondul de antichitati, apreciabil ca numar, cuprinzand o serie de statui, arme, obiecte uzuale descoperite intamplator, nu a fost sistematizat. De multa atentie s-au bucurat colectiile numismatice: monede antice grecesti si romane, medievale - unguresti, transilvanene, germane si din alte tari, care spre sfarsitul secolului 18 contineau circa 35.000 piese, iar in cursul secolului 20, prin asimilarea colectiilor de arme ale Societatii Carpatine Transilvanene si a colectiilor de istorie ale muzeului ASTREI, numarul total al bunurilor din patrimoniul sectiei de istorie a crescut considerabil. La toate acestea s-au adaugat atat materialele rezultate din numeroasele cercetari arheologice ale ultimilor ani, cat si din donatii si achizitii. In acest fel, structura actuala a fondului arheologico-istoric consta din circa 60.000 monede, 39.000 piese muzeale cu caracter arheologic, la care se adauga alte 82.000 fragmente de piese rezultate din sapaturi arheologice, aproape 14.000 obiecte de breasla si arta decorativa si circa 1900 de arme.
Dintre numeroasele expozitii permanente ale Muzeului de Istorie, sunt: Arheologie preistorica si veche, Arheologie medievala, Sigilii si stampe, Cari Engber colectionar si bibliofil, Breslele sibiene, Cabinetul numismatic, Arme si armuri, Miscarea nationala si culturala din Transilvania in epoca moderna si Lapidariul antic si medieval.

Un edificiu care are la parter o loggie cu patru deschideri semicirculare sprijinite pe stalpi de piatra in forme diferite, din care cel ce pare mai nou are incizata data 1568 mi-a atras atentia. Accesul in curte se realizeaza din loggie printr-un portal in arc in forma de maner de paner. Gangul de acces, unicat in acest front al pietei, prezinta spre curte un tronson boltit semicilindric. In aceasta casa, din anul 1568 a functionat una dintre  farmaciile sibiene, “La Ursul negru”, alaturi de cea mentionata documentar in 1494, intr-o casa aflata pe locul actualului Palat Brukenthal. In salile acestui mic, dar foarte instructiv muzeu, se afla o serie de instalatii, instrumente, piese si preparate farmaceutice folosite in secolele 17-19. In colectie se pastreaza peste 6.600 de piese provenite din 67 de farmacii si oficii farmaceutice, din 32 de localitati ale tarii. Mobilierul provine de la fosta farmacie “La vulturul negru” si a fost comandat la Viena in 1902.
Este cunoscut faptul ca la Sibiu a activat o perioada de aproximativ un an si jumatate, tocmai in rastimpul in care Samuel von Brukenthal era guvernator al Transilvaniei, medicul german Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843), creatorul homeopatiei. Interesul pentru aceasta metoda este ilustrat si de colectiile muzeului sibian, care cuprind 2.900 de piese, truse, flacoane si preparate homeopatice.
Muzeul de Arme si trofee de vanãtoare a fost deschis pentru public in 1966 si reorganizatã in 1981 in Casa Spiess. Reflectã evolutia ustensilelor si armelor de vanãtoare de-a lungul timpului si pune in evidentã varietatea vanatului din tara noastrã, cat si calitatea deosebitã a trofeelor lui, trofee care au obtinut numeroase medalii cu ocazia diferitelor expozitii din tarã si strãinãtate. Colectia numara aproape 1.500 de piese, trofee autohtone si exotice, arme diverse si accesorii de vanatoare, ce provin, in cea mai mare parte, din trei colectii importante: "August von Spiess", "Emil Witting" si Colectia "Societatii Ardelene de Stiinte Naturale din Sibiu".
Urmand traditiile sibiene in organizarea expozitiilor etnografice in aer liber - prima manifestare de acest gen a avut loc sub auspiciile ASTREI in anul 1905 - muzeul a luat fiinta din necesitatea de a conserva un patrimoniu deosebit de valoros, pe cale de disparitie, supus vicisitudinilor vremii: instalatiile tehnice populare. In primul sector al Muzeului Civilizatiei Traditionale ASTRA se plaseaza “Procese si procedee pentru obtinerea si prelucrarea produselor animale si vegetale, in scop alimentar”, unde se incadreaza unitatile referitoare la pescuit (Cherhanaua si gospodaria de pescar din Mahmudia - Tulcea) si bostinarit (Gospodaria de bosti-nar-luminarar din Sebesu de Jos - Sibiu). Aceluiasi sector ii apartin grupele ce prezinta cresterea vitelor si pastoritul (Stana de pe Muntele Puni; Gospodaria cu ocol intarit din Magura - Brasov), apoi viticultura si pomicultura (Zdrobitoarea si teascul din Trainei, Rasinari - Sibiu; Crama de vie de la Balanesti - Gorj), instalatiile pentru preparat uleiul (Uleinita cu piua si scripete din Arbore - Suceava; cea cu piua actionata de forta animala din satul Grid - Hunedoara; Uleinita si piua de haine, cu roti hidraulice din Talmacel -Sibiu) si in sfarsit grupa cea mai importanta, rezervata instalatiilor de macinat, o mare varietate de mori de mana cu ciutura, cu ciutura si butoni, mori hidraulice cu roata verticala, mori plutitoare si mori de vant din toata tara.
Sectorul consacrat “Tehnicilor si mijloacelor de transport si comunicatii” este reprezentat de doua obiective: Podul plutitor de pe Olt, Turnu Rosu - Sibiu si Bacul cu zbat de la Topalu - Constanta.
Al treilea sector, este cel al “Proceselor si procedeelor pentru producerea materiilor prime in vederea obtinerii materialelor de constructie si a obiectelor de uz gospodaresc”: lemn, piatra, minereuri, metale si argila. Aici sunt expuse ateliere de prelucrare a lemnului: atelier de rudar, gospodarie-atelier de rotar si dogar, precum si cel de fluierar. De asemenea, din acest sector fac parte complexele arhitectonice din Stolojani si Carbunesti - Gorj, Calinesti si Berbesti -Maramures, precum si biserica de lemn (functionala) din Bezded - Salaj, construita la mijlocul secolului 18. Prelucrarea metalelor este ilustrata de Steampul pentru sfaramarea minereului aurifer din Abrud - Alba, Ciocanul hidraulic din Remetea - Alba, Gospodaria-atelier de fierar din Calinesti - Maramures, Gospodaria de clopote si fierarie din Poiana Teiului - Neamt. Olaritul este prezent prin mai multe gospodarii-ateliere de olar reconstituite in muzeu impreuna cu inventarul lor: cele din Marginea – Suceava, Sacel - Maramures, Sasea Romana - Caras Severin, Oboga - Olt, Corund - Harghita.
Din al patrulea sector fac parte “Procesele si procedeele de prelucrare a pieilor si fibrelor animale si vegetale pentru imbracaminte si obiecte de uz utilitar-gospodaresc”, iar eu mentionez doar cateva: Gospodaria din Saliste - Sibiu, Moara cu dube din Fanate - Bihor, Piua din Prigor - Caras Severin, Darstele din Moieciu – Brasov, Nistoresti - Vrancea, complexele de industrii taranesti din Gura Raului - Sibiu, Rucar - Brasov si din Polovragi - Gorj.
In ultimii ani s-a infiintat si cel de al cincilea sector consacrat “Edificiilor de utilitate publica”, precum: Hanul din Tulghes - Harghita sau Carciuma din Batrani - Prahova, ambele functionale si mult vizitate de public. De asemenea, functionala este si Popicaria din Paltinis - Sibiu, o constructie de lemn datata in jurul anului 1920.
Bazele  Muzeului de Istorie Naturala au fost puse inca in 1849, prin infiintarea Societatii Ardelene de Stiinte Naturale din Sibiu - Siebenburgischer Verein fur Naturwiessenschaften zu Hermannstadf, din care, de-a lungul anilor, au facut parte personalitati marcante ale vietii stiintifice si culturale interne si internationale. Paralel cu contributii valoroase teoretice, preocuparea societatii a fost canalizata spre formarea unor colectii reprezentative din domeniul stiintelor naturii. Astfel, colectiilor de inceput, herbarul J. Lerchenfeld intocmit la sfarsitul secolului 18 cu 1.811 piese si herbarului M. Fuss, alcatuit intre 1834-1882, cu aproape 29.000 de piese, li s-au adaugat inca in cursul secolului trecut achizitii ale unor fonduri de mare importanta cum au fost: colectia ornitologica F. W. Stetter (1853), care cuprindea 528 pasari indigene si 145 exotice, colectia etnografica din Palestina, Egipt, Sudan, Etiopia a viceconsulului Franz Binder si colectia de minerale Ackner.
Din lipsa unei cladiri corespunzatoare, s-a trecut, prin donatii si contributii ale diferitelor institutii stiintifice, politice, societati bancare si obstesti, la constructia edificiului, ridicat de arhitectul clujean, originar din Medias, C. W. Fr. Maetz, in anii 1894-1895, in fostul parc al teatrului.
Abia din acel moment valoroasele colectii ale Societatii de Stiinte Naturale au primit un adapost corespunzator spre conservare stiintifica si expunere, muzeul fiind inaugurat la 25 mai 1895. Tot aici au fost expuse la inceput si colectiile Societatii Carpatine Transilvane.
Perioada de dupa cel de al doilea razboi mondial a fost deosebit de fructuoasa. Colectiile au continuat sa fie imbogatite atat prin neobosita activitate de colectare desfasurata de specialistii muzeului, cat si printr-o judicioasa politica de achizitii, astfel incat in 1982 au atins cifra de peste un million de piese. Au fost achizitionate colectii de mare valoare: colectia entomologica Dr. Eugen Worell in 1957, cu peste 95.000 de insecte din Europa, Africa, America, Asia, colectia de fluturi Weindel, cu circa 7.000 de fluturi in 1965, colectia entomologica H. Hannenheim in 1964, cu 10.000 de insecte, colectia paleontologica Breckner in 1955, cu 7.000 de piese, majo-ritatea dinti de rechin din tertiar colectati din regiunea Porcesti-Turnu Rosu, colectia botanica Nyaradi in 1980, cu circa 152.000 piese.
De o mare importanta pentru dezvoltarea muzeului au fost donatiile facute de adevarati promotori ai stiintelor naturii Dr. E. Bielz in anul 1953, care a donat o colectie de minerale cu l.400 de piese, dar mai ales donatia colectiei de malacologie Kimakowicz, care contine peste 250.000 de piese.
In anul 1972, Muzeul de Stiinte Naturale a fost reorganizat radical, fiind deschisa noua si moderna expozitie de baza “Sistematica lumii animale”. Centenarul muzeului a fost sarbatorit in luna mai a anului 1995.
Muzeul de Etnografie Universala Franz Binder este gazduit de o constructie neogotica, fosta Casa a Asociatiei Meseriasilor, ridicata in 1867 pe locul unei cladiri care l-a avut printre proprietari pe Valentin Franck von Franckenstein.
Edificiul a fost restaurat si amenajat muzeistic intre 1986-1990. Expozitia permanenta, intitulata “Din cultura si arta popoarelor lumii” s-a constituit, incepand cu secolul trecut, din piese provenite de la numerosi colectionari printre care Franz Binder, care si-a donat colectia in 1862 Societatii Transilvane de Stiintele Naturii, A. Breckner, K. Meliska, Cari F. Jikeli si alti'i, apoi dupa 1990, colectia Violeta si Catalin Rang, colectia de cadouri a fostului presedinte al Romaniei pana in 1989, donatii de la Muzeul Jucariilor din Hyogo-Japonia sau donatiile din partea Ambasadei Chinei la Bucuresti. In salile rezervate expozitiilor temporare sunt prezentate creatii artizanale, provenite, in general, de la ambasadele diferitelor tari in Romania.
Acestea sunt numai cateva dintre obiectivele de real interes turistic ale unui oras – el insusi oras turistic. Cu strazile sale pietruite si casele deosebite in stil saxon, orasul transilvanean Sibiu este un muzeu in aer liber. Strabatut de istorie, acesta ofera vizitatorilor o bogatie de obiective culturale, inclusiv turnuri de fortareata medievala si 15 biserici maiestuoase. Este foarte potrivita astfel alegerea facuta de Uniunea Europeana ca alaturi de Luxemburg, acesta acesta sa fie cea de-a 32-a Capitala Culturala Europeana. Orasul Sibiu va obtine acest statut in 2007. Trecerea dintre ani va fi sarbatorita prin doua zile pline de evenimente, atat pentru sibieni cat si pentru turistii romani si straini. Astfel, 31 decembrie 2006 va marca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, iar 1 ianuarie 2007 va deschide oficial programul Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007.
La Multi Ani, Romania! La Multi Ani, Europa!”
Un material de Rodica Elena Lupu pentru Romanian Global News

Castelul Bran a fost retrocedat in luna mai a anului trecut proprietarului de drept, Dominic de Habsburg. Dispozitia de restituire a fost semnata de directorul Muzeului Bran, Narcis Dorin Ion. Totodata, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, si Dominic Habsburg au semnat un acord de administrare a castelului, care prevede ca acesta va ramane muzeu trei ani.
Atunci, noul proprietar afirma ca nu stie ce destinatie va da castelului peste trei ani. Totusi, ministrul Culturii se arata increzator: "Cred ca se va gasi o formula convingatoare, cu o substanta si un substrat cultural neschimbat, dar depinde de ceea ce doreste proprietarul. Putem insa demara anumite discutii chiar in intervalul acesta de trei ani", sustinea Adrian Iorgulescu.
Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, sustine, potrivit Hotnews, ca avocatii lui Dominic de Habsburg nu respecta legea facand o prima oferta de vanzare a Castelului Bran Consiliului Judetean Brasov. De asemenea, el considera ca suma ceruta de proprietari - 60 de milioane euro - este "indecent de mare".
"Chestiunea nu are nicio acoperire. Pana nu exista o solicitare scrisa de vanzare a Castelului Bran, adresata Ministerului Culturii si Cultelor, totul este o simpla discutie informala.
Nu sunt impotriva faptului ca intr-o faza ulterioara castelul sa fie cumparat de Consiliul Judesean Brasov, dar nu se respecta procedurile legale, respectiv necesitatea ca oferta initiala sa fie adresata MCC, care trebuie sa-si exercite dreptul de preemptiune", a declarat, luni, Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii si Cultelor.
"Suma solicitata, 60 de milioane de euro, mi se pare exagerat de mare in raport cu valoarea Castelului Bran. S-a discutat despre instrainarea domeniului Peles, respectiv trei castele, la nivelul a 30 de milioane euro. Dublul acestei sume pentru Bran mi se pare mult exagerat. Pretul este indecent de mare in raport cu valoarea reala a castelului", a sustinut Adrian Iorgulescu.
Mai mult, ministrul a explicat ca MCC nu poate sa sprijine Consiliul Judetean Brasov sa cumpere Castelul Bran, asa cum a sugerat Aristotel Cancescu. "Este discutabil daca MCC poate sa dea bani pentru o alta institutie.
Pot sa cumpar Castelul Bran pentru a deveni un bun al statului, nu pentru a-l instraina", a mai spus Iorgulescu, precizand ca in momentul in care va primi o adresa oficiala de vanzare a Castelului Bran va face o nota in Guvern.
Pe de alta parte, presedintele Consiliului Judetean Brasov, Aristotel Cancescu are de gand sa imprumute de la o banca cei 60 de milioane de euro pentru a cumpara castelul si sa-i returneze in 10 ani prin exploatarea economica a imobilului. Insa, spune el, ii convine si situatia in care Ministerul Culturii plateste castelul si il ofera apoi Consiliului Judetean Brasov.
Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este unul dintre cele mai importante monumente nationale. Bran este un punct de reper pentru strainii care vin sa viziteze Romania in incercarea de a ajunge acolo unde se spune ca s-a nascut legenda lui Dracula.
Castelului Bran a fost mentionat pentru prima data in actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea "cu munca si cheltuiala lor proprie". In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de Cetate.
La sfarsitul secolului al XV-lea, Cetatea Bran era subordonata autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-estului Transilvaniei, iar din timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei.
La 1 Decembrie 1920, Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il transforma in resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas, construind si Casa de ceai.
In 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948.
Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioada abandonat si devastat.
Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Din cauza ca se afla intr-o avansata stare de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare. Lucrarile se incheie, in linii mari, in 1993.

foto: Castelul Bran

Astfel, Florea Gheorghe, dascalul din sat in romanul lui Marin Preda, dar si invatator timp de mai bine de 40 de ani, a murit in urma cu doua zile, cu doar o luna inainte de a implini 100 de ani, transmite Amos News.
La inmormantare au participat toti elevii de la scoala din Silistea – Gumesti, judetul Teleorman, el fiind pentru ei o legenda vie.
In Silistea Gumesti chiar exista Ilie Moromete, un barbat de aproape 90 de ani, care nu are insa nici o legatura cu personajele lui Marin Preda.

foto: Marin Preda

Prin intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cu incepere din data de 1 ianuarie 2007, circulara clarifica ca, in privinta cetatenilor romani nu mai pot fi aplicate dispozitiile Textului Unic (D.Lgs. n. 286/98) in ceea ce priveste intrarea si sederea in Italia, ci normele continute in D.P.R. 18 ianuarie 2002, n. 54 si succesivele modificari si integrari (Textul Unic cu dispozitiile legislative si reglementarile in materie de circulatie si sedere a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene).
In ceea ce priveste accesul la munca, inainte de a liberaliza total libera circulatie a angajatilor romani, este prevazuta o perioada de tranzitie timp de 1 an. Aceasta masura prevede deschiderea imediata a pietei muncii pentru sectoarele in in care isi desfasoara activitatea personalul de conducere si cu o inalta calificare; sectorul agricol; turistic-hotelier; al activitatii casnice (menajere si ingrijitoare); constructii; metal-mecanic; precum si sectoarele in care se desfasoara activitati sezoniere.
Muncitorii romani care vor obtine un contract de munca in sectoarele mai sus mentionate nu vor avea nevoie decat de o scrisoare de angajare in vederea eliberarii automate a cartii de sedere la fel ca si lucratorii din celelalte state comunitare. De asemenea va ramane neingradit accesul liberilor profesionisti.
Pentru celelalte sectoare autoritatile competente vor adopta masuri simplificate pentru monitorizarea accesului lucratorilor romani si bulgari pe piata muncii, insa oricum nu va fi folosit sistemul cotelor.
Patronul care va dori sa angajeze un lucrator roman sau bulgar intr-o meserie care nu reintra in categoriile care beneficiaza de deschidere imediata (cele enumerate mai sus), va trebui sa expedieze, in orice moment al anului, fara a astepta decretul de fluxuri, la Ghiseul Unic pentru Imigratie (Sportello Unico per l'Immigrazione, Piazza Castello n. 199, Torino), o recomandata a/r, cerand autorizatia pentru munca (nulla osta per il lavoro).

foto: Consiliul de Ministri din Italia

Rubrica isi propune sa contureze profilul studentilor romani din Elvetia, sa le ofere participantilor si cititorilor un prilej de a cunoaste persoane noi, dar sa fie si un punct de legatura, o ocazie de exprimare a parerilor si, mai ales, un schimb de informatii. Portalul romanesc a debutat cu o serie de interviuri, realizate prin e-mail si care reliefeaza domeniul de studiu, motivatia alegerii acestuia, conditiile de studiu, subiectul principal de studiu, legatura cu Romania, ce inseamna „acasa” si orice altceva considera intervievatul(a) ca ar fi important sa le comunice cititorilor. Persoanele care doresc sa raspunda la intrebarile interviului sunt rugate sa o contacteze pe Alina Mondini, realizatoarea rubricii, prin e-mail la adresa amondini@bluewin.ch. Primul interviu din aceastra serie este realizat cu Karin Hender, de la Conservatorul din Zurich.

”Doresc sa termin cu succes diploma pedagogica"

Interviu cu Karin Hender (foto) – studenta la conservatorul din Zurich, clasa de viola a profesorului Michel Rouilly

- De unde veniti din Romania, de cit timp va aflati in Zurich si cum ati ajuns aici?
- Sunt originara din Bucuresti. Dorinta de a studia la un conservator renumit mi-a indreptat pasii spre Zurich. In urma unui examen de admitere, in vara anului 2001, am fost acceptata pentru a studia la Conservatorul din Zurich ("Hochschule fur Musik und Theater Zurich"). Am inceput studiul in toamna anului 2001 - data de la care ma aflu in Zurich. Am beneficiat de o bursa de studii din partea unor fundatii din Elvetia.

- Care sunt impresiile dumneavoastra cu privire la acest oras, ati putea face o scurta paralela cu orasul dumneavoastra natal?
- Este foarte greu de facut o comparatie intre cele doua orase. Fiecare are farmecul sau aparte.

- Studiati viola la conservator. Ce fel de pregatire muzicala ati avut inainte de a incepe studiul la acest instrument, ce motivatii au stat in spatele hotararii de a studia viola?
- Am urmat scoala de muzica nr. 1 (1989-1996), apoi liceul de muzica "George Enescu" (1996-2000). La varsta de 8 ani, am inceput studiul viorii. Dupa 6 ani, am "schimbat" instrumentul si am trecut la viola pentru ca mi-a placut mai mult sonoritatea si m-am simtit atrasa de multitudinea de posibilitati de a lucra cu sunetul acestui instrument.

- Cum ati rezuma in cateva cuvinte felul in care sunt organizate cursurile la conservator?
- Doua aspecte apreciez foarte mult la sistemul de invatamant din Zurich. In primul rand, orientarea sustinuta a cursurilor spre partea practica. De exemplu, la cursul "Teoria muzicii", pe langa insusirea cunostintelor teoretice, dictatul muzical se bazeaza pe exemplele din sala de concert (cum ar fi un anumit numar de masuri dintr-o sinfonie, concert sau suita) si nu pe o compozitie a unui profesor. Pentru un dictat melodic, armonic sau polifonic, se foloseste aparatura hi-tech. Pentru solfegiu este folosita literatura de canto. In acest fel, la cursul de "Teoria muzicii" instrumentistii pot face o trecere prin istoria muzicii vocale. In plus, exemplele pentru solfegiu sunt extrem de variate: de la literatura de muzica bisericeasca pana la a doua scoala vieneza: Schoenberg, Berg si Webern.
In al doilea rand apreciez libertatea acordata fiecarui student in parte de a alege si planifica cursurile pe parcursul studiului. Nu suntem obligati sa urmam aceleasi cursuri. Avem un anumit numar de cursuri de parcurs pe intreaga durata a studiului dar ele pot fi alese si planificate in functie de interesele pe care ni le dezvoltam pe parcurs. Putem alege si domenii noi. De exemplu aprofundarea stilului baroc la vioara sau viola studiind "Regole per ben suonar il violino" de Tartini si "Introducere in dansul baroc". Apoi, in functie de durata fiecarui curs (1 pana la 4 semestre), examenele se programeaza de obicei la sfarsitul acestuia, din toata materia studiata.

- Care sunt materiile care va intereseaza cel mai mult?
- Nu pot spune ce ma intereseaza mai mult. La ora actuala in muzica, ca in orice alt domeniu, este bine sa ai cat mai multe specializari si cunostinte. Pe mine ma intereseaza deosebirile dintre cantatul in orchestra, muzica de camera, solo si predare. Un muzician bun, dupa parerea mea, se caracterizeaza tocmai prin capacitatea de a practica aceste specialitati dandu-si seama de cat mai multe diferente dintre acestea, desi sunt oarecum apropiate. Ca subiect teoretic ma preocupa tema "manifestarea legasteniei in cadrul orei de vioara".

- Cum vi se par profesorii? Aveti vreun preferat?
- La conservator cel mai important profesor este profesorul de instrument. In cazul meu pot zice ca am avut noroc, deoarece ma inteleg foarte bine pe plan profesional cu profesorul meu de viola.

- Cu ce va ocupati in timpul liber?
- Nu am foarte mult timp liber deoarece studiez intre 5 si 7 ore pe zi la viola excluzand pauzele. In putinul timp liber ramas ma documentez cu privire la legastenie - subiectul lucrarii mele de diploma, care ma preocupa foarte mult in ultimul timp. Legastenia (in limba germana: Lese-Rechtschreibschwaeche LRS / Dyslexie) se manifesta prin greutatea de a invata cititul si scrisul in ciuda conditiilor de scolarizare foarte bune si a ajutorului sistematic al parintilor. Legastenicii dispun de niste calitati deosebite cum ar fi: au gandire in imagini (este de 400-2000 de ori mai rapida decat cea verbala, in cuvinte), au o fantezie foarte bogata, dorinta de cunoastere este foarte mare, analiza si viziunea tridimensionala (de ansamblu) sunt foarte dezvoltate. Printre cei mai renumiti legastenici se numara W. A. Mozart, A. Einstein, W. Disney, H.Ch. Andersen. Mi-am ales acest subiect deoarece nu a fost deloc investigat in domeniul muzical. Am considerat interesant si benefic sa pot identifica si analiza dificultatile precum si atuurile specifice unui muzician legastenic.

- Ce legatura pastrati cu Romania ? Dar cu romani in Elvetia?
- Legatura cu Romania o pastrez prin intermediul telefonului si al internetului. Merg destul de rar in Romania in principal din lipsa banilor si a timpului liber. La Conservator si in caminul studentesc unde locuiesc sunt destui romani cu care, evident, tin legatura.

-Ce inseamna pentru dumneavoastra "acasa" ?
- Locul unde ma simt cel mai bine.

- Care eveniment v-a marcat cel mai profund de cind va aflati in Elvetia?
- La inceputul anului 2005 am putut achizitiona un instrument foarte bun. Costul instrumentului a fost achitat prin intermediul Conservatorului din Zurich de o persoana care a dorit sa ramana anonima. Faptul ca mi s-a oferit aceasta sansa cu totul speciala, de a beneficia de un instrument de inalta calitate, m-a motivat foarte mult si in acelasi timp m-a impresionat profund.

-Care sunt planurile dumneavoastra de viitor?
- In viitorul apropiat, doresc sa termin cu succes diploma pedagogica pe care tocmai am inceput-o. Evident, dupa aceea, as dori sa debutez in cariera profesionala intr-o orchestra sau la o scoala de muzica. Ca membra a cvartetului "Pausa - Quartett" din Zurich ma preocupa muzica de camera care a jucat si joaca un rol foarte important in cariera mea profesionala.
Alina Mondini, Zurich